Paradis pentru pescarii împătimiţi

pe stabilopozi, strecuratul prin stufăriş sau vâslitul în larg înseamnă o vacanţă perfectă.Datorită faunei şi florei variate şi bogate ale Mării Negre, litoralul este ţinta perfectă

pe stabilopozi, strecuratul prin stufăriş sau vâslitul în larg înseamnă o vacanţă perfectă.
Datorită faunei şi florei variate şi bogate ale Mării Negre, litoralul este ţinta perfectă pentru pescarii din toată ţara. Amestecul de ape dulci, aduse de afluentul său principal, Dunărea, alături de râurile din România şi ape sărate venite din Marea Mediterană favorizează existenţa unei faune variate, atât pe adâncime, cât şi pe întreaga întindere a Mării Negre. Cei care refuză ideea unui sejur fără câteva ore cu undiţa în mână, departe de zgomotul plajei, pot alege să arunce nada în zona prelitorală, unde apa are o profunzime variabilă de-a lungul ţărmului, de până la 12 metri, şi unde rezultatele sunt bune, dar nu şi constante. Turiştii care au venit pregătiţi şi cu o mică ambarcaţiune se pot avânta în zona litorală, unde adâncimea poate ajunge până la 70 de metri şi unde pescuitul este optim, până la maximum 50 de metri adâncime. Zona sublitorală, cu o adâncime de la 70 la 230 de metri, are o apă slab oxigenată, cu consecinţe de rigoare pentru pescuit. Cele mai răspândite specii de peşti sunt guvidul, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul şi alţi peşti răpitori - precum unele specii de rechini care ating o greutate de 15-20 de kilograme.