Nicolae Iorga, călător în vechea Dobroge: „Constanţa, mărită, foarte curată, scânteind din toate luminile şi cântând din toate muzicile de sezon“
0Nicolae Iorga a făcut o călătorie în Dobrogea după ce această regiune a revenit la „patria mumă“ după Războiul de Independenţă din 1878.
În cartea „România cum era până la 1918. Moldova şi Dobrogea“ el descrie multitudinea de forme de relief care se întâlnesc în ţinutul dintre Dunăre şi Mare, dar vorbeşte şi despre urmele tuturor civilizaţiilor: „Dobrogea de miazăzi, Dobrogea cea frumoasă, cât treci de la Constanţa la Cernavodă, mai tot ce cuprinde ţara întreagă: câmpiile, pădurile, dealurile rotunde, dealurile prăpăstuite, înălţimile de lut şi de piatră, satele şi târguşoarele.
Cernavodă, la capăt, se vede foarte delicat, cu casele-i nouă, dintre care biserica stăpânirii româneşti priveşte cu despreţ, pare—că, din înălţimea ei la smerita moscheie, din vale, a învinşilor“. Dobrogea a fost sub stăpânire otomană patru secole, dominaţia otomană sfârşindu-se după Războiul de Independenţă.
„Constanţa cântă în toate muzicile de sezon“
„Ajungem noaptea târziu în Constanţa, mărită, foarte curată, scânteind din toate luminile şi cântând din toate muzicile de sezon. A doua zi reluăm drumul spre Mangalia, un drum mai scurt prin părţi puţin locuite. Acolo, regăsim strada lungă, mărgenită de dugheniţi turceşti şi armeneşti, cu nemişcaţii oaspeţi obişnuiţi, moscheia, cu frumoasele ei petece de covoare multicolore, cu vălmăşagul pietrelor de marmură pe care inscripţii turceşti din secolele XV-lea până la XVIII-lea ni vorbesc o limbă neînţeleasă. La fosta biserică bulgărească nişte indigeni sapă după o comoară lângă frumoasa lespede, cu ornamente gotice şi florale a tânărului grec de acum vreo două sute de ani.
Pentru întâia oară, în colţul grecesc, de o perfectă îngrijire, cu vederea asupra mării admirabile, văd biserica grecilor, cu icoanele catapitesmei copiate atent după cele vechi, ctitorul şi zugravul veşnicindu-şi numele de dânsele, cu iubirea şi a celui mai mic obiect, cu inscripţiile care vorbesc de Kalatis, cu perfecta ţinută a preotului“, descrie el multitudinea de culturi de pe acest tărâm.
Podul cu dorobanţi
De la Mangalia, continuă marele istoric, a ajuns a Cernavodă, vorbind despre podul de peste Dunăre „Venind de jos pe apă, printr-un amestec de ţermuri şi mici insule, se vede acuma, sus de tot, o ţesătură de fire ce pare că atârnă în văzduh. Apropierea demască stâlpi de piatră înfipţi în Dunăre, pe care se razimă acea înseilătură aeriană, înnegrind pe albastru.
Un capăt al marelui pod, impunător prin proporţii, dar, ca toate podurile moderne, prea puţin material ca să robească privirile, se razimă pe insula Borcea. De aici el urmează printr-un viaduct: de acolo un nou pod porneşte, păzit de dorobanţii de bronz. Iar acei dorobanţi de bronz au paza la piciorul care apasă stăpânitor, făgăduind trăinicie şi civiliaţie, pe stânca Dobrogei cucerite“, descrie el podul lui Anghel Saligny.
Vă mai recomandăm:
Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
Se încarcă comentariile...
