Mituri false despre vin: de ce credem că vinul roşu creşte tensiunea sau că cel alb sec este acru
0Vinul, băutura cu care se delectau zeii, este cea mai veche licoare cunoscută în istoria omenirii. Odată cu răspândirea artei de a cultiva viţa-de-vie, de a face vinuri nobile, de a le îmbutelia şi consuma, au apărut şi multe idei false despre anumite efecte ale acestei băuturi.
Românii, cu o tradiţie străveche în arta vinificaţiei, au şi ei câteva credinţe false despre vin. Fără să se ştie exact care este cauza apariţiei acestor mituri, ele se transmit foarte uşor în rândul populaţiei.
Vinul roşu creşte tensiunea
Poate cel mai răspândit mit fals este cel care spune că vinul roşu creşte tensiunea. Specialiştii sun că, dimpotrivă, vinul roşu băut cu moderaţie are foarte multe efecte benefice asupra organismului.
„Resveratrolul care este un atioxidant puternic folosit şi în industria farmaceutică şi este extras din fructele cu pieliţa sau coaja roşie. În cantitate mare se găseşte la strugure. Vinul roşu nu creşte tensiune dacă este băut cu măsură”, ne explică Sevghin Menan, somelier la Cramele Alira.
Resveratrolul extras din seminţe si coaja de struguri are puternic efect antioxidant de protecţie a sistemului cardiovascular, prevenind îmbătrânirea datorită proteinei SIRT1. Aceasta are rolul de a păstra ADN-ul intact şi de a repara moleculele deteriorate de radicalii liberi.
Resveratrolul, prin acţiunea sa puternic antioxidantă, previne întărirea şi îngroşarea vaselor de sânge, reglează fluxul sanguin şi previne agregarea parchetară. De asemenea, previne moartea celulelor neuronale şi reduce astfel riscul unor afecţiuni neurodegenerative precum Alzheimer, Hungtington si Parkinson.
Coaja şi seminţele de struguri roşii, afinele, murele, merişorul şi arahidele sunt surse de resveratrol, însă pentru a asimila cantitatea zilnică de care organismul nostru are nevoie ar trebui sa consumăm câteva zeci de kilograme de fructe, lucru mai puţin posibil şi atunci e indicat să consumăm zilnic un pahar cu vin roşu. Resveratrolul este un protector cardiovascular eficient, prin reducerea fibrozarii miocardului si a valvelor cardiace, şi reducerea tulburărilor circulatorii periferice si a celor ischemice cerebrale.
Vinul făcut din pastile
Un alt mit fals des întâlnit la români este cel al vinului făcut din pastile. „În pastilă ar trebui să condensăm în substanţă solidă şi alcoolul. Or, ştiinţa nu a descoperit încă posibilitatea de a solidifica alcoolul. Nu o să găsiţi nicăieri în lumea aceasta alcool în substanţă solidă”, ne asigură Sevghin Menan.
Somelierul consideră că această poveste a pastilelor poate pleca de la preţul foarte mic al vinului în anumite crame sau magazine. Însă, acest preţ are legătură directă cu modul de abordare a culturii viţei-de-vie din partea producătorului, nu cu existenţa vreunei pastile minune care să prefacă apa în vin.
Concret, dacă un producător doreşte o producţie mare de strugure în podgoria sa, atunci va lăsa via mai deasă. Însă, o producţie mare înseamnă o diminuare a calităţii bobului de strugure. Astfel se va obţine o cantitate mai mare de vin, la o calitate scăzută, iar preţul va fi mic.
Vinul se „răsuflă” dacă nu-i punem dopul
O practică des utilizată de către consumatorii de vin este să pună dopul la sticla de vin imediat după ce-şi toarnă în pahare. Credinţa populară este că vinul se „răsuflă”, că-şi pierde din tărie.
„Nu se întâmplă absolut nimic şi nu se oxidează dacă lăsaţi sticla deschisă. Vinul nu se oxidează şi datorită sulfiţilor. Vinurile roşii şi cele care nu sunt prea tinere este ideal să fie aerate înainte de consum”, spune Sevghin.
Specialiştii atrag atenţia că lăsat mai multe ore descoperit, vinul îşi poate schimba din calităţi, dar nu se pune problema ca el să sufere modificări pe durate unei mese.
Vinul alb sec este acru
Multă lume consideră vinul alb sec o băutură acră şi de aceea evită să consume acest sortiment. „Este total fals. Acreala pe care o simţim în gură o simţim de la aciditate. Este foarte importantă temperatura de servire a vinului. Dacă o persoană a băut vin alb sec la temperatura camerei a simţit acea acreală/aciditate. Dar vinul se bea la o temperatură de 7-10 grade”, adaugă Sevghin Menan.
Pentru a vedea clar diferenţa dintre un vin alb sec răcit şi unul la temperatura camerei, somelierul ne propune un experiment simplu. Stoarcem o lămâie în 2 recipiente şi unul îl băgăm în frigider. După răcire, sucul de lămâie se va putea bea uşor dispărându-i acreala, în timp ce sucul lăsat la temperatura camerei va avea aceeaşi aciditate pe care o ştim cu toţii.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
