Misterul marinarilor români morţi la Revoluţie tocmai în Oceanul Atlantic. „Cred că i-au bătut pe securiştii de la bord“
0La data de 24 decembrie 1989, în timp ce în România oamenii încă erau împuşcaţi pe străzi, 14 marinari români mureau departe de casă, în apele Atlanticului, după ce cargoul pe care se aflau s-a scufundat în condiţii neclare. Nu se ştie nici acum de ce jumătate din echipaj a dispărut, iar cealaltă jumătate a ajuns la ţărm în siguranţă.
Cargoul Topoloveni, cu o capacitate de 4.800 tdw, construit în Şantierul Naval Brăila, a părăsit portul la jumătatea lunii decembrie 1989. Nava tocmai ieşise din reparaţii. În urmă cu un an şi jumătate i se înlocuiseră şi motoarele auxiliare.
A fost încărcată cu role mari de tablă şi urma să facă prima oprire în porturile de la Anvers sau de la Amsterdam. Două zile mai târziu, nava s-a scufundat în condiţii încă misterioase, în Golful Biscaya din Oceanul Atlantic. 13 membri ai echipajului au supravieţuit, 13 au fost declaraţi decedaţi, iar unul înecat.
Era o perioadă tulbure în ţară şi ancheta probabil s-a făcut în pripă. Cu sutele de morţi ai Revoluţiei, nimeni n-a mai stat să cerceteze condiţiile în care au decedat, departe de casă, alţi 14 români.
Rudele marinarilor morţi nu şi-au găsit liniştea însă liniştea nici acum. În condiţiile în care autorităţile n-au făcut o anchetă minuţioasă pentru a stabili ce s-a întâmplat cu adevărat la bordul navei, iar supravieţuitorii au tăcut, au început să se nască poveştile.
Ipoteza Navron, necredibilă
Fane Tihan, de 59 de ani, fratele lui Ion Tihan, motoristul mort pe cargoul Topoloveni, nu s-a împăcat cu versiunea celor de la Navrom, care au spus atunci că nava s-a scufundat după ce s-a rupt amarajul, adică instalaţiile de susţinere a încărcăturii navei, şi s-a înclinat într-o parte. Ion Tihan avea 35 de ani când a murit alături de cei 13 colegi. Era marinar cu experienţă şi naviga din 1978. Plecase pe mare pentru a-şi putea creşte cei cinci copii.
A aflat întâmplător de moartea fratelui
Fratele său a aflat de tragedie întâmplător. Autorităţile nu au anunţat familiile morţilor. „Pe 26 decembrie am mers la comisia Navrom de la Brăila cu nişte treburi şi atunci un angajat de acolo m-a întrebat: «Ştii că Topoloveni s-a scufundat?». Am rămas cu gura căscată. «Păi cum să se scufunde?!», am întrebat eu atunci foarte mirat. «Ai pe cineva pe ea?». «Da, îl am pe fratele meu». Şi mi-a zis atunci să ne uităm să vedem pe ce listă este. Din nefericire, fratele meu era pe lista dispăruţilor“, îşi aminteşte Fane Tihan, marinar la rândul lui.
Pe data de 3 ianuarie, rudele celor dispăruţi şi supravieţuitorii au fost chemaţi la Constanţa, la Navrom. „Oficial, ni s-a zis că nava s-a înclinat şi s-a scufundat după ce s-a rupt amarajul, dar eu nu cred aşa ceva. Ce căuta nava în furtună, în larg? Cum de s-a salvat doar jumătate din echipaj?“, sunt întrebări la care nu am găsit răspunsuri niciodată mărturiseşte Ion Tihan.
Singura imagine păstrată a cargoului Topoloveni
În lipsa unor informaţii oficiale, legendele au prins viaţă. Una dintre ele spunea că, în acele zile tulburi, o parte a echipajului nu a mai dorit să se întoarcă în ţara ci să fugă cu nava. „Eu nu cred asta. Cred că pe vas au fost lupte, marinarii bătându-se cu securiştii de pe navă. Apoi, pentru a se şterge urmele pentru totdeauna, nava a fost dusă în larg şi scufundată“, spune Ion Tihan.
„Un comandant deştept băga nava la adăpost“
„Am înţeles că dimineaţa, pe 22 decembrie, la ora 8.30, nava trecuse pe combustibil uşor. Fratele meu era la cartul 8.00 – 12.00, iar nava s-a scufundat după 20 de minute. Cei de la meteo transmit avertismente de furtună dese, din două în două ore, dacă nu din oră în oră. Un comandant deştept băga nava la adăpost, nu ieşea în larg când sunt avertismente de furtună“, spune Fane Tihan. Nava ajunsese la o distanţă de 11 mile marine de coastă, în largul oceanului, lucru foarte curios, crede fratele marinarului mort.
Tragedia părea neverosimilă. Chiar şi în condiţiile în care fuseseră probleme cu încărcătura şi cargoul s-a înclinat şi apoi s-a scufundat echipajul ar fi putut să se salveze. „Pe barcă erau doar 13 membri, când în barcă era loc pentru toţi. Nu înţeleg cum comandantul, un om de 140 de kilograme a reuşit să ajungă în barcă şi fratele meu, care avea jumătate din greutatea lui, nu a reuşit să sară în barcă“, se întreabă Tihan.
Supravieţuitorii care au reuşit să sară în barcă au fost recuperaţi de paza de coastă şi de elicoptere, care plecaseră în căutarea supravieţuitorilor.
Rudele celor decedaţi nu ştiu dacă s-a făcut vreo anchetă şi, în afară de rezultatul oficial, nu s-a mai aflat absolut nimic. „Supravieţuitorii nu au vrut să spună ce s-a întâmplat pe navă. Când i-am întrebat, au coborât privirea în pământ şi nu au mai scos un cuvânt. Nici comandantul nu ne-a dat mai multe lămuriri. La un moment dat am luat legătura cu familia ofiţerului 3 mecanic, dar nici ea nu ştia nimic nou“, spune el.
Dar nici reprezentanţii companiei Navrom, care deţineau cargoul Topoloveni, nu au avut interes să afle adevărul. „Ni s-a zis că dacă vrem ca familiile celor morţi să îşi ia banii pe asigurare să nu mai întrebăm nimic“, adaugă Fane Tihan (foto sus).
Banii au închis gurile
Rudele celor morţi au primit aproximativ 10.000 de dolari pe asigurare, plus „sacul marinarului“, cam 1.500 de dolari. Surprinzător este faptul că noile autorităţi de la Bucureşti i-au declarat pe marinarii morţi pe Topoloveni ca fiind morţi în Revoluţie şi asfel au mai primit ceva recompense. Banii au ajuns la familiile celor decedaţi prin Poştă, după câteva luni de la producerea tragediei.
Fundul Oceanului Atlantic a devenit mormânt pentru 13 marinari. Adevărul nu se cunoaşte nici după 27 de ani. „Doar dacă unul dintre supravieţuitori nu va putea să mai doarmă va vorbi şi vom afla adevărul“, consideră marinarul.
Cargoul Topoloveni zace, în continuare, pe fundul apei, la o adâncime de 100 de metri.
Tragedia i-a urmărit familia marinarului mort
Ion Tihan a lăsat în urma lui cinci copii: trei băieţi şi două fete. Familia lui a fost urmărită de tragedie şi mai departe. Gheorghe, fiul său cel mare, a murit în Italia, după un accident vascular cerebral, iar Adrian este dispărut de 17 ani. „Într-o dimineaţă, la ora 3.00 a plecat de acasă şi de atunci nu mai ştie nimeni nimic de el“, spune Fane Tihan. Din fericire, ceilalţi trei copii, Alina, Ana şi Cătălin, sunt în viaţă.
Soţia lui, Nina, nu s-a mai recăsătorit niciodată. Dacă nu şi-a văzut niciodată omul ort, femeia a sperat tot timpul că el se va reîntoarce. A ajuns să caute răspunsuri la preoţi, unul dintre ei spunându-i că marinarul este bine şi că se află pe o insulă, dându-i speranţe deşarte.
20 de nave s-au scufundat după Revoluţie
Misterul se adânceşte. În cartea „Amintiri despre o flotă pierdută. Voiaje neterminate“, semnată de Corina Apostoleanu şi Constantin Cumpănă, apare informaţia că nava se îndrepta spre România, venind de undeva din nordul Europei.
Un comandant cu tradiţie din Marina Română, Valentin Stan, îşi aminteşte de faptul că tragedia care a lovit marinarii de pe Topoloveni. „Se întâmplă să fii surprins de furtună. Avertizările meteo nu erau foarte exact în unele cazuri, foarte rare, este adevărat, dar poate ne aflăm tocmai într-o astfel de situaţie“, presupune Valentin Stan, cel care a comandat inclusiv pasagerul Transilvania.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
