Misterul Constanţei: mormântul lui Ovidius. Primul poet al acestor ţinuturi îşi doarme somnul de veci în ruinele vechii cetăţi sau în adâncurile mării

Publicat: 06.02.2015 09:52

Ultima actualizare: 07.08.2022 06:30

Statuia lui Ovidius din Constanţa FOTO Adevărul Constanţa

De două milenii, constănţenii, urmaşii vechilor caută mormântul lui Ovidius, poetul Romei exilat la Tomis de împăratul Octavian Augustus.

Publius Ovidius Naso s-a născut la data de 20 martie 43 î.Hr la Sulmona şi a murit în anul 17 sau 18 d. Hr la Constanţa, în vechiul Tomis.

În anul 8 î.HR, pe când poetul se afla pe insula Elba, împăratul Octavian Augustus semnează edictul de exilare a lui Ovidius. Este îmbarcat pe o corabie şi părăseşte Roma, plecând spre marginea Imperiului Roman, la Pontul Euxin. Nu avea să se mai întoarcă niciodată.

Ovidius nu avea să dezvăluie niciodată motivul exilului său. Romanticii spun că iubirea lui faţă de Iulia, fiica împăratului, i-a atras mânia lui Augustus. Criticii moravurilor de la curtea imperială sunt de părere că poetul ar fi văzut ceea ce nu trebuia să vadă – incestul împăratului cu fiica sa.

Nu se ştie dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat. La vremea respectivă, în secolul I, erau două rituri de înmormântare: de incineraţie şi de inhumaţie, spun experţii arheologi. Fiecare alegea modul de înmormântare în funcţie de credinţa lui.

Ovidius, om de vază al cetăţii

Când a murit Ovidius, oraşul Tomis era foarte mic. „O cetate la marginea lumii“, spune muzeograful Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă al Constanţei. „Tomisul nu era colonie romană, ci doar un centru de comerţ. La vremea aceea, mai importantă era Histria“, spune ea.

Un om de vază, aşa cum era Ovidius, ar fi trebuit să fie înmormântat în apropierea zidului de incintă al cetăţii. În acea vreme, zidul cetăţii era la nord de piaţa Ovidiu de astăzi. Însă Tomisul a evoluat spectaculos în secolele următoare, iar în perioada romană, zidurile sale ajungeau până la intersecţia străzilor Mircea cu bulevardul Ferdinand şi până în apropiere de poarta 3 a Portului Constanţa. Astfel, există pericolul ca mormântul să fi dispărut, sunt de părere arheologii.

În perioada interbelică, s-au descoperit la Constanţa mai multe sarcofage îmbodobite şi s-a crezut atunci că unul dintre ele ar fi al lui Ovidiu. „Nu era al lui, atunci descoperirile se botezau cu multă uşurinţă, acum suntem mai prudenţi“, spune Traian Cliante.

Punct de atracţie al Constanţei FOTO Constanţa City

Mormântul lui Ovidiu poate fi ascuns în mare

Pascale Roibu, scafandru la ONG Club Marine Explorer, vine cu o nouă ipoteză. El spune că este posibil ca mormântul poetului Ovidius să fie scufundat în mare şi nu pe uscat. „O parte din cetatea antică a fost acoperită de mare de-a lungul vremii. În desele noastre scufundări, am descoperit în larg de Comandamentul Marinei două – trei blocuri de cărămidă rupte de furtună dintr-un zid al unei cetăţi romane. Mortarul era cu var, aşa cum se practica la acea vreme. Este posibil ca acolo să fie mormântul lui Ovidius“, spune scafandrul.

Tot el mai avansează o idee: că poetul născut la Roma să-şi doarmă somnul de veci în zona peninsulară, în una din galeriile romane, care străbat zona istorică a oraşului şi care nu au fost suficient cercetate. „Un scafandru nu ar putea să le parcurgă, întrucât ele s-ar putea prăbuşi, ci ar fi nevoie e un robot subacvatic“, este de părere Pascale Roibu.

Bloggerul constănţean Zeţu Harry spune că în zona respectivă exista o adevărată reţea de galerii romane subterane. Una porneşte din Portul Tomis, din zona unde sunt bărcile pescăreşti, alta din dreptul Edificiului Roman de Mozaic şi ajunge în Portul Tomis, alta trece pe lângă statuia lui Ovidius , continuă pe sub strada Traian şi ajunge în centru. Ele erau folosite de romani pentru a se adăposti.
„Poate am descoperit mormântul lui Ovidiu, dar nu am ştiu că este al lui!“, a spus arheologul Constantin Chera.

Descoperirea Cireşarilor

Romancierii însă au mers cu visul mai departe şi au găsit mormântul lui Ovidius. Constantin Chiriţă, autorul celebrului roman în cinci volume „Cireşarii“, şi-a dus eroii la malul Mării Negre în ultima carte „Drum bun, Cireşari!“, unde descoperă mormântul lui Ovidius.

„Ursu desenase pe o foaie de hârtie literele pe care le culesese şi le memorase în vârful degetelor. Lângă marginea de sus a lespezii, la mijloc, pipăise un o mic parcă neterminat, parcă tăiat în una din părţi. Alături de acest o mic descifrase tot un o, însă un O mare, întreg, rotund. Câteva palme mai jos degetele lui se plimbaseră în trei şănţuleţe, legate, care formau împreună o singură literă: N. Lângă acestea, pipăise un semn ca un unghi: A. Mai departe, o literă formată dintr-o singură buclă şerpuitoare: S. Ultima literă pe care-o pipăise îi era cunoscută. Degetele lui o memoraseră. Era un O. pe foaia albă de hârtie memoria degetelor însemnase aidoma celor şase litere: P O NASO.

-   Mormântul lui Ovidiu! Răsună o voce înfiorată în noapte.
-   Sepulcrum Ovidii!
Acolo, lângă tineri, în vijelia care urla, în marea care se zbuciumase, în întunericul hăurilor, zăcuse atâtea şi atâtea secole mormântul primului poet al acestor pământuri, mormântul primului poet al limbii dace.
-   Mormântul lui Ovidiu…

Şi deodată, cu voce înceată, cineva îi rosti epitaful: «Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul/ Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent./ O, tu, ce treci pe-aicea, dac-ai iubit vreodată,/ Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!»

Se lăsă o tăcere grea, ca o rugă imensă a istoriei. Într-un târziu, se rostiră primele vorbe. Apoi altele, altele. Înfiorări, emoţii, gânduri... Cireşarii ţeseau pânza de mai târziu a amintirii.“

Ovidiu, în Constanţa şi Sulmona

În Constanţa şi Sulmona, Ovidiu are câte o statuie. Statuia situată în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa a fost demolată de mai multe ori şi apoi repusă pe soclu. Ea a fost inaugurată în 1887. Chipul lui Ovidiu a fost realizat după o stampă veche, întrucât nu au existat imagini cu chipul marelui poet latin. Poetul este sculptat în poziţie meditativă, îmbrăcat în togă romană. O copie fidelă a statuii a fost inaugurată în anul 1925 la Sulmona, oraşul în care s-a născut Ovidiu.