Misterele scufundării distrugătorului Moskva în Marea Neagră: lovit de artileria românească sau torpilat de propriul submarin rusesc

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Distrugătorul Moskva FOTO navsource.narod.ru
Distrugătorul Moskva FOTO navsource.narod.ru

Distrugătorul sovietic „Moskva“, supranumit „Titanicul Mării Negre“, a fost distrus în cel de-Al Doilea Război Mondial, într-o bătălie navală. Nici în prezent nu se cunosc cauzele scufundării lui, fiind vehiculate trei ipoteze.

La 26 iunie 1941, sovieticii şi-au trimis elitele flotei şi ale aerului pentru a ataca litoralul românesc, sperând că vor avea astfel libertatea de manevră pe toată întinderea Mării Negre pe perioada războiului. Mai înainte ca patru avioane să fie doborâte, inamicii au reuşit să bombardeze un tren plin cu muniţie în Gara Palas.

Însă adevărata bătălie s-a dat pe mare. Cu puţin timp înainte se montase barajul de mine, iar distrugătoarele „Regina Maria“, „Mărăşti“, „Regele Ferdinand“ şi „Mărăşeşti“ se aflau în patrulare. Oamenii de cart de pe primele două nave, aflate în formaţie, au observat navele ruseşti şi, la scurt timp după declanşarea bombardamentul de artilerie, distrugătoarele noastre au deschis focul asupra navelor ruseşti. Împotriva lor au ripostat şi bateriile de coastă germane. Era încă noapte, când din zona unde se afla distrugătorul „Moskva“ s-a auzit o explozie puternică şi nava s-a scufundat. „Harkov“, distrugătorul care o însoţea, împreună cu alte nave, au făcut cale întoarsă.

„După război mulţi viteji se-arată“

De la victoria răsunătoare a Marinei Militare Române se împlinesc 77 de ani. Marinarii români care au luat parte în război de pe distrugătoarele româneşti vorbesc cu mândrie despre acest episod. Contraamiralul (r) Zamfir Petre, de 93 de ani, a trăit evenimentul de la bordul distrugătorului Regina Maria. Iată cum povesteşte veteranul de război ceea ce s-a petrecut în acea noapte: „Navele ruseşti au început să tragă spre litoralul românesc cam de la o distanţă de 14 mile marine. Am dat şi noi imediat alarma şi de pe nave şi din spaţiul aerian s-a pornit atacul. Am atacat noi şi apoi şi bateria de la Agigea“, relatează Zamfir Petre.

Apoi s-a auzit o explozie puternică. Era distrugătorul „Moskva“, care s-a dus la fund, după care a fost avariat şi „Harkov“. Nu a trecut mult şi flota rusă a fugit. „Ruşii nu au admis niciodată faptul că mândria flotei lor a fost distrusă de proiectil, ci au avansat ideea că nava a intrat în barajul de mine şi când a vrut să plece a explodat. Dar credeţi că ruşii nu ştiau că este în zonă un baraj de mine? Şi, dacă a intrat „Moskva“ în baraj, nu ar fi intrat şi restul navelor? Dar, după război, mulţi viteji se arată!“, spune contraamiralul în rezervă.

În perioada postbelică, la arhivele sovietice nu a avut acces niciun istoric şi s-a vorbit foarte puţin despre înfrângerea ruşinoasă a flotei ruseşti în Marea Neagră. Însă, încet-încet, au apărut şi alte ipoteze. Una ar fi că nava a intrat în barajul de mine, ipoteză susţinută de istoricii Alesandru Duţu şi Mihai Retagan în volumul „România în război. 1421 zile de încleştare“.

Comandorul (r) dr. Ioan Damaschin a tratat pe larg, într-un număr al revistei „Marina Română“ din anul 1992, episodul luptei dintre cele două flote, bătălie câştigată de români şi nemţi, care ne erau aliaţi.

„Că nava sovietică a fost lovită de unul sau mai multe proiectile de pe distrugătorul Regina Maria, sau poate chiar de un proiectil de 280 mm de la bateriile germane, sunt ipoteze plauzibile, confirmate şi de către supravieţuitorii sovietici. Dar nu vom şti cu siguranţă cum s-au petrecut lucrurile decât atunci când vor fi disponibile arhivele Flotei Mării Negre“.

O ipoteză-şoc a fost prezentată într-o ediţie a anuarului britanic „Warship“, avansată de către autorul Pierre Hervieux. În seara zilei de 25 iunie, un grup de atac aflat sub comanda căpitanului de rangul 2 M.F. Romanov, format din distrugătoare, urmat de o grupare de acoperire, s-a îndreptat spre Constanţa. Operaţiunea era concepută a fi executată concomitent prin atac de pe mare şi din aer. Din cauza unei lipse de corelare, navele au atacat singure. La ora 5.20, cele două nave ar fi atins marginea exterioară a zonei pe care o ştiau minată, având informaţii sigure în acest sens. Însă, o explozie puternică s-ar fi produs pe „Moskva“, în dreptul căldării numărul 1, nava scufundându-se în 4-5 minute.

Ipoteza submarinului rusesc

După război, s-a descoperit că ruşii ştiau poziţiile barajelor de mine, deci era exclus ca distrugătorul să nimerească în zona periculoasă. Prin urmare, a apărut o nouă ipoteză: nava a fost scufundată de un distrugător sovietic. Cum se explică acest lucru? Încă din prima zi de război, cinci submarine primiseră ordinul de a se deplasa în zona dinspre capul Tuzla şi Şabla: „Şutca 205“, „Şutca 206“, „Şutca 209“, M33 şi M44. Deciziile asupra raidului fiind luate pe 24 iunie, este posibil ca nu toate submarinele să fi fost avizate asupra prezenţei propriilor nave de suprafaţă în zonă, iar unul dintre submarinele ruseşti să atace o navă de-a lor, confundând-o cu una românească.

Nu ar fi singura greşeală a inamicilor de război. În aceeaşi zi, o mină detonată de către paravanul distrugătorului „Soobrazitelnîi“ a avariat crucişătorul greu „Voroşilov“. După mai mulţi ani, cei care au trăit războiul fie la bordul distrugătoarelor, fie la grupul de submarine şi vedete torpiloare, au prezentat propriile versiuni, reunite în volumul „Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei, 1941-1945“.

Viceamiralul comandor Gheorghe Sandu, la acea vreme elev al Şcolii Navale de Ofiţeri, îşi aminteşte: „În ziua de 26 iunie, mă găseam comandant al unui tun de 120 mm la distrugătorul Regina Maria. În zorii zilei s-a dat alarma. Ţintele de la orizont au început să tragă spre litoralul nostru. Nu ştiu câte salve am tras, dar la un moment dat la bord au izbucnit urale: «L-am lovit... se duce la fund... a făcut explozie». Aşa s-a încheiat o bătălie navală, în care flota sovietică pierdea un crucişător torpilor modern, cu cinci tunuri de 130 mm şi se alegea cu unul de acelaşi tip – Harkov – avariat“.

Contraamiral (r) Valeriu Ionescu-Oituz, pe atunci aspirant pe Mărăşeşti, era de părere că „Moskva“ lovise probabil una din minele barajului instalat de noi cu câteva zile înainte“.

De asemenea, comandor (r) Valeriu Petcu era ambarcat la Grupul Submarine şi Vedete Torpiloare ca elev stagiar. Cunoscând bine limba rusă, a putut discuta cu marinarii salvaţi de pe Moskva. „În zorii zilei de 26 iunie, cele două vedete disponibile, Vijelia şi Viscolul, au fost folosite pentru culegerea şi salvarea naufragiaţilor de pe nava scufundată şi aducerea lor la nava bază. Scufundarea s-a produs în urma unei explozii foarte puternice, fără ca cineva dintre naufragiaţi să poată preciza dacă aceasta a provenit din interiorul navei sau din cauza lovirii de o mină. Unii marinari susţineau că ar fi fost imposibilă ciocnirea de o mină deoarece, atât Moskva, cât şi Harkov, aveau mijloace de protecţie antimină“, povestea el, după mulţi ani.

Indiferent care au fost cauzele care au distrus mândria florei sovietice, un lucru este cert: a fost prima şi ultima încercare a inamicilor de a ataca România cu nave de suprafaţă.

Ce s-a întâmplat cu epava

Epava distrugătorului „Moskva“ a fost descoperită după 70 de ani de o echipă de scafandri din Ucraina, Rusia şi România. Mândria flotei ruseşti din al Doilea Război Mondial este la o distanţă de 20 de kilometri de ţărm, travers de Tuzla. Ea ar putea deveni un punct de atracţie pentru turiştii pasionaţi de scufundări.

Vă mai recomandăm:

Cine a fost femeia care a botezat Biruinţa, nava lui Traian Băsescu. Cele mai ciudate superstiţii marinăreşti - de ce se sparge o sticlă de şampanie de nave

Glume marinăreşti pe seama crucişătorului Averof. Vasul era atât de mare încât avea trei comandanţi, iar de ancora lui s-a agăţat epava Titanicului

Destinul tragicomic al primului vas românesc care a făcut înconjurul lumii. După naufragiu, primul obiect salvat de marinari a fost butoiul cu murături

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite