Misterele dispariţiei Petrolierului Unirea. Mircea Băsescu, ofiţerul 2: „Ruşii ne-au salvat. Mi-am luat banii din cabină şi alţii ascunşi în cutie şi am plecat“
0Pe 13 octombrie 1982, Petrolierul Unirea, una dintre cele mai mari nave ale flotei noastre comerciale, s-a scufundat la 40 mile marine de Capul Caliacra, în Marea Neagră, după ce la bord s-a produs o explozie. Oficial, nici după trei decenii nu se cunosc cauzele producerii tragediei.
Petrolierul Unirea rămăsese în anul 1982 fără echipaj. La intrarea în Portul Constanţa, asupra marinarilor s-au găsit obiecte de contrabandă, cum ar fi ţigări, alcool şi blugi şi astfel pentru o perioadă, ofiţerii erau trimişi să navigheze pe apele teritoriale. Atunci a fost chemat din concediu Mircea Băsescu.
El mai navigase pe cargoul Rupea, pe Crişana şi Banat. „Nava avusese o problemă în timp ce descărca în Portul Constanţa şi a rupt un braţ al Chimpexului, fapt ce a făcut ca ţiţeiul pe care îl descărcau să murdărească tot petrolierul. Ne-au dus cu un ARO în port, dar când am văzut cum arăta nava am refuzat să fac parte din echipaj şi am plecat acasă. Însă după câteva zile au dus-o la mare unde a fost spălată şi m-au chemat iar să mă îmbarc şi în cele din urmă am acceptat. Aşa am ajuns ofiţer 2 pe petrolier“, începe povestea Mircea Băsescu.
În luna octombrie 1982 nava a plecat spre Egipt unde urma să încarce ţiţei. Mircea Băsescu a intrat în cartul 0 – 4, după care s-a dus să se odihnească. Era dimineaţă frumoasă, cu marea agitată de gradul trei – patru, cu valuri largi. Spre dimineaţă am auzit o explozie puternică. Eu aveam cabina spre pupa astfel că nu puteam vedea ce se întâmplă în faţă. Însă, la un moment dat, s-a auzit comandantul care a cerut să abandonăm nava. Mi-am dat seama că treaba era groasă“. Şi-a luat pe el o pereche de blugi şi o bluză şi a plecat la comanda navei. Atunci a văzut focul care ardea şi coloana de fum care era mai înaltă decât nava. Instalaţia de stins incendii pornise, însă se rupsese o conductă şi apa se scurgea peste tot.
Scufundarea petrolierului Unirea Din arhiva personală a lui Constantin Cumpănă
Panică pe navă
Nava începea să se încline. Marinarii alergau de colo colo pe petrolier. „Nu cunoşteam pe nimeni. Eram într-un echipaj cu totul nou. Atunci le-am zis să desfacă parâmele şi să lase bărcile la apă. L-am văzut pe unul cu carnetele de marinar sub brat. I-am spus să le atârne de vas şi să se salveze“, îşi aminteşte el.
În cele din urmă a fost lansată la apă barca dinspre tribord, dar care era încă prinsă de navă. Pentru a se putea desprinde de petrolier, trebuia pornit motorul bărcii, care însă era stricat. Pe scara de pisică erau atârnaţi vreo şase – şapte oameni, printre care şi bucătăreasa noastră, doamna Gaiţă, ce urmau să ajungă la barca de salvare. Femeia corpolentă era îmbrăcată cu un palton şi la braţ avea o poşetă. Cred că mai degrabă nu avea acolo rujul, ci bani. Am auzit-o la un moment dat «Mamă, cad, mama, cad». În cele din urmă a căzut. A ieşit la un moment dat lângă barca de salvare, iar cineva a întins spre ea o cange pentru a o prinde. Nu a reuşit şi femeia s-a dus iar la fund. A mai ieşit o dată, dar pentru scurt timp, iar după aceea a dispărut. Mi-am zis atunci în gând: «Ăsta a fost primul»“, îşi aminteşte tragedia acelei zile fostul ofiţer 2.
La bord rămăseseră comandantul Mişu Moraru, ofiţerul 3 mecanic, şeful mecanic şi ofiţerul 2, adică Mircea Băsescu. Au fost lansate la apă plutele de salvare. După ce ultimii ofiţeri au fost în plutele de salvare, a părăsit şi comandantul nava. „Atunci, îmi aduc aminte, pluta era legată de navă cu o parâmă şi când am tăiat coarda m-am rănit la mâna stângă. Am şi acum semnul în palmă“, ne arată Mircea Băsescu.
Pe când se îndepărtau, au găsit în apă un marinar, pe care l-au salvat. Omul stătea în pluta plină cu apă până la genunchi şi plângea. Atunci i-am spus să ia lopata şi să vâslească să plecăm cât mai curând de la petrolier“.
Scufundarea petrolierului Unirea Din arhiva personală a lui Constantin Cumpănă
Salvaţi de ruşi
Pluteau în derive pe drumul navelor care ies din Bosfor şi merg spre Constanţa, Odesa sau Varna. Dar nicio navă care a trecut prin zonă şi care ştia de incendiul de pe Unirea nu s-a apropiat pentru a-I pescui pe supravieţuitorii, fiindu-le frică să nu se producă o altă exploie la bord şi să moară cu toţii. Singura navă care a oprit a fost una rusească, povesteşte Mircea Băsescu. „Ne-au întrebat unde vrem să ne ducă: la ei pe navă sau pe un vas românesc.
Văzusem că pe acolo trecuse Livezeniul şi le-am cerut să mă ducă acolo. În întâmpinare i-a ieşit Vali Zeicu, cu care era prieten de-o viaţă. „Atunci mi s-a făcut frig şi am spus că vreau să fac un duş. Aşa am intrat sub duş, îmbrăcat şi am lăsat să curgă apa fiartă pe mine. Nu mă frigea. Apoi m-am dezbrăcat şi m-am spălat. Am descoperit că eram în picioarele goale şi pe tălpi aveam numai cioburi din ferestrele sparte pe Unirea. Am scos ciob cu ciob şi apoi m-am îmbrăcat“, continuă el povestea. În timp ce se încălzea, a auzit o explozie şi mai putrnică
Între timp, la locul incendiului a ajuns salvatorul bulgăresc Perun, pentru a remorca petrolierul după ce va fi stins focul. Numai că trebuia să găsească echipaj la bord, pentru ca petrolierul să nu treacă în proprietatea ţării al cărui vas o salva. „Nimeni nu se îngrămădea să se întoarcă pe vas şi atunci am plecat eu cu comandantul şi alţi câţiva ofiţeri. Între timp, pe o altă navă românească din apropiere venise Securitatea şi împreună am urcat la bord. La plecare, vreo 10 ofiţeri mi-au cerut să intru în cabinele lor şi să caut în anumite unghere unde ei aveau valuta“, râde Băsescu la aceste aduceri aminte.
Când s-au întors pe navă au văzut ce stricăciuni provocase cea de-a doua explozie. Uşi de stejar transformate în aşchii, iar vinciurile, instalaţiile de care se leagă ancorele, zburaseră. „Eu m-am dus în cabina mea şi mi-am luat punguţa mea care îmi purtase noroc: era acolo fotografia Doinei, soţia mea, şi un cap de pisicuţă. Mi-am luat şi banii din cabină şi alţii ascunşi în cutia unui cronometru şi am plecat de pe vas. Carnetele de marinar nu le-am putut recupera întrucât ofiţerul le agăţase sus la vapor şi nu ajungeam la ele“.
Scufundarea petrolierului Unirea Din arhiva personală a lui Constantin Cumpănă
Urletele câinelui orb
Mircea Băsescu îşi aminteşte şi de câinele de pe navă, un câine maidanez pe care îl luase de prin port fostul commandant al navei. Era un câine orb. Când a a izbucnit incendiul el a sărit în apă şi l-am salvat. Însă cât timp a ars vasul câinele a urlat. După ce s-a scufundat cu totul, animalul a tăcut.
A urmat anchete ale Securităţii la faţa locului. Între timp, salvatorul bulgăresc a stins focul şi a început să remorcheze petrolierul. Numai că după doar câteva mile marine Unirea s-a scufundat. Până când a dispărut cu totul sub apă a durat cam o oră. Epava petrolierului se află şi acum la o adâncime de 1.400 de metri.
Nu s-a ştiut niciodată care a fost cauza exploziei. Pierderea a fost totală şi cum vasul era asigurat, Navromul şi-a recuperat banii.
Cauza exploiei este necunoscută
Mircea Băsescu crede însă că au concurat mai mulţi factori la producerea tragediei şi la pierderea navei. „Probleme au fost la calitatea materialului din care a fost construită nava şi la modul defectuos de balastare, adică cantitatea de apă din vas, cu care petrolierul era umplut până când era încărcat cu ţiţei. Mircea Băsescu spune că tancul de apă potabilă de la babord era plesnit şi multă apă se scurgea prin spărtură. De asemenea, vasul avea câteva puncta critice: pe puntea principală sudura plesnise în mai multe locuri, iar în punte apăruseră fisuri.
Aşa a dispărut unul din cele mai mari petroliere româneşti din flota României. Petrolierul Unirea, de 150.000 tdw, a fost construit în 1978, la Şantierul Naval Constanţa.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
