FOTO Minorităţile etnice şi tabuurile lor sexuale: despre interdicţii şi bariere

FOTO Minorităţile etnice şi tabuurile lor sexuale: despre interdicţii şi bariere

Cărţile sfinte au învăţături stricte pentru credincioşi

Psihologul Eduard Rosentzveig din Constanţa vorbeşte despre tabuurile vechi ale societăţii actuale, dar şi despre cum acestea s-au modernizat. El constată că tabuul suprem al unei „societăţi ejaculatorii“ este tocmai lipsa oricărui tabu sexual.

„Ca în orice societate atent destructurată, şi în România tabuurile sexualităţii sunt rescrise de «mode» şi înlocuite cu tabuuri ale promiscuităţii.

Astfel, e la modă să îţi înşeli partenerul, dar e un tabu ca acesta să afle, este la modă să îţi înşeli soţia, dar este un tabu să îţi laşi amanta însărcinată, e considerat normal ca bărbaţii să înşele, dar e un tabu ca partenerele lor să facă la fel.

A devenit un tabu să te culci de mai mult de 3 ori cu acelaşi partener, la fel cum este să te căsătoreşti înainte de 30 ani sau «să îţi iei carnea de unde îţi iei pâinea»“, relatează psihologul constănţean Eduard Rosentzveig.

Psihologul arată că există tendinţa de a echivala lipsa tabuurilor cu dezinhibiţia sexuală dintre parteneri.

„Dar dezinhibarea în pat este tocmai efectul respectării acestor tabuuri sexuale, ale căror funcţii nu ţintesc reprimarea sexualităţii, ci structurarea acesteia în comportamente sociale; adresându-se conştiinţei morale, tabuurile se supun atenţiei noastre chiar şi atunci când le dorim tăcute, generând presiune morală şi inhibiţii; rostul lor este de a inhiba-exhiba contextual sexualitatea.

Eliberarea de tabuuri generează tabuuri noi şi cei ce cred că fugind de regulile sexualităţii devin liberi au surpriza să constate că libertinajul are propriile sale reguli.

Într-o cultură ejaculatorie, ce face elogiul ejacularii de consum şi stimulează practicarea «sexului protejat», singurul tabu la modă este acela de a avea tabuuri sexuale. 

Totodată, renunţând la tabuuri, cuplul sexual redevine cuplu instinctual. Acest model este intens mediatizat, ceea ce explică alterarea şi slăbirea sentimentelor erotice, scăderea natalităţii, precum şi prevalenţa divorţurilor - mai mult de o treime din cupluri se despart în primii 6 ani de la căsătorie“, spune specialistul.

Întoarcerea la tabuuri

Referindu-se strict la Dobrogea şi obiceiurile intime ale locuitorilor, psihologul împărtăşeşte din experienţa sa.

„Dacă mă întrebaţi ce tabuuri sexuale mai au dobrogenii, vă pot spune că deviaţii sexual şi deviantele cu care suntem intens furajaţi, chiar dacă nu sunt reprezentative pentru sexualitatea românilor, creează devianţă, dependenţe, pervertesc, contaminează, generează artificiale angoase şi tensiuni sexuale.

Constat ce efecte are contaminarea psihologică de acest tip asupra dinamicii sexuale a cuplurilor care mi se adresează. Observ că lipsa tabuurilor a devenit o normă; femeile sunt valorizate sfincterial, bărbaţii sunt priviti utilitar, sexul extramarital a devenit o marcă a distincţiei sociale, înşelatul este un sport, părinţii îşi violează copiii şi aceştia la rândul lor dezvoltă sindroame complexe ce le afectează  viaţa de cuplu şi viaţa personală şi care necesită abordări terapeutice complexe“, spune Rosentweig.

Sfatul psihologului este unul singur. „Consider că românii ar trebui să se întoarcă la tabuurile lor, pentru a supravieţui cultural şi ca specie. Comportamentele sexuale sunt acte sacre fiind privite prin prisma scopului lor primordial, acela de a da viaţă unei alte fiinţe, omul regăsindu-şi originile fizice în acest comportament creator şi, la proporţiile staturii sale, o asemănare cu Dumnezeu, Cel care l-a însufleţit.

Desacralizarea persoanei atrage după sine desacralizarea actului sexual şi renunţarea la tabuuri; orice cădere in profan este echivalentul unei căderi în moarte, este o decădere, o surpare epistemologică ce atrage după sine moartea spirituală şi este o palmă peste chipul din noi al Lui Dumnezeu“, consideră psihologul.

Ce spune psihologul despre tabuurile minorităţilor

„Deşi tabuurile sexuale dobrogene au un caracter universal prin prisma filonului lor religios, ceea ce le deosebeşte sunt aspectele practice pe care cultura fiecărei comunităţi le inserează şi le adaptează după nevoi propriei sexualităţi“, declară psihologul Rosentzveig. El vorbeşte în continuare despre o parte dintre minorităţile care locuiesc în Dobrogea, dar şi despre alte etnii.

Evrei

În timpul actului sexual bărbatul trebuie să aibă gânduri curate pentru a-şi menţine conştiinţa curată; să nu se poarte pervers, să nu fie uşuratic, să nu îi spună soţiei vorbe urâte, pentru că - spun învăţaţii - chiar şi vorbele uşoare dintre soţ şi soţie i se spun Domnului în timpul judecăţii cereşti.

Înainte sau în timpul actului sexual se vorbeşte doar atât cât trebuie în această împrejurare, partenerii netrebuind să îşi distragă atenţia de la actul sexual.

Poziţia el jos şi ea deasupra este o poziţie condamnată, dar nu şi dacă soţii au orgam simultan, această poziţie permiţând spermei să rămână mai puţin în interiorul vaginului. Tot din motive de scădere a fertilităţii este interzis sexul în poziţiile în care partenerii stau în picioare sau în poziţia şezând.

În timpul actului sexual soţii trebuie să se gîndească la vorbe din Tora şi la alte lucruri sfinte, aceasta fiind o mitzva (o îndatorire sfîntă).

Este interzis că actul sexual să aibă loc în afara unei case de locuit - în natură, parcuri, pe străzi, în livezi sau grădini - pentru a nu se asemăna unui adulter. 

Soţul nu trebuie să aibă contacte sexuale cu soţia decît cu consimţământul ei şi este interzis să o forţeze în vreun fel. De asemenea este interzis că soţii să aibă relaţii sexuale atât timp cât sunt certaţi şi nu au rezolvat între ei neînţelegerea, chiar dacă amândoi îşi doresc să facă dragoste.

Dacă soţul a hotărât să divorţeze de soţia lui şi nu o mai iubeşte, este interzis să mai aibă relaţii sexuale.

Este interzis că soţul să întreţină raporturi sexuale cu soţia atunci când ea doarme sau când vreunul dintre soţi este beat.

Este interzis sexul în faţa oricărui om, dacă acesta este treaz, dar în faţa unui copil care nu ştie încă să vorbească este permis.

Este interzis că partenerii să îşi privească organele genitale în timp ce fac dragoste, dacă nu se ruşinează, pentru că acela ce se ruşinează nu păcătuieşte.  De asemenea este un mare păcat să fie sărutate organele genitale.

Soţii nu trebuie să exagereze cu sexul, dar nici să se neglijeze. Soţul are datoria de a-şi iubi fizic nevasta cu o frecvenţă ce depinde de cât de solicitat este de profesia sa.

Pentru oamenii sănătoşi şi tandri ale căror venituri sunt îndestulătoare şi le realizează în localitate, frecvenţa actului sexual este în fiecare noapte. Pentru muncitorii care lucrează în oraşul lor, frecvenţa actului sexual este de două ori pe săptămină. De asemenea, în cazul comis-voiajorilor şi a altor profesii care presupun deplasări în alte oraşe, frecvenţa acuplării este de o dată pe săptămină sau o dată pe lună, în funcţie de distanţele străbătute. Pentru un rabin sau intelectual, timpul destinat sexului este din seara de Sabat până în seara de Sabat.

Orice om trebuie să facă dragoste cu soţia lui în noaptea dinaintea plecării într-o călătorie. Dar orice propunere sexuală rostită cu vorbe de către soţie este o neruşinare, soţia asemănându-se în acest caz cu prostituata, iar bărbatul nu are voie să se lase ademenit.

Dacă bărbatul îşi lipseşte soţia de sex pentru a o necăji, atunci acesta păcătuieşte, pentru că încalcă porunca „si timpul ei să nu se scurteze”.

În timpul actului sexual bărbatul trebuie să se gândească nu la plăcerea sa personală, ci la datoria lui de a se dărui soţiei şi de-a o satisface.

O femeie care alăptează nu trebuie să facă sex decît în timpul în care doarme copilul, după care nu trebuie să îl alăpteze trei sferturi de oră, exceptînd cazurile în care copilul plînge.

Bărbatul este dator să îşi iubească fizic soţia chiar şi dacă această este însărcinată sau alăptează. Dacă acesta se gîndeşte la binele fătului, trebuie să ştie că în primele trei luni de sarcină împreunarea este grea şi femeii, şi fătului, în următoarele trei luni este grea femeii şi bună fătului, iar în ultimile trei luni de sarcină relaţiile sexuale îi fac bine şi femeii, şi fătului, acesta urmând să se nască rumen şi vioi.

Turco-tătarii musulmani

Deşi Coranul recomandă sexul, nu recomandă desfrînarea. Nefiind prin cultură şi educaţie un obiect de atracţie sexuală, faţă care şi-a pierdut virginitatea în afara căsătoriei se aseamănă unei prostituate, onoarea unei familii depinzînd de virginitatea acesteia. În cazul în care i se constată deflorarea, fata riscă în anumite comunităţi musulmane tratamente violente şi mutilante, uneori chiar pedeapsa capitală. 

Bărbaţii necăsătoriţi pot însă face sex oricît de mult doresc, sexul în afara căsătoriei fiind în cazul acestora admisibil.

Femeilor le este interzis să vorbească cu băieţii înaintea căsătoriei, iar după ce se căsătoresc discuţiile cu bărbaţii sunt admise doar în prezenţa soţului; multor dintre fete nu le este permis să aibă telefon mobil tocmai pentru a limita tentaţia.

Sexul anal, deşi traumatizant, este preferat celui normal de multe dintre fetele musulmane necăsătorite, pentru că această este o modalitate bună de „a-şi proteja şi păstra onoarea“.

Cultura islamică nu glorifică frumuseţea feminină aşa cum o face civilizaţia europeană, de aceea dragostea dintre parteneri este condiţia esenţială de existenţă a unei relaţii maritale, însă dacă un bărbat musulman îşi neglijează sexual soţia, el nu mai este considerat bărbat.

Nu există restricţii în privinţa poziţiilor sexuale, soţia fiind considerată „o pajişte a bărbatului, pe care poţi călca aşa cum doresti“, după cum stă scris în Coran.

Masturbarea, pornografia, relaţiile extraconjugale, homosexualitatea, ephebofilia (pasiunea pentru adolescenţi), pedofilia, parafiliile (perversiune caracterizată prin căutarea plăcerii sexuale printr-un obiect sau printr-o situaţie bizară), relaţiile incestuoase şi sexul anal sunt interzise, însă este permis sexul oral, acesta echivalând cu sărutul.

Ruşi, haholi, lipoveni

Soţii nu fac dragoste în posturile importante, sau în zilele de post din timpul saptaminii, miercurea şi vinerea, iar în zilele în care sunt sărbători religioase relaţiile sexuale sunt permise a€œnumai după ce a ieşit biserica”.

Exogamia (lege fundamentală a ginţii matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiaşi ginţi erau interzise) este interzisă, relaţiile adulterine, parafiliile şi relaţiile homosexuale fiind condamnate de biserica creştină şi de comunitate; sexul anal şi oral sunt considerate sodomie, iar cei care le practică sunt consideraţi necuraţi.

Scopul actului sexual este procreerea, sexul de plăcere fiind admis între soţi mai ales dacă s-au achitat de datoria de a face măcar un copil. Abstinenţa este o virtute, soţii trebuind să trăiască ca un frate cu sora, excepţie făcînd zilele în care fac dragoste în scopul procreării.

Avortul şi contracepţia sunt păcate, fiind interzise şi condamnate de biserică şi comunitate.

Saşi, secui, nemţi

Sexul extramarital este interzis, fiind pedepsit de biserica catolică cu oprirea de la împărtăşanie pentru o anumită perioadă sau chiar cu excomunicarea din biserică.

Masturbarea şi sexul anal, precum şi sodomia (orice tip de penetrare care nu vizează vaginul) sunt păcate grave, fiind repudiate şi pedepsite aspru, cei prinşi asupra faptului fiind făcuţi de ruşinea întregii comunităţi.

Femeile care practică contracepţia sunt considerate uşuratice, mai ales dacă actul sexual se consumă în afara căsătoriei.
 
 
 
 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: