Militar rămas infirm la Revoluţie, despre retrimiterea dosarului la Parchetul Militar: „Este necesară o nouă structură care să se ocupe de Revoluţie“
0
Col (r) Costinel V. Mirea, unul dintre militarii răniţi grav în Revoluţia din 1989, consideră că Justiţia trebuie să grăbească finalizarea dosarului Revoluţiei, restituit săptămâna trecută la Parchetul Militar pentru refacerea anchetei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, săptămâna trecută, restituirea la Parchetul Militar a dosarului Revoluţiei pentru refacerea anchetei. Dosarul Revoluţiei a fost trimis în instanţă de procurorii militari în luna aprilie 2019, în proces fiind citate peste 5.000 de părţi civile, pentru a se stabili cine sunt vinovaţii pentru moartea celor 1.166 de persoane în decembrie 1989.
Col (r) Costinel V. Mirea a rămas infirm la Revoluţia din 1989. Acum, revoluţionarul se deplasează într-un cărucior şi are nevoie de ajutorul celor din jurul său. Dar nu se resemnează. După ultima decizie a autorităţilor române, este de părere că este necesară o nouă structură în cadrul Parchetului General, care să se ocupe de Revoluţie. „După 32 de ani de la Revoluţie nu se cunoaşte adevărul. Şi nu mai avem la dispoziţie alţi 32 de ani“, spune el.
Costinel Mirea a fost împuşcat în timp ce se afla în misiune de luptă la Craiova urmărind doi terorişti care trăgeau dintr-un bloc asupra civililor şi unităţii sale militare. Unul dintre cei doi l-a lovit cu un glonţ de calibru sub 6 mm, care l-a lăsat paralizat pe viaţă.
„Gloanţe de acest tip nu se aflau în dotarea Armatei Române la acea dată. În schimb, le avea Securitatea, după cum o demonstrează procesele-verbale găsite recent la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii“, spune Costinel Mirea.
El crede că şi după trei decenii de la Revoluţie se încearcă ascunderea adevărului, care a fost generată de cei care au pus în aplicare planul luptei de rezistenţă în scopul menţinerii la putere a regimului comunist, în frunte cu Nicolae Ceauşescu. „Ulterior, consideră el, după dejucarea planului, de către revoluţionari şi militari aflaţi sub conducerea FSN, legendarea Revoluţiei s-a făcut pentru impunitatea făptaşilor. Legendarea Revoluţiei a prins rădăcini şi este susţinută. Învinuiţii din rechizitoriul sunt ţapi ispăşitori“, spune Mirea.
A citit rechizitoriul şi consideră că este o „crestomaţie securistă“, iar că „Hotărârea ÎCCJ, dată la 10 Noiembrie 2021, a fost una normală după judecarea dosarului şi a părţilor; în condiţiile în care Rechizitoriul este eronat, refacerea este soluţia“.
Cine îl protejează pe Ion Iliescu
Deşi în spaţiul public se vehiculează ideea că procurorii au tergiversat finalizarea anchetei pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, fostul şef al statului, cel care a preluat puterea după Revoluţie, istoricul CNSAS Mădălin Hodor spune că nu există nicio legătură între Ion Iliescu şi Revoluţia Română.
În continuare, istoricul explică: „Ion Iliescu nu a participat la Revoluţie şi nu are absolut nici un merit în asta. Ce a făcut el? A primit un telefon de la generalul Stănculescu, care i-a oferit succesiunea lui Ceauşescu. După ce Ceauşescu pierduse deja totul. Important: DUPĂ. A acceptat. Asta e tot. Nici mai mult, nici mai puţin. De ce şi cum, se ştie. Stănculescu nu putea să conducă de la MApN cu Armata care abia ştersese sângele demonstranţilor de la Inter de pe tancuri. A luat decizia logică să aleagă succesorul şi să se asigure că e cineva cu care era în relaţii bune. Nimic spectaculos. A selectat următorul Comandant Suprem. De aceea a şi ajuns la închisoare, nu imediat în 1990, ci ani buni de zile mai târziu. Aici, de exemplu, procurorii SPM efectuează un rateu de zile mari şi, în încercarea lor disperată de a-l „agăţa” pe Iliescu cu orice, elaborează intens (sprijiniţi pe ceea ce au vrut ei să scoată din documentele pe care CNSAS le-a trimis, adică funcţie de cum au vrut să le citească) pe tema grupului de conspiratori. În mod absolut spectaculos de ironic, procurorii SPM reuşesc ceea ce Iliescu însuşi nu a putut, sau mai bine zis ceea ce Iliescu însuşi nu a avut tupeul să susţină niciodată public: să îl transforme într-un conspirator activ, care prin intermediul organizaţiei sale (Frontul Salvării Naţionale), un fel de rezistenţă franceză, lucra zi şi noapte la înlăturarea lui Ceauşescu“
Despre intervenţiile ruşilor şi a KGB-ului în Revoluţia română, s-a vorbit constant. „Tuşa KGB-GRU-Moscova este o constantă a rechizitoriului, aşa cum înainte de 1989 procurorii militari vedeau peste tot «imperialiştii americani şi cercurile reacţionare». Au schimbat doar direcţia, nu şi materialul probator. Care este la fel de consistent ca şi cel pe care îl aveau atunci. Cert este că pentru a dovedi că Iliescu este vinovat de ce s-a întâmplat după 22 decembrie, au simţit nevoia să-l bage şi înainte de 22 decembrie“, consideră Mădălin Hodor.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
