Medic român din SUA, despre pandemia de Covid-19: „În România, tsunamiul încă n-a atins ţărmul, dar vine cu siguranţă“

Medic român din SUA, despre pandemia de Covid-19: „În România, tsunamiul încă n-a atins ţărmul, dar vine cu siguranţă“

Medicul psihiatru Sorin Nica - de la Oneşti, via Cluj-Napoca, în SUA Sursa Facebook SN

Despre marea boală a sistemului medical, corupţia, despre falsele ierarhii care n-au nicio legătură cu valoarea profesională, despre urmele pe care le va lăsa pandemia în România - a făcut o analiză un medic psihiatru, dr. Sorin Nica, care lucrează într-un spital din Statele Unite ale Americii. El mărturiseşte că a plecat din România din cauza situaţiei materiale: salariile erau foarte mici, iar şpaga de la bolnavi era inacceptabilă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sorin Nica este medic psihiatru, absolvent de Medicină la Cluj-Napoca şi trăieşte în Statele Unite ale Americii din 2009. Când a plecat din ţară, era rezident în anul 3 la Cluj-Napoca, acum profesează ca psihiatru de spital în Manchester, New Hampshire, la 50 kilometri de Boston. Spitalul din oraşul său de baştină, Oneşti, Bacău, a fost desemnat centru Covid-19, ceea ce înseamnă că se va confrunta cu cazurile cele mai grave de îmbolnăvire.

„Mă uit de la o oarecare distanţă la ce se întâmplă - distanţă geografică doar, fiindcă nu mă pot distanţa altfel atunci când colegii, părinţii şi prietenii mi se confruntă cu un tsunami care nici măcar nu a atins ţărmul încă, dar care vine cu siguranţă. Mi se pare că lipseşte o direcţie centrală clară. 

Am fost unul dintre primii care au făcut apel la ascultarea autorităţilor. Dar într-o ţară cu un sistem teoretic centralizat, pare că multe se fac după ureche şi la modul improvizat - dar amatoristic – acum. De exemplu, Spitalul din Oneşti, din oraşul meu, e desemnat centru Covid, mi-e absolut groază de ce-o să fie şi acolo curând.

Oamenii sunt speriaţi, iar asta (o văd şi în practica de zi cu zi) se poate manifesta inclusiv prin furie. Şi nu e vorba doar de sperietură, ci şi de sentimentul ăsta de inadecvare şi neputinţă. Şi de aceea avem nevoie că cei de la Bucureşti să pară că ştiu ce fac; altfel, suntem conduşi de ecrane împărţite-n şase sau opt alte ecrane care de care mai stroboscopice şi gălăgioase, de mesaje panicarde şi cacofonice“, remarcă psihiatrul. 

Cum abordează americanii pandemia? Cu oameni pregătiţi să intre în front când li se cere, cu o mobilizare foarte eficientă şi cu un fond de rezervă financiară care permite dotarea rapidă a spitalelor la nevoie.

„Americanii au o capacitate incredibilă de mobilizare, precum şi resurse de rezervă (atât financiare, cât şi umane), iar noi nu. Spitalul meu şi-a dublat numărul de paturi peste noapte, iar ventilatoarele le-au crescut de la 15 la 165. Americanii au Gardă Naţională, au Corpul Inginerilor Civili, au Corpul Medicilor de Rezervă (format în special din pensionari folosibili în situaţii de dezastru). Noi, nu. Ce avem, aia avem. Nu mai avem ce scoate de nicăieri. Iar dacă-i îmbolnăvim şi pe ăştia pe care-i avem în primul val, atunci chiar putem închide ţara, căci sărăcia n-o putem schimba peste noapte, dar prostia e problemă de siguranţă naţională imediată“, consideră dr. Sorin Nica (foto dreapta).

Unde sunt banii investiţi în Sănătate? 

De ce sistemul medical este atât de bolnav, în ciuda investiţiilor şi a banilor daţi pentru investiţii? Pentru că prea puţini se regăsesc în aparatură şi dotări care să ridice simţitor nivelul de tratament al bolnavilor. „Măcar atât puteam face din 2008 încoace: să ne întremăm infrastructura. Bani au fost gârlă de la UE, dar nu i-am folosit fiindcă nu puteau fi sifonaţi; iar de oameni care să nu-şi <facă parte> n-am avut parte. Din păcate, <marile icoane> promovate, premiate, vizibile la televizor, sunt departe de ceea ce-şi închipuie oamenii. Ierarhiile adevărate sunt diferite de cele oficiale. Noi ne ştim valoarea între noi, dar avem destui îngalonaţi de tinichea, la vârf“, arată dr. Nica.

De ce au tăcut medicii?

Medicul român încearcă să găsească o explicaţie pentru tăcerea personalului medical care, în tandem cu acceptarea situaţiei din partea pacienţilor şi familiilor acestora, a dus la o complicitate cu efecte letale. „Cea mai mare parte a medicilor au practic un singur angajator: statul, iar tinichelele care ţi s-au legat de coadă într-un loc le vei purta oriunde altundeva ai încerca să te duci. Taci fiindcă nu vrei să fii primul şi singurul, fiindcă administraţiile sunt răzbunătoare şi bizantine, fiindcă eşti prins în munca de zi cu zi şi-n descâlcitul multelor iţe pe care nu le-ai încâlcit tu, fiindcă şi colegii sunt la fel de ocupaţi... Fiindcă eşti om, cu toate problemele celelalte, lumeşti, pe cap: familie pe care nu vrei s-o expui sau s-o laşi fără venit; fiindcă ai credite neiertătoare... fiindcă toţi ceilalţi tac şi fiindcă nu poţi conta pe suport popular atunci când poporul generalizează că <toţi sunteţi şpăgari>“.

Corupţia = hoţie + incompetenţă

Marea boală a sistemului medical românesc o constituie, dureros de palpabil, corupţia. Însănătoşirea de aici trebuie să înceapă. „Putem începe cu subţierea corupţiei: oricât de ciudat ar părea saltul de la problemele impuse de o pandemie la corupţie, acesta este de fapt direct şi liniar. Mai puţină hoţie înseamnă nu doar mai puţini bani pierduţi aiurea, ci şi mai puţină incompetenţă - la toate nivelurile. Astăzi vedem conflictul extrem dintre dorinţa oamenilor de rând (aici incluzând şi cadrele medicale) de a face ceva, de a ajuta cumva, şi incompetenţa, laşitatea şi prostia administraţiilor de orice fel (cu cât mai sus aflate, cu atât mai politizate) - care ne pot pune pe toţi într-un pericol imediat; atât prin acţiuni heirupiste, precum cele ale administraţiei de la spitalul din Suceava, cât şi prin inacţiune sau ezitare sau mesaje ambivalente, atunci când drumul ar trebui să le pară, măcar lor, clar“, spune dr. Nica.

Diagnostic pentru sistemul medical 

Provocat să pună un diagnostic sistemului medical din România pe timp de Covid-19, specialistul a răspuns: „Este un sistem de la care se aşteaptă prea mult, dată fiind puţinătatea investiţiilor. Iar oamenii nu sunt conştienţi de asta - că un sistem de sănătate modern e foarte costisitor. Este un sistem sabotat de nişte administraţii de prea multe ori inepte. Un sistem în care medicul este de cele mai multe ori singurul responsabil în ochii opiniei publice, atunci când puterea efectivă a majorităţii medicilor este foarte limitată. Nu medicii stabilesc schema de cadre, nici listele de medicamente şi de materiale necesare, nu ei distribuie resursele...

Pentru a fi un medic bun în general nu-ţi trebuie decât vreo două ingrediente: să-ţi pese şi să fii onest. Atât. Să-ţi pese îndeajuns încât să-ţi investeşti cunoştinţele şi timpul în mod echitabil între pacienţi, indiferent cine ar fi ei; şi să-ţi pese suficient de mult pentru a învăţa tot timpul, în folosul pacienţilor şi pentru a nu-ţi face meseria de ocară. Astea sunt, în opinia mea, şi elementele după care un medic ar trebui evaluat şi judecat: cinstea şi interesul faţă de bolnav. Tot restul: mizeria, lipsă, mucegaiul, uzură, sunt greutăţi la fel de apăsătoare şi pentru medici, şi pentru pacienţi“, arată psihiatrul. 

Fuga de răspundere

Medicul român găseşte o asemănare între situaţiile din România şi SUA: „Şi noi, şi americanii, ne găsim într-o situaţie destul de asemănătoare, dar din cauze diferite: la noi tot din sărăcie (şi hoţie), dar şi fiindcă toţi politicienii nu spun niciodată lucrurilor pe nume, atunci când se gândesc că n-ar fi în ton cu ce vor să audă alegătorii.

La americani se întâmplă asta din cauza economisirii parcimonioase a resurselor, în scopul maximizării profitului. Doar că ei au alte resurse şi atitudine în faţa pericolului. Iar noi... resurse nu prea avem, iar disponibilitatea tuturor politicienilor din ultimii 30 de ani (cel puţin a celor care-au ajuns vizibili) de a le spune oamenilor orice fel de lucruri cu conotaţie negativă a fost zero. Aşa că am împins mingea de la un an la altul, de la o guvernare la alta, sperând să nu se întâmple <chiar acum>.

Focul va trece probabil mai repede peste noi, dar va fi mai dureros decât prin alte părţi (nu ştiu cât am fost de eficienţi la <aplatizarea curbei>, şi nimeni n-o poate spune în absenţa unor statistici reale). Nici Rusia nu stă rău, ba şi China mai are un pic şi începe să aibă statistici care-o iau înapoi, dar asta nu înseamnă neapărat un semn bun“.

„Nu puteam lua bani... Şi nu eram singurul“

Medicul din Oneşti este foarte cunoscut în mediul online datorită colecţiei sale impresionante de fotografii de arhivă pe care le expune pe pagina de Facebook Photo Historia. El pune imaginile la dispoziţia tuturor recuperând colecţii întregi şi dând mai departe privitorilor frânturi din trecutul poporului român.

Din România a plecat din ţară din motive financiare, pentru că îi era ruşine să ia şpagă de la pacienţi, iar salariile erau pe atunci foarte mici. În plus, ascensiunea profesională era, ca acum, blocată de personaje eterne în posturi-cheie.

„Îmi era mai mare ruşinea să fiu <doctor la Cluj>, dar să-mi plătească ai mei chiria. De cărţi, ce să mai zic? Iar de luat bani de la pacienţi nu puteam lua... N-am luat, n-aş fi putut. Şi nu eram un caz excepţional, nici pe departe. De asta mă şi indignează atitudinea asta generalizatoare şi acuzatoare - fiindcă mă pun în locul colegilor mei care-au fost mai puternici decât mine într-un fel, rămânând acasă, şi mi se pare atât de nedrept şi de umilitor!“, spune dr. Nica. 

Medic aplecat asupra unui pacient de Covid-19 Sursa AFP

Pe aceeaşi temă: 

De ce este sănătatea cel mai bolnav domeniu din România. Cauzele enumerate de reprezentanţii pacienţilor

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: