Mărturii despre torturi greu de imaginat din lagărele comuniste: „Voiau să ne ucidă viitorul, loveau numai în testicule“

Mărturii despre torturi greu de imaginat din lagărele comuniste: „Voiau să ne ucidă viitorul, loveau numai în testicule“

Lagăr de muncă forţată Foto arhivă

Supravieţuitorii temniţei comuniste relatează regimul atroce de bătăi, înfometare şi muncă forţată la care erau supuşi în lagărele conduse de Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu, în Balta Brăilei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Supravieţuitorii lagărelor comuniste conduse de torţionarii Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu în Balta Brăilei dau mărturii despre cruzimea regimului aplicat de cei doi. Boştină şi Petrescu, ultimii torţionari demascaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), au condus colonii de muncă forţată în timpul comunismului, făcând sute de victime printre deţinuţii politici. Boştină, mai ales, a avut o relaţie specială cu Constanţa, unde a fost şef al Poliţiei în anii 1979-1989. Din postura sa, torţionarul era la curent cu urmărirea foştilor deţinuţi politici care încercau să-şi reconstruiască viaţa.

Cercetătorii IICCMER au depus actele doveditoare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând sesizare penală pentru comiterea de crime politice în timpul regimului comunist. Dar istoricul terorii instaurate în lagărele de exterminare este mai teribil decât şi-l poate închipui cineva; altcineva în afara celor care au fost acolo.

„Demascarea este doar o diversiune“

Paul Andreescu (77 ani) este liderul filialei Constanţa a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. A fost săltat de comunişti în anul 1956, pe când era licean la „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa. Vina sa: împreună cu 3 prieteni voia să protesteze la adresa instaurării regimului stalinist. Asta i-a pecetluit soarta. La vârsta de 17 ani, Paul Andreescu a devenit duşman al poporului, care merita 8 ani de temniţă grea pentru că opusese rezistenţă. A urmat un periplu prin închisori şi lagăre ca Jilava, Gherla, Periprava, Strâmba, Stoeneşti sau Grădina.

Paul Andreescu Foto Sînziana Ionescu

„Fără semnătura unuia ca Boştină sau Petrescu nu se întâmpla nimic, pentru că şefii îşi dădeau avizul pentru nemerniciile subalternilor. Regimului îngrozitor de detenţie i se adăugau ideile crude ale torţionarilor despre cum să ne umilească, bată, extermineze. Pe tineri îi loveau numai în testicule, să ne ucidă viitorul. Aveau mână liberă la ucis oameni. Pentru cum serveau sistemul, torţionarii au fost răsplătiţi bine, cu funcţii înalte, cu grade. Iată acum cum trăiesc ei astăzi cu pensii grase şi cu recunoştinţă din partea Statului român, în special a regimului Iliescu, care l-a înaintat pe Boştină în grad la Revoluţie, făcându-l general-maior de securitate“, este indignat Andreescu.

Paul Andreescu este conştient că n-o să mai apuce dreptatea pe lumea asta. Pentru că nu mai are încredere că, vreodată, toată crima împotriva umanităţii, pusă la cale cu sânge rece de comunişti, va fi pedepsită. „Diversiunea continuă. Demascarea asta este doar o mascare a dimensiunilor crimei comuniste, pentru că niciun membru al conducerii PCR nu a fost tras la răspundere. Conducerea IICMER ne promitea acum 2 ani că vor fi 34 torţionari demascaţi şi daţi pe mâna justiţiei. Iată că sunt doar 4 torţionari cu funcţii de răspundere expuşi în public. Iar despre creierul crimelor comuniste, despre CPEX, nu vorbeşte nimeni! Despre cei din Guvern, din Ministerul de Interne, nimeni nu spune nimic. Aşa erau ei avansaţi, cu cât erau mai cruzi îşi meritau gradele şi funcţiile? Unde sunt restul torţionarilor, procurorii militari, judecătorii militari? Trăiesc bine-mersi“, se revoltă Andreescu.

„Dacă nu urlai de durere, se enervau şi mai tare“

Alexandru Mihalcea era student la Ziaristică la Bucureşti în 1959, când i s-a comunicat că a devenit un exemplar demn de tot dispreţul făuritorilor „omului de tip nou“: citea literatură, scria poezii, mergea la Înviere, lipsea de la cursurile care nu-i plăceau. Şi mai punea şi întrebări la seminarii, ceea ce nu făcea cinste unui tânăr comunist care nu trebuia să gândească, ci doar să muncească. A fost aruncat în închisoare pentru toate aceste vini, devenind indezirabil pentru orânduirea socialistă. Jilava, Salcia, Stoeneşti, Giurgeni sunt câteva dintre temniţele închise sau în aer liber unde şi-a ispăşit vina de a fi altfel decât turma.

„Mizeria cruntă făcea prăpăd printre deţinuţi politici. Făceam boli care fuseseră eradicate în Europa din secolele trecute, cum ar fi leptospiroza, din cauza şobolanilor care umblau pe mâncare. Ne dădeau ciorbă de murături de 2 ori pe zi sau ciorbă de ceapă putrezită, fiartă cu tot cu foi, de făceam dizenterie pe capete. Iar bătăile erau atroce, te băteau până oboseau ei şi dacă nu scoteai un sunet, mai tare se enervau. Au fost comise atrocităţi inimaginabile în acele lagăre de exterminare. Regimul era absolut înfiorător, l-am relatat şi în scrierile mele şi sunt gata oricând să depun mărturie pentru ceea ce s-a întâmplat acolo“, relatează ziaristul Alexandru Mihalcea, la aproape 80 ani de viaţă.

Alexandru Mihalcea Sursa foto Sfinţii Martiri Brâncoveni

Cu mâinile goale şi cu cârca, deţinuţii politici au construit edificii prezentate apoi drept realizări măreţe ale epocii comuniste. La Salcia, cei 1.200 deţinuţi politici au ridicat un dig de 120 kilometri, ce a modificat ecosistemul Insulei Mari a Brăilei. „Era, de fapt, o moşie clandestină a MAI, iar noi eram sclavii pe moşie. A fost infernal“, spune Mihalcea.

Boştină, făcut general-maior în primele zile de după Revoluţie

General-maiorul de securitate Gheorghe Boştină s-a născut la 6 aprilie 1930, în Ciuperceni, Gorj. Avea doar 4 clase şi lucra ca strungar când a fost recrutat în MAI. A fost trimis la şcolile de pregătire a cadrelor de nădejde, ajungând în anii `50 locţiitor politic la Regimentul de securitate Bucureşti, apoi locţiitor politic la Colonia de Muncă Dăeni. În iulie 1957 a fost promovat locţiitor politic al Penitenciarului Galaţi. În februarie 1960 a fost numit locţiitor politic al Formaţiunii 0957 Ostrov şi organizator de partid la Gospodăria MAI Salcia. La Constanţa a ajuns şeful secţiei politice a Brigăzii de pază Constanţa. Apoi a devenit şef de Secţie la Direcţia Informaţii Externe - UM 0544 Bucureşti din DSS (din 1979), şef al Inspectoratului Judeţean Constanţa al MI (din 1979), membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979-1984), deputat în Consiliul popular al judeţului Constanţa. Între 25 decembrie 1989 şi 1990 a îndeplinit funcţia de şef al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Prin Decretul 23 din 28 decembrie 1989, colonelul Boştină D. Gheorghe este înaintat la gradul de general maior.

Colonelul Marian Petrescu Ventura (Bonaventura) s-a născut la 12 noiembrie 1931, în Bucureşti. Era mecanic ajustor în uzina Laminorul din Capitală când a fost recrutat şi trimis la şcolile de ofiţeri. În 1954 devine şef secţie şi regim la Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă, apoi locţiitor al şefului Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Închisori şi Penitenciare (UM 0618 Bucureşti). În octombrie 1956 este numit comandant al Coloniei de Muncă Roznov/formaţiunea 0692, apoi a condus Colonia de Muncă Bârcea Mare/formaţiunea 0691 (1957-1958), Colonia de Muncă Berteşti/formaţiunea 0935 (1958-1959), Penitenciarul Galaţi (1959-1966); Serviciul Pază şi Regim din Direcţia Pază şi Regim a DGPCM/DGP (1966-1972), Penitenciarul de Minori Bucureşti (1972-1973), Penitenciarul Ilfov (1973-1977), devenind locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Bucureşti (1977-1979). A fost decorat cu mutiple distincţii în anii 1963-1972, inclusiv cu Ordinul „Pentru Servicii Deosebite Aduse în Apărarea Orânduirii Sociale şi de Stat“ (1964).

Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu Sursa foto Miliţia Spirituală

Apel public pentru demascare

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat joi, 30 iunie, o conferinţă de presă în care a făcut publice rezultatele celor mai recente acţiuni de investigaţii speciale şi situaţia sesizărilor penale formulate de Institut.

„A fost lansat un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor deshumate în campania de săpături derulată de IICCMER la Periprava, în perioada 2015 - 2016. De asemenea, sub rezerva prezumţiei de nevinovăţie, au fost dezvăluite două noi nume din lista de persoane suspectate pentru comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist. Este vorba despre: Petrescu Marian, fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare în timpul regimului comunist, responsabil de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi politic; Boştină Gheorghe, fost locţiitor politic, responsabil de decesul a 100 de deţinuţi politic. Pe numele acestora, IICCMER a depus sesizări penale.

În cadrul conferinţei de presă a fost prezentată situaţia la zi a sesizărilor penale înaintate de Institut. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la e-mail office@iiccmer.ro sau la numărul de telefon +40 21 316 7565“, a transmis IICMER.

Investigaţiile IICCMER

În aprilie 2013, IICCMER a anunţat că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de foşti angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sarat, a supus colectivitatea reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal.

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, col. (r) Ioan Ficior, pentru săvârşirea infracţiunii de genocid. Pe 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ioan Ficior sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, constând în aceea că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva categoriei deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

Pe 16 ianuarie a.c., IICCMER a făcut public rezultatul investigaţiilor în cazul lt.-maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013 şi suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla (Formaţiunea 0606).

Pe 11 februarie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmăririi penale împotriva cpt. (r) Florian Cormoş, fost comandant al coloniei de muncă Cernavodă, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Pe 8 iulie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmăririi penale împotriva lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la colonia de muncă Oneşti, respectiv locţiitor al comandantului pentru pază şi regim / comandant la Penitenciarul Gherla pentru infracţiuni contra umanităţii. Pe 11 februarie 2015, IICCMER a solicitat începerea urmăririi penale împotriva lui Tilici Neculai, fost comandant de penitenciar, Fizula Refic, ofiţer politic, şi Sârbu Teodor, subofiţer de Securitate.

Pe 10 februarie 2016, Alexandru Vişinescu a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii, iar pe 30 martie 2016 Ioan Ficior a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii printr-o decizie care nu este însă definitivă. Potrivit cadrului legal de funcţionare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii ştiinţifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Periprava, cimitirul din Deltă

La începutul anilor ’50, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca pentru a proteja de inundaţii terenurile care urmau să fie defrişate de stuf şi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri.

Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea  brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare.

Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi.

Groapa comună

În octombrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public raportul arheologic privind investigaţiile de teren de la fosta colonie de muncă de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirma existenţa unei gropi comune cu rămăşiţe umane aparţinând unor victime de la colonia de muncă.

În urma investigaţiilor întreprinse în septembrie 2013, IICCMER a identificat un loc de înhumare a deţinuţilor decedaţi în perioada 1958-1963 în colonia de muncă Periprava. Locul de înhumare se află în perimetrul actualului cimitir al localităţii, într-o zonă lipsită de morminte ale comunităţii locale de ruşi lipoveni. Săpăturile arheologice au acoperit un areal circa 700 metri pătraţi, fiind identificate rămăşiţe umane aparţinând unor defuncţi depuşi în modalităţi diferite, înhumaţi în mai multe perioade.

Raportul privind diagnosticul arheologic efectuat în cimitirul de la Periprava (comuna C.A. Rosetti, jud. Tulcea) conţine detalii cu privire la stabilirea locului de înhumare a deţinuţilor din colonia de muncă şi la modalitatea în care s-au practicat aceste înhumări. Potrivit raportului, practica de înhumare iese din tiparele tradiţionale şi arată cruzimile la care au fost supuşi deţinuţii înainte de a muri. De exemplu, unul dintre schelete avea picioarele încrucişate şi legate (probabil cu o sârmă), iar poziţia nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu vertebrele cervicale (dislocate), denotă o introducere forţată a cadavrului. În alte cazuri, morţii erau depuşi în lăzi din lemn sau înfăşuraţi în rogojini din material organic. O particularitate anatomică interesantă a fost constatată la un alt defunct: mâna dreaptă era îndoită, cu palma adusă sub bărbie, iar laba piciorului drept lipsea.

„Probele materiale analizate de arheologi arată că rămăşiţele umane aparţin unor foşti deţinuţi de la colonia de muncă de la Periprava. Datele din raportul arheologic susţin ipotezele noastre şi arată brutalitatea şi primitivismul administraţiei coloniei.  În perioada următoare, vom analiza toate probele şi vom extinde investigaţiile. E important ca în acest caz să avem inclusiv analize antropologice şi ADN pentru a stabili identitatea celor îngropaţi la Periprava. IICCMER va transmite Parchetului General toate aceste noi informaţii”, au declarat cercetătorii IICCMER.

Mormintele de sub apă

Într-un colţ al cimitirului din Periprava s-au descoperit 11 morminte ale foştilor deţinuţi politici care au murit în lagărul de muncă din localitate. Primele 5 morminte au fost descoperite în 2013, de către arheologi din Constanţa. Patru dintre defuncţi au fost înmormântaţi în sicrie din lemn, iar unul direct în pământ.

Zona a fost conservată şi în momentul în care s-au alocat fonduri de la bugetul de stat pentru continuarea campaniei, o echipă de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca a continuat investigaţiile pentru căutarea, descoperirea şi deshumarea cadavrelor. Săpăturile care s-au întins pe o suprafaţă de 700 metri pătraţi au avut loc în mai 2015.

„Am făcut arheologie sub apă. Locul unde au fost înmormântaţi morţii din lagăr, de la marginea cimitirului lipovenesc, este sub cota de 90 de centimetri. Am lucrat cu pompa lângă noi“, spune arheologul Gheorghe Petrov, de 52 de ani, din Cluj. Munca lor a fost cu atât mai grea cu cât solul din deltă este nisipos.

Arheologii au mai descoperit încă şase morminte în aceaşi zonă indicată de localnici, de foşti gardieni ai lagărului de la Periprava. „De data aceasta, cercetarea s-a făcut în prezenţa unui medic legist şi a unui procuror. Scheletele vor fi duse la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici din Bucureşti pentru a fi identificate. Ulterior, or fi anunţaţi urmaşii lor pentru o probă de ADN“, spune arheologul.

Mărturiile spun că unii deţinuţi morţi erau nveliţi în trestie de zahăr şi legaţi cu sfoară şi aruncaţi peste gardul lagărului. Apoi, cadavrele erau înmormântate într-un colţ al cimitirului, fără nicio cruce. Este posibil, spune arheologul, ca multe trupuri să fi fost înmormântate în Pădurea Letea şi pe marginea Dunării. Lagărul este situat la o distanţă de aproximativ trei kilometri de sat, unde mai sunt aproximativ 150 de gospodării.

Din fostul lagăr au mai rămas doar câteva ziduri. Digul construit cu atâtea sacrificii de deţinuţi, de 16 kilometri, mai poate fi văzut şi el. Clădirea fostului comandament al lagărului s-a transformat într-un hotel de patru stele – „Ultima frontieră“.

Fostul comandant de la Periprava, deferit justiţiei

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonel (r) Ioan Ficior (85 de ani), pentru săvârşirea infracţiunii de genocid. În aceeaşi zi, Ministerul Public a anunţat că a înregistrat denunţul formulat de Institut. IICCMER informa că din investigaţiile întreprinse a reieşit că Ioan Ficior a impus şi a întreţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate în cadrul coloniei de muncă Periprava, în virtutea funcţiilor de conducere pe care le-a ocupat în cadrul acestui loc de deţinere, în perioada 1958-1963.

Pe aceeaşi temă:

Mărturii cutremurătoare din lagărele conduse de torţionarii Boştină şi Petrescu: „Închisoarea era o biserică plină de rahat, cu sfinţi cu ochii scoşi“

Victoria „Calculatorului“. Paul Andreescu este primul deţinut politic din România despăgubit pe noul Cod Civil

Cum a fost avansat în grad un torţionar atroce al regimului comunist. A primit distincţia chiar la 28 decembrie 1989

Periprava, colonia de muncă unde au murit 124 de deţinuţi. Arheologi şi experţi caută rămăşiţele pământeşti ale celor care au fost îngropaţi aici

Crimele din lagărul de la Periprava: morţii erau îngropaţi în cimitirul lipovenesc fără nicio cruce. Arheologii au descoperit 11 morminte

Mărturia unui deţinut nenorocit pe viaţă de torţionarul Ion Ficior: „Un făţarnic recompensat de statul român pentru abuzurile făcute“

Ioan Ficior, condamnat la 20 de ani închisoare. Torţionarul chefuia cu colegii şi întreţinea relaţii intime cu soţia locţiitorului

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: