Mărturia „golanului“ care a clădit Fenomenul Piaţa Universităţii: „Credeam atunci că avem o datorie mesianică“
0
La 22 aprilie 1990, centrul Bucureştiului a fost declarat „Zonă liberă de neo-comunism“. A fost începutul celui mai amplu protest din istoria României, înăbuşit în sânge după 53 de zile de minerii aduşi acolo de liderii FSN
La 22 aprilie 1990, în Piaţa Aviatorilor din Bucureşti, PNŢCD a organizat un miting la care au participat 100.000 de manifestanţi. Liderii principalului partid de opoziţie au organizat manifestaţia ca răspuns la decizia FSN de a participa la primul scrutin electoral liber organizat în România după Revoluţia din 1989.
O parte dintre manifestanţi au ocupat ulterior Piaţa Universităţii şi au rămas acolo până la 13 iunie, ziua când mii de mineri au fost aduşi în Capitală pentru a înăbuşi violent protestul anti-guvernamental.
„Golaniada“ sau Fenomentul Piaţa Universităţii, cum este cunoscut astăzi demersul civic, a durat 53 de zile, cu mii de oameni care au ieşit în stradă în fiecare seară. Este considerat cel mai amplu protest din istoria României şi cea mai mare manifestaţie anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier.
„Credeam că aveam o datorie mesianică“
Un „golan“ rememorează ziua în care a blocat Piaţa Universităţii. Octav Fulger (56 de ani) este considerat omul care „a aprins scânteia“ „Fenomenului Piaţa Universităţii“. Ca şi alţi mii de bucureşteni, Fulger a fost înfuriat atunci că Ion Iliescu nu-şi respectase promisiunea de a nu candida la alegerile din 20 mai 1990, alături de Frontul Salvării Naţionale.
„Credeam, la acea vreme, că aveam o datorie mesianică, că trebuia să spunem poporului că nu este normal ca FSN să participe la alegeri întrucât pornea din prima poziţie. Lumea nu ştia la acea vreme ce sunt partidele istorice sau cine este regele Mihai. Acum, toţi se dau anticomunişti şi spun că nu l-au votat pe Ion Iliescu, dar, la acea vreme, lucrurile stăteau cu totul altfel“, mărturiseşte Octav Fulger.
Octav Fulger FOTO Arhiva personală
La 22 aprilie 1990, Fulger a ajuns din nou la Televiziunea Română, acolo unde se aflase şi în zilele Revoluţiei. Voia să le vorbească românilor, însă nu i s-a dat voie să intre în sediu. A plecat de la TVR şi se gândea încotro s-o apuce: spre Piaţa Romană sau spre Universitate. „Dacă nu ne-au primit în sediul lor, să vină televiziunea la noi“, s-a gândit el şi a plecat spre Piaţa Universităţii. Pe drum, îşi aminteşte el, erau grupuri-grupuri de oameni revoltaţi de toate vârstele şi din toate mediile sociale.
„Mă gândeam la fapte antisociale“
„Mă gândeam să facem ceva nebunesc: să răsturnăm nişte maşini, mă gândeam chiar la fapte antisociale. Şi până la urmă am decis să blocăm rondul de la Piaţa Universităţii dinspre Casa Armatei spre Rosetti şi aşa am blocat primele troleibuze“, rememorează el acea zi nebună. Spre seară, în loc să vină reporterii de la televiziune, povesteşte Octav Fulger, s-au trezit cu două autobuze cu scutieri. Speriat de ce se putea întâmpla, a urcat împreună cu un alt coleg la etajul 1 al Universităţii, de unde emitea un post de radio. Voia să-l roage pe DJ să anunţe populaţia că au apărut din nou scutierii la Universitate.
„Omu’ mi-a spus că nu poate să spună aşa ceva pe post întrucât cu puţin timp înainte a venit o persoană cu un pistol în mână şi l-a ameninţat că-l împuşcă dacă transmite pe post ce se întâmplă în piaţă“. În ciuda ameninţării unui nou decembrie ’89, autobuzele cu scutieri s-au retras, iar piaţa a rămas ocupată de oameni.
Piaţa Universităţii FOTO Emanuel Pârvu/ Mediafax
Miting cu 100.000 de oameni
Tot la 22 aprilie 1990, în Piaţa Aviatorilor a avut loc primul mare miting al Partidului Naţional Ţărănesc, în fruntea căruia s-au aflat Seniorul Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Ion Andrei Gherasim (49 de ani), secretarul lui Corneliu Coposu, spune că la miting au participat aproximativ 100.000 de oameni şi că, după încheierea protestului, un grup mare de oameni a plecat spre centrul Capitalei dând naştere „Fenomenului Piaţa Universităţii“.
La mitingul din prima parte a zilei, Corneliu Coposu a ţinut un discurs de jumătate de oră în care a vorbit, în mod vizionar, despre importanţa integrării ţării noastre în structurile euro-atlantice, dar şi despre frauda pregătită pentru alegeri de FSN, Ion Iliescu şi SRI-ul condus de Virgil Măgureanu. „Seniorul a prevăzut că Puterea va folosi şi forţa, ceea ce s-a şi întâmplat odată cu chemarea minerilor la Bucureşti“, spune Ion Andrei Gherasim.
Ion Andrei Gherasim Arhiva personală
Era o perioadă în care în fiecare zi se înscriau tineri în PNŢ. „80% dintre cei care fuseseră în stradă în 21 şi 22 decembrie s-au înscris în PNŢ. Curtea sediului partidului din C.A. Rosetti era plină în fiecare zi, iar în universitate, la matematică, la drept, arhitectură se organizaseră organizaţii studenţeşti“, mai spune Gherasim.
Octav Fulger îşi mai aminteşte astăzi că oamenii s-au organizat şi au asigurat permanenţa 24 de ore din 24 pentru ca piaţa să nu fie ocupată de forţele de ordine. Protestul de 53 de zile a fost înăbuşit brutal de mineri în zilele de 13-15 iunie. Octav Fulger a fost în Piaţă şi pe 13 iunie, însă în următoarea zi a fugit în Ungaria, iar pe 15 iunie era deja în Germania, unde a cerut azil politic.
Pe aceeaşi temă:
INTERVIU Nicolae Raţiu: „Pentru Ion Raţiu, tatăl meu, Ion Iliescu a fost mereu Ceauşescu 2“
Se încarcă comentariile...
