Lista celor mai puternice blesteme. Cum poţi scăpa atunci când cineva îţi vrea răul
0
Fie că este rostit în glumă sau în serios, blestemul poate produce efecte atât asupra celui care-l spune, cât şi asupra celui care este vizat de el. Teologii consideră că cei care recurg la astfel de practici fac un mare păcat.
De la banalul „mâncate-ar...” sau „arzăte-ar focul…”, spuse de multe ori în glumă, la blesteme grave în care se invocă nenorociri care ajung până la moarte, blestemele sunt mijloace des întâlnite de a provoca răul cuiva. Teologii bisericii atenţionează că astfel de practici sunt un păcat, chiar dacă le săvârşesc de multe ori chiar şi preoţii.
„Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, şi acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum de pildă îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel rostit”, spune Paisie Aghioritul în volumul „Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan”.
Acelaşi părinte subliniază faptul că cel ce primeşte blestemul se chinuie în viaţa aceasta, iar cel care a blestemat se va chinui în viaţa cealaltă deoarece va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, „dacă nu se va pocăi şi spovedi.”
Dar de blestem, spune Paisie Aghioritul, scăpăm prin pocăinţă şi spovedanie. „Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovaţi, dar care, atunci când au înţeles că au fost blestemaţi, s-au pocăit, s-au spovedit şi s-au îndreptat… Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate. Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere”.
Un sfănt romăn, Ioan Iacob Hozevitul, în „Sşinţi şi mari duhovnici despre exorcizare şi tămăduire”, arată că „blestemul este un cuvânt potrivnic blagosloveniei. Şi după cum blagoslovenia arată o dorinţă spre bine şi spre mântuire, tot aşa blestemul arată o dorinţă spre paguba cuiva şi spre pierzare.
Am putea zice că şi blestemul este o rugăciune, însă nu spre folosul omului, ci spre paguba lui. De aceea legea creştină opreşte întrebuinţarea blestemului. El poate să fie folosit numai de păstorii duhovniceşti, ca o legătură pentru duhurile cele necurate sau ca o pedeapsă pentru cei nepocăiţi, care fac sminteala poporului.”
În Biblie, la Cartea Psalmilor, David spune că „cei ce binecuvântează vor moşteni pământul, iar cei ce blestemă vor pieri!” (Psalmi 36, 22).
Faptul că blestemul este un păcat, iar cei care recurg la astfel de practici este explicat şi de episcopul Timotei Prahoveanul, citat de Ziarul Lumina. „Cei care blestemă - indiferent cine sunt ei, chiar şi slujitori ai Bisericii -, mai ales când este vorba de lucruri obişnuite, consider că fac un păcat foarte grav, care trebuie evitat“.
Acelaşi teolog arată că blestemul mamei sau a preotului sunt cele mai puternice blesteme. „Un părinte care îşi iubeşte cu adevărat copilul îl va ierta permanent, ca şi părintele cel bun din Evanghelie. Cu toate acestea, blestemul de mamă şi de preot, atunci când este justificat, se poate ridica numai prin căinţă şi prin iertare sinceră a persoanei care a greşit atrăgând asupră-şi acest blestem“. La fel susţinea şi părintele Ilie Cleopa: „Blestemul de mamă este ca blestemul de preot, se prinde…Nu blestemaţi copiii, că se prinde. Nu spuneţi la supărare, într-o încercare, anumite cuvinte grele, pentru că ele se prind“. „În aceste cazuri, trebuie să ne spovedim şi să cerem preoţilor să citească rugăciunile de dezlegare de blestem. Să spunem la spovedanie că am strecurat între cuvintele noastre şi cuvinte de blestem“, conchide episcopul.
În Molitfelnic, carte de rugăciuni ortodoxe, există o „Rugăciune de dezlegare la blestem” în care preotul îl roagă pe Dumnezeu să-l elibereze pe cel blestemat. „Tu, Stăpâne, şi pe robul Tău (N) liberează l cu bunătatea Ta, de legătura ce este pusă asupra lui, şi i dăruieşte lui să se apropie fără de păcat, în toată vremea şi în tot locul, cu îndrăznire către slava Ta, şi cu cuget curat să ceară de la Tine mila cea bogată.”
Unul dintre exemplele de blestem cele mai cunoscute este cel al Mănăstirii Frăsinei, locul unde femeilor li se interzice să intre. „Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”, scrie pe piatra de legământ a Sfântului Calinic, cel care a interzis accesul femeilor în această mănăstire.
Pe aceeaşi temă:
Ce sunt descântecele. „Nu au legătură cu Biserica, sunt capcanele satanei”
Se încarcă comentariile...
