Legionari sub bagheta NKVD: un spion paraşutat s-a îmbătat şi a fost prins de autorităţi

Legionari sub bagheta NKVD: un spion paraşutat s-a îmbătat şi a fost prins de autorităţi

Dosar NKVD

Profesorul Cristian Troncotă aduce în atenţia publicului câteva documente ale Serviciului Special de Informaţii despre legionarii încadraţi ca ofiţeri şi subofiţeri în Armata Română, ce au luptat pe frontul de Est şi care au căzut prizonieri la Cotul Donului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform documentelor de arhivă publicate de Cristian Troncotă în  „România şi frontul secret 1859 – 1945“, legionarii prizonieri internaţi în lagărele sovietice au fost mai întâi verificaţi şi cercetaţi informativ, apoi selecţionaţi de către organele NKVD. Dintre aceştia din urmă au apărut „lideri” care, prin mijlocirea serviciilor secrete sovietice au intrat în legătură cu Molotov şi chiar cu Stalin. 
 
Pentru a obţine „încrederea comandanţilor sovietici”, care în acea perioadă aprobaseră deja înfiinţarea Diviziei „Tudor Vladimirescu”, „liderii” legionarilor prizonieri au întocmit un „Memoriu” prin care solicitau „aprobarea asupra unui plan de acţiune”. Echipe de legionari urmau să fie lansate din avioane sovietice pe teritoriul României cu scopul de a lua contact cu membrii Mişcării legionare din ţară şi de a organiza o acţiune „care să ducă la răsturnarea regimului şi suprimarea mareşalului Ion Antonescu”. O astfel de acţiune urma să fie pusă în aplicare o dată cu începerea ofensivei trupelor sovietice. 
 
Primele lansări s-au efectuat la începutul lui mai 1944. În noaptea de 28 spre 29 iunie 1944, a fost lansată o echipă formată din şapte legionari (trei ofiţeri, doi subofiţeri şi doi radio-telegrafişti) în apropiere de staţiunea Olăneşti - Vâlcea, într-o zonă muntoasă prielnică pentru o astfel de operaţie. După lansare, membrii grupului au reuşit să-şi ascundă toate materialele cu care fuseseră dotaţi şi anume: armament, explozivi, mai multe rânduri de acte false şi bani (aproximativ 3 000 000 de lei).
 
Unul dintre membrii echipei, îmbrăcat în uniformă de căpitan al Armatei Române, s-a deplasat la Olăneşti pentru a lua legătura cu un curier legionar, soţia unui preot din Râmnicu Vâlcea. Intrat într-un restaurant pentru a-şi întâlni legătura, „ofiţerul român” a consumat o cantitate mai mare de băutură, fapt în urma căruia, aflat într-o avansată stare de ebrietate, a fost reţinut şi dus la postul de jandarmi. La acea dată, măsurile de ordine, precum şi vigilenţa autorităţilor româneşti din zonă fuseseră mult sporite întrucât în staţiunea Olăneşti se afla pentru tratament mareşalul Ion Antonescu. Starea de spirit s-a precipitat, iar organele de ordine au intrat în alertă maximă în momentul în care unul dintre ofiţerii de jandarmi, „intrat din întâmplare” în camera unde de afla reţinut „căpitanul turmentat”, i s-a părut că-l cunoaşte, fiind convins că mai avusese de-a face cu el în timpul rebeliunii.
 
Suspiciunile s-au clarificat în urma studiului atent al fizionomiei, comportamentului şi vocii arestatului, ofiţerul de jandarmi dându-şi seama că are în faţă pe nimeni altul decât Teodor Djonat, comandant legionar, despre care şi-a amintit că fusese trimis pe front cu gradul de sublocotenent, iar în registrele militare figura ca dispărut în luptele de la Don. Cel care a reuşit identificarea a dovedit perspicacitate, întrucât Djonat „trecuse printr-o transformare fizică”, modificându-i-se, printr-o operaţie estetică, configuraţia obrajilor şi a bărbiei „spre a-l face de nerecunoscut”. 
 
S-a procedat imediat la o cercetare informativă mai amplă. La postul de jandarmi s-a deplasat locotenent-colonelul Almăşanu – şeful Biroului de Control Militar -, însoţit de o echipă de ofiţeri, care a ajuns la Olăneşti, cu două automobile, în jurul orei două noaptea. Tudor Djonat s-a arătat cooperant în timpul anchetei, informaţiile furnizate de el au dus la identificarea celorlalţi şase membri ai echipei de legionari.
 
Imediat au fost anunţate şi autorităţile de la Bucureşti. Cercetările informative şi investigaţiile făcute în acest caz au confirmat informaţiile aflate deja în bazele de date ale SSI şi Siguranţei. Astfel, Tudor Djonat era cunoscut ca unul dintre comandanţii legionari, „al şaselea membru în faimoasa echipă a spărgătorilor de fronturi de sub conducerea legionarului terorist Ovidiu Găină, şef al Poliţiei secrete legionare, fost chestor legionar, ajutor al lui Ilie Stângă, implicat în asasinatele de la Jilava, din noiembrie 1940, asasinarea evreilor, jafuri şi unul din conducătorii rebeliunii din ianuarie 1941”, trimis pe front ca sublocotenent şi „dispărut în luptele de la Don”. 
 
Ceilalţi doi ofiţeri ai grupului erau şi ei cunoscuţi cu „zestre la dosar”: I. Al. Miron, îmbrăcat în uniformă de locotenent, fost conducător al legionarilor terorişti, şi Cristu Costache Gheracostea, care purta uniformă de sublocotenent, şi el fost comandant legionar, „un fanatic” ce îndeplinise „rolul de organizator al grupelor teroriste macedonene”. Cu toţii s-au dovedit cooperanţi în timpul anchetei, recunoscând scopul pentru care fuseseră paraşutaţi: de a-şi face legături şi de a lua apoi contactul cu Moscova, prin aparatele de radio-recepţie, urmând să indice un loc de aterizare pentru şeful organizaţiei care-i instruise în URSS şi care urma, la rândul lui, să fie paraşutat lângă Olăneşti la finele lunii iulie, data „când trebuia să se declaşeze acţiunea din interior”. 
 
Un incident neprevăzut s-a produs în momentul arestării lui I.Al. Miron şi a unuia dintre subofiţerii legionari ai echipei: „Când Miron s-a aplecat să bea apă dintr-un izvor, a fost împuşcat mortal de subofiţer”. Pe baza rezultatelor cercetării, dar şi al asasinării lui Miron de către camaradul său, Eugen Cristescu şi generalul Pichi Vasiliu au formulat ipoteza că echipa celor şapte legionari fusese lansată în scopul asasinării mareşalului Ion Antonescu. 
 
„Incidentul” cu Miron - probabil conducătorul grupului - s-ar fi produs tocmai pentru ca în anchetă acesta să nu divulge şi alte detalii privind adevăratul mobil al acţiunii. Ulterior, directorul SSI „i-a luat pe Djonat şi Gheracostea şi i-a dus la Conducătorul Statului”. 
 
Documentele SSI, aflate în unitatea arhivistică, nu mai dezvăluie şi ce a discutat mareşalul Antonescu ori ce era interesat să afle de la cei doi atentatori legionari pregătiţi în URSS. Se menţionează doar că agenţii de siguranţă, echipele de jandarmi şi ofiţerii Biroului de Control Militar, deplasaţi la Olăneşti, „au primit ordine să înceteze activitatea”, întrucât „colaborarea a fost terminată”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: