Dobrogea a fost un imens lagăr în perioada comunistă. Prin urmare, şi rezistenţa a fost pe măsura sistemului opresiv. Amintiri din cea mai neagră perioadă prin care au trecut românii au fost strânse în expoziţia permanentă care s-a deschis la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa.
Scene din viaţa celor care au suferit după gratii doar pentru că s-au opus regimului, dar şi traiul greu al românului de rând sunt readuse la viaţă într-o expoziţie-unicat, la Constanţa, numită „Comunismul în Dobrogea (1945-1989)“. Muzeografii au recreat spaţiul concentraţionar, dar şi o cameră de apartament în care locuia românul care era liber, însă prins în chingile sistemului.
O celulă în care erau închişi oponenţii regimului este reconstituită în mărime naturală, până la cele mai mici detalii: uşiţa prin care deţinutul primea o bucată de pâine, sârma ghimpată, care avea rolul de a împiedica evadarea. În interior, a fost amenajat un pat pe care stă un deţinut îmbrăcat în zeghe, cu lanţuri la mâini şi la picioare, iar lângă el - o gamelă. În aceeaşi încăpere, în mărime naturală, doi deţinuţi „muncesc“ pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu mijloace rudimentare: o roabă şi o lopată încercând să înfăptuiască măreaţa realizare inspirată după modelul sovietic.
Morţii de la Canal, o mărturie a faptului că pe întregul lui traseu au fost lagăre de exterminare, sunt încrustaţi pe un perete al muzeului. Este o listă nefinalizată întrucât, aşa cum spune Paul Andreescu, fost deţinut politic, cifrele neoficiale vorbesc de peste 2.000 de morţi, printre care se numără şi multe femei, însă există o evidenţă nominală de doar 839. „Noi trăim pe un pământ unde au avut loc unele dintre cele mai crâncene crime, la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Din 1950 au început să moară şi până în 1953, când lucrările au fost întrerupte. Este o statistică făcută pe baza informaţiilor primite de la primăriile situate de-a lungul Canalului, mai puţin Cernavodă, care nu le-a permis accesul la evidenţa de starea civilă. Cu toate acestea, Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului din România deţine în evidenţă nu mai puţin de 114 morţi din lagărul Columbia de la Cernavodă“, spune Paul Andreescu.
„Trebuie să plătească“
Fostul deţinut politic este de părere că dezvăluirile despre sistemul comunist nu trebuie să stârnească ura, ci generaţiile mai tinere au dreptul şi obligaţia să ştie şi să înţeleagă ce s-a întâmplat. „Cei care mai trăiesc trebuie să plătească, dar nu numai un Vişinescu şi un Ficior. Ei sunt vinovaţi, fiind comandanţii unor plutoane de criminali. Însă, nu doar ei. Fiecare angajat, de la comandant la ultimul gardian, avea drept de viaţă şi de moarte asupra noastră şi nimeni nu-l trăgea la răspundere. Dacă astfel de crime s-ar fi întâmplat într-o singură închisoare, am fi zis că acolo a fost un monstru, dar în toate închisorile din România aşa s-a întâmplat, au fost închisori de exterminare“, a povestit celor prezenţi Paul Andreescu.
Expoziţia conţine şi o serie de artefacte donate de foşti deţinuţi politic. Alexandru Mihalcea, de 81 de ani, a păstrat mai bine de jumătate de secol ultima bucăţică de pâine pe care a primit-o la Gherla, înainte de eliberare. Alexandru Mihalcea a devenit un paria a regimului comunist în timp ce era student la Facultatea de Ziaristică a Universităţii „Dr.C.I.Parhon“, când, obligat să ia cursuri de marxism-leninism, abandonează cursurile.
După doi ani de şcoală militară, a revenit la prima iubire, fapt care i-a semnat condamnarea. Studentul devenise „un element descompus şi ostil regimului democrat“, fiind arestat pentru că a calomniat aera, literatura şi scriitorii progresişti de după 23 August 1944, că a simpatizat cu evenimentele din Ungaria şi că a ascultat posturi de radio imperialiste. La 19 iulie 1959 a fost condamnat, alături de alţi cinci colegi, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“. Timp de patru ani a cunoscut ororile din penitenciarele Malmaison, Jilava, Gherla şi lagărele Poarta Albă, Salcia, Luciu Giurgeni şi Grindu.
Viaţa românului liber
Nici viaţa românului în libertate nu era uşoară. Urmărit, nevoit să se supună regulilor de partid şi stat, omul „nou“ trebuia să se mulţumească cu două ore de program la televizor, cu alimente pe cartelă. Nelimitate erau însă cărţile de propagandă cu învăţături marxist-leniniste. În cadrul expoziţiei a fost recreată camera unui român, din care nu lipsesc televizorul alb-negru, peştele de sticlă, lampa cu petrol, milieul de macrame, sticlele de lapte, detergentul Perlan.
Într-un alt spaţiu al expoziţiei regăsim o băncuţă din lemn unde învăţau pionierii şi UTC-iştii. De pe perete nu lipsesc portretul tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi steagul cu secera şi ciocanul. Într-un colţ, tabloul de onoare, cu tresele de şef de grupă, de detaşament sau de unitate vorbesc despre o întrecere socialistă între cei care se pregăteau să devină comunişti de seamă.
La expoziţia găzduită de Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa şi-au adus contribuţia şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Biblioteca Judeţeană I. N. Roman Constanţa, Penitenciarul Jilava, Arhivele Naţionale. Tot în cadrul expoziţiei, cei prezenţi au putut viziona filmul „Canalul morţii“, în regia lui Nicolae Mărgineanu.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
