Istoricul Tasin Gemil, primul ambasador musulman al României: „Atentatele vor continua. Mii de tineri din fostul bloc comunist au devenit jihadişti“
0Istoricul de etnie tătară Tasin Gemil, primul ambasador musulman al României, ţine să atragă atenţia asupra pericolului terorist care ameninţă să lovească fostul bloc comunist, în fostele republici sovietice, dar şi în Asia centrală.
Primul ambasador musulman al României, istoricul Tasin Gemil (72 ani) conduce la ora actuală Institutul de Turcologie şi Studii Central-Asiatice, înfiinţat la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Născut la Medgidia, profesorul universitar doctor Tasin Gemil a fost ambasador al României în Azerbaijan (1998-2003), apoi în Turkmenistan (2004-2007).
Istoricul de etnie tătară ţine să atragă atenţia asupra pericolului terorist care ameninţă să lovească în fostul bloc comunist, în fostele republici sovietice, dar şi în Asia centrală.
Săptămânalul francez de satiră Charlie Hebdo, ţinta atentatelor de la Paris din 7 ianuarie, a anunţat duminică, 25 ianuarie, că renunţă din numărul viitor la caricaturile cu Profetul Mahomed, care au declanşat furia ucigătoare a islamiştilor.
„ISLAMOFOBIA, MAI PERICULOASĂ DECÂT EXTREMISMUL ISLAMIC“
- Au trecut 20 zile de la atentatele teroriste de la Paris. Cum se resimte unda de şoc în lumea islamică?
Cum era de aşteptat, recentele atentate abominabile de la Paris, comise împotriva unor oameni aflaţi la lucru cu creionul în mână, au produs reacţii de condamnare din partea întregii omeniri, inclusiv a lumii musulmane. Dar, din păcate, unele cercuri încearcă să exploateze acest val uriaş de proteste, căutând să îl canalizeze împotriva religiei islamice şi a întregii lumi musulmane. Nu poate fi nimic mai grav decât această deturnare de ţinte. De fapt, scopul teroriştilor zis islamici nu este altul decât acela de a săpa o falie cât mai adâncă între lumea creştină şi cea musulmană, să provoace un război generalizat, cu consecinţe catastrofale pentru întreaga omenire.
Au dreptate cei care insistent atrag atenţia asupra faptului că islamofobia devine mult mai periculoasă decât însuşi extremismul islamic. Aceşti criminali, care au declarat că au acţionat în numele Islamului, se dovedesc în realitate a fi cei mai înverşunaţi duşmani ai Islamului. Nicio credinţă adevărată nu propovăduieşte omorul, cu atât mai puţin masacrarea unor oameni paşnici. Salutul dintre musulmani este „Pace vouă!“ (Salam aleykum!), iar conceptul geopolitic Pax Islamica (Pacea sau ordinea islamică) a fost aplicat multe secole într-o bună parte a lumii, aducând omenirii beneficii din cele mai mari, îndeosebi în domeniul ştiinţei şi culturii.
TERORIŞTII PROVIN DIN LUMEA ARABĂ
- Şi totuşi, atacurile au o sursă comună.
Mulţi analişti caută acum, din nou, să discearnă resorturile acestor fapte grave, care au afectat fiinţa umană în sufletul ei. Din păcate, mulţi fac confuzie între simptome şi cauzele profunde. De asemenea, mulţi comentatori, inclusiv de la noi, îşi arogă calitatea de specialişti în problemele Islamului, fără a avea însă cunoştinţe elementare în acest domeniu. O confuzie frecventă este aceea de a evalua întreaga lume islamică ca un bloc unitar. Acum, în sfârşit, se face distincţia dintre sunniţi şi şiiţi, dar nu se fac deosebiri între Islamul arab şi cel turcesc, de exemplu. Aproape toţi teroriştii islamici provin din mediul etnic sau cultural arab, apoi din cel iranian. Din câte ştiu, nu a fost înregistrat până acum niciun terorist islamic de origine turcă sau turcică, ceea ce nu este desigur o garanţie pentru viitor.
Dar, Islamul turcic este mult mai permisiv şi tolerant decât cel arab şi iranian. După părerea mea, atenţia principală trebuie îndreptată către problematica lumii arabe, în general, şi a comunităţilor arabe din Europa, în special. Nu discutăm aici dacă acei caricaturişti au întrecut măsura sau nu; nu discutăm nici despre libertatea de expresie, care nu poate fi contestată. După părerea mea, problema fundamentală este de a afla de ce aceşti tineri, şi ca ei mulţi alţii, sunt determinaţi să comită asemenea acte criminale, în care şi ei sunt victime sigure. Explicaţia nu este lesne de găsit.
- În ce ar consta? Există o explicaţie?
În cele aproape 14 veacuri de convieţuire, între lumea creştină şi cea islamică a existat „război şi pace“. Perioadele de pace au fost mai îndelungate decât cele de război, căci altminteri cele două lumi s-ar fi epuizat reciproc până acum, inclusiv fizic. Au fost mai multe războaie şi masacre în interiorul lumii creştine, ca şi înlăuntrul lumii islamice, decât între cele două lumi. Dacă nu ţinem seama de invazia paşnică din ultimele decenii, lumea islamică a invadat Europa doar de două ori: prima dată în secolul VIII, când a pus stăpânire pe Spania de astăzi, unde a înflorit o superbă cultură maură, care a influenţat benefic întreaga cultură europeană, iar a doua oară în secolele XIV-XV, când turco-otomanii musulmani au cucerit pentru mai multă vreme Peninsula Balcanică, unde, pe lângă neajunsurile ocupaţiei, ei au adus şi ordine, stabilitate şi siguranţă.
În schimb, lumea creştină a atacat masiv lumea islamică de mai multe ori, începând cu Cruciadele din secolele XI-XIV, războaiele de cuceriri coloniale din secolelor XVIII-XIX, până la invaziile energetice de la sfârşitul secolelor XX şi începutul seeolului XXI. Europenii nu i-au admis niciodată pe musulmani ca europeni (Turcia aşteaptă de peste o jumătate de secol să intre în UE !), după cum musulmanii nu au uitat niciodată umilinţele la care i-au supus cuceritorii europeni. Trecutul lasă întotdeauna urme în mintea şi sufletele oamenilor.
- Acestea ar fi cauzele istorice. Vorbiţi-ne despre situaţia economică.
După al doilea război mondial, fostele colonii musulmane ale statelor europene occidentale s-au eliberat, dar s-au confruntat curând cu probleme economico-sociale grave, care au generat, printre altele, şi mari emigrări către Europa occidentală. Aceasta avea atunci nevoie de muncă ieftină, astfel că sute de mii de imigranţi musulmani şi-au putut câştiga existenţa în statele europene care se refăceau după război. Primele generaţii de imigranţi au îndurat toate greutăţile şi umilinţele care însoţesc de obicei mutarea într-o altă ţară şi într-un alt mediu cultural. Dar, noile generaţii, născute şi crescute în ţara adoptivă, au început să reacţioneze, neadmiţând statutul social de cetăţean inferior. Neavând susţinere în ţara de origine, ei au găsit forţa în solidaritatea comunitară şi suportul în propria cultură şi credinţă, ceea ce i-a motivat să se autoghetouizeze.
Multiculturalismul promovat cu intenţii salutare de către statele dezvoltate din Occident a amplificat şi întărit acest fenomen al izolării comunităţilor de musulmani la marginea marilor oraşe. In acest mediu propice s-a propagat lesne şi larg aşa-zisa învăţătură islamică fundamentală, adică cea nealterată de intervenţiile ulterioare ale interesului politic în doctrina originară a Profetului Muhammad. În realitate, era o nouă interpretare a ideologiei islamice, dar de această dată forţată şi tendenţioasă, dat fiind faptul că interpreţii erau scutiţi de controlul instituţional al statului islamic.
Noii ideologi s-au erijat în apărători ai valorilor fundamentale ale Islamului, ameninţate atât din interiorul lumii islamice, cât şi din afara ei. Guvernele corupte şi marionete din unele state islamice, pe de o parte, iar pe de alta, islamofobia cultivată cu iresponsabilitate de către unele cercuri religioase şi mai ales politice din Occident, au alimentat curentul aşa-zis fundamentalist islamic, amplificând totodată şi temerile marii mase a musulmanilor moderaţi faţă de reacţiile lumii iudeo-creştine.
„ACUTIZAREA AR DECLANŞA UN RĂZBOI LA NIVEL MONDIAL“
- La ce să ne aşteptăm?
Există la ora actuală o criză reală în relaţiile dintre lumea iudeo-creştină şi cea islamică. Problema majoră este de a evita acutizarea ei şi de a preîntâmpina explozia, care ar putea declanşa un război intercontinental sau global. Reacţia de solidaritate a liderilor şi oamenilor de pe toate continentele şi credinţele, care a urmat oribilului asasinat de la Paris, cred că este soluţia cea mai potrivită pentru depăşirea acestei crize mondiale. Din nefericire, comunităţi din multe ţări musulmane au reacţionat cu indignare de neînţeles la mâna întinsă de ziariştii suprevieţuitori de la „Charlie Hebdo”. Nici Rusia nu a pierdut ocazia de a reacţiona, organizând la Groznîi, în Cecenistan, o mare manifestaţie antioccidentală, cu participarea a 800 000 oameni.
SOLUŢIA: MODELUL DE INTEGRARE AMERICAN
- Care sunt soluţiile acestei probleme profunde de la nivel mondial?
Problema comunităţilor musulmane din marile oraşe ale Occidentului cred că are prioritate. Ghetouizarea silită şi chiar deportarea, cum propun unele voci, de altfel respectabile, cred că ar fi soluţiile cele mai rele. Ele ar duce la revolte în lanţ, care ar putea târî omenirea către un coşmar. Multiculturalismul, cel puţin în varianta occidentală, s-a dovedit ineficient şi a avut efecte perverse. Integrarea treptată cred că este soluţia cea mai potrivită, numai că acest proces trebuie gândit şi aplicat adecvat pentru fiecare comunitate în parte. Acest megaproiect presupune însă mobilizări materiale şi morale imense şi de lungă durată.
Mai întâi, cred că trebuie schimbată, la nevoie prin legi, comportamentul arogant, dispreţuitor al europenilor occidentali faţă de imigranţii din fostele colonii şi semicolonii. A nu se uita faptul că dispreţul provoacă întotdeauna ură ! Modelul SUA de integrare cred că ar fi benefic. Desigur, măsurile de securitate vor fi înăsprite, în dauna libertăţilor fundamentale ale omului şi ale democraţiei, câştigate cu atâtea sacrificii. Dar, viaţa omului şi liniştea lui sunt mai presus de toate!
„ATENTATELE VOR CONTINUA“
- Vom mai trece prin astfel de momente: ameninţări, atentate şi execuţii?
Extremismul islamic se adaptează şi el transformărilor şi măsurilor de securitate luate pe plan mondial. Atentatele teroriste sunt executate acum de grupuri mici, asupra unor obiective secundare, fixate cu precizie. S-ar putea să ne confruntăm şi cu alte surprize, căci cei care plănuiesc şi pregătesc aceste acţiuni nu sunt crescuţi în deşert şi la coada cămilei. În orice caz, atentatele cu bombe clasice şi cu arme de foc (să ferească bunul Dumnezeu de altele!) în mijlocul marilor oraşe occidentale vor continua. Posibil ca ele să fie extinse şi în alte zone; Rusia şi Asia Centrală, de exemplu, nu cred că sunt ferite nici ele, având în vedere numărul din ce în ce mai mare de tineri din aceste zone care se înrolează în armatele jihadiste.
MII DE TINERI DIN FOSTUL BLOC COMUNIST, ÎN RÂNDURILE JIHADIŞTILOR
- România la ce trebuie să se aştepte?
După părerea mea, ţara noastră se poate considera mai ferită de aceste pericole, decât multe alte ţări, ceea ce nu înseamnă însă că este în deplină siguranţă. Sunt doi factori care concură la această relativă siguranţă. Unul este vechea şi consecventa politică de apropiere prietenească şi respectuoasă a României de lumea musulmană, inclusiv de cea internă (prezenţa unui palestinian musulman în Guvernul României nu cred că nu a avut ecouri în acest plan). Al doilea este legat de comunitatea musulmană: comunitatea musulmană turco-tătară din România, cu o vechime de aproape un mileniu, este percepută ca un element de legătură, nu ca unul de disensiuni, cum sunt multe din cele aflate în ţările occidentale, constituite îndeosebi după al doilea război mondial.
Spre deosebire de comunităţile sau populaţiile islamice din răsărit, comunitatea musulmană din România a fost scutită de frământări sectare, ea fiind sunnită, legată consecvent, în întregimea ei, de aceeaşi şcoală hanefită. Nu au avut succes nici tentativele unor secte venite aici după 1990. Comunitatea islamică din România a respins, ca un organism sănătos, orice încercare de fundamentalism sau extremism religios. Nu cred că există vreun tânăr turco-tătar din România care să se fi lăsat ademenit de cântecele de sirenă venite dinspre aşa-zisul califat din Siria.
Din păcate, mii de tineri din multe alte ţări foste comuniste, îndeosebi din fostele republici sovietice musulmane, se află deja în rândurile jihadiştilor. Aceştia pot fi oricând folosiţi pentru a lovi în propriile lor ţări native sau de adopţie. Având în vedere şi loialitatea exemplară demonstrată de atâta vreme de către cetăţenii săi turco-tătari, cred că România se poate considera în siguranţă, cel puţin sub acest aspect.
Vă mai recomandăm
Biblia versus Coranul. Ce au în comun şi ce le separă pe cele mai filosofice dintre cărţile lumii
Se încarcă comentariile...
