Istoria zbuciumată a cargoului „Carmen Sylva“. Eşuată pe un banc, a fost predată Marinei Germane şi a sfârşit torpilată
0Nava Carmen Sylva, care a fost lansată la apă în anul 1903, a avut o istorie zbuciumată. A eşuat în Marea Neagră în timpul unei furtuni şi, în cele din urmă, a fost torpilată.
Cargoul Carmen Sylva, nava care a fost torpilată în anul 194 în Golful Salonic, a purtat iniţial numele „Frednes“, fiind lansată la apă în anul 1903, în şantierul din Norvegia. Nava avea o lungime de 77,26 metri, o lăţime de 10,91 metri şi putea atinge o viteză de nouă noduri.
La 5 mai 1936, vasul a fost cumpărat la Londra de Achille Capato şi Otto Macri, din Constanţa, proprietarii Agenţiei de Vapoare „Capato & Macri“, de la Finn Christian Knudsen din Porsgrunn, Norvegia.
„Căpitănia portului nostru a primit azi o radiogramă din partea consulului nostru onorific de la Cardiff că în acel port s’a arborat azi pavilionul românesc pe un cargobot de Agenţia «Capatos & Macri» din Constanţa. Acest vapor, care va fi adus în portul nostru la sfârşitul lunii, va fi pus pe linia Constanţa – Iaffa, fiind special amenajat pentru transportul vitelor şi păsărilor. Vasul a fost botezat «Carmen Sylva»“, consemnau documentele vremii, citate de Constantin Cumpănă şi Corina Apostoleanu în volumul „Amintiri despre o flotă pierdută. Voiaje neterminate“.
La 7 iulie 1936 a fost înscrisă ipoteca de 2.000 lire în favoarea fostului armator al navei, iar un an mai târziu a fost aprobată cererea de înscriere la Căpitănia Portului Constanţa.
În noaptea de 23/ 24 ianuarie 1937, cargoul „Carmen Sylva“ a eşuat. Vaporul era în drum spre Istanbul, pe o furtună puternică, şi, la un moment dat, a eşuat pe un banc. Societatea de salvare turcă a aruncat, în acea noapte, rachete cu bandule, de care, însă, nu s-a putut salva nimeni. Spre dimineaţă, o rachetă aruncată bine a fost prinsă şi după câteva ore s-a improvizat un funicular cu care a început să iasă echipajul la uscat, în urma unui consiliu a ofiţerilor care au hotărât să părăsească vasul. Funicularul mergea mai mult prin apă şi tot echipajul sosea la mal îngheţat complet.
La postul central de salvare, echipajul a stat trei zile şi, când s-a mai îmbunătăţit vremea, comandantul a întrebat oamenii dacă vrea să-l urmeze cineva înapoi la vapor să-l salveze.
O treime din echipaj a refuat să îşi pună viaţa în pericol şi a refuzat, mergând însă la Consulatul român din Istanbul, cerând să fie repatriaţi. Ajunşi acasă cu o altă navă, au fost judecaţi pentru dezertare. Legislaţia de la acea vreme specifica: „Persoana îmbarcată cu serviciu la bord, care părăseşte fără voe vasul în timp de două zile, într’un port din străinătate, e considerată ca dezertor şi va fi pedepsită cu închisoare dela o lună până la şase luni“.
Dar povestea navei nu avea să se oprească aici. Carmen Sylva a fost reparată la Pireu şi repusă în exploatare. La 1 iulie 1940, cargoul a fost rechiziţionat de Marina Militară Română, iar un an mai târziu a fost închiriat Marinei de Război Germane.
La data de 26 mai 1941 a fost torpilat în Golful Salonic. Cargoul era navlosit de Marina Militară Germană şi plecase din portul Salonic cu o încărcătură de 1.600 tone bombe de avioane de 250 kg, 500 kg şi 1.000 kg fiecare (în hambare) şi 480 butoaie x 300 litri benzină sintetică pentru avioane „Stuka“ (pe covertă).
Nouă din membrii echipajuluiau pierit în naufragiu. Restul echipajului, în frunte cu comandantul vasului, a fost salvat.
Vladimir Ianev, comandantul navei, spunea: „Pe la ora 11.45, deodată se produce o explozie la prova, puţin la babord. O coloană de apă a acoperit partea din mijloc a vasului şi vasul a început să se scufunde imediat de prova. M’am urcat pe comandă şi am observat că vasul a început să se scufunde în permanenţă de prova. Am stopat maşina, am fluierat alarmă, am încercat să dăm S.O.S. prin T.F.F., însă aparatul se defectase. Am dat ordin să se lase bărcile de salvare şi pluta în apă (bărcile fiind în afara vasului, urmând numai să fie lăsate la apă).
Vasul se scufunda atât de repede, încât, văzând că nu va fi timpul necesar pentru scoborârea bărcilor, am dat ordin să se salveze fiecare cum poate.
Când apa a ajuns până sub comandă, pupa fiind afară din apă, am plecat spre pupa vasului, cu intenţia de a sări dela pupa în mare.
În dreptul catargului din pupa am fost prins şi strivit de butoaiele de benzină aflate pe covertă, cari au alunecat toate înspre prova şi m’am scufundat cu vasul.
Când mi-am revenit, pluteam pe apă, sub mine fiind doi bocaporţi şi fiind susţinut de doi marinari, şi anume: Popa Ion şi Christofor Dănilă“.
Şi-au pierdut viaţa în tragedie Gheorghe Crivăţ – ofiţer I, Atanase Popescu – ofiţer III, Nicolae Dăscălescu – mecanic III, Răducan Pulbere – marinar, Petre Duşe – marinar, Dumitru Comănescu – ungător, Albert Barnovschi – ungător, Atanase D. Petcu – chelner, Ioan C. Băghină – cărbunar.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
