Istoria uneia dintre cele mai negre pagini din istoria Securităţii comuniste: fuga în SUA a marinarilor de pe bricul Mircea, nava înţesată cu 26 de informatori
0Fuga a trei membri ai echipajului navei-şcoală Mircea în anul 1976 în SUA a lovitură crâncenă pentru Securitatea comunistă, care-şi trimisese o armată de informatori pe vas şi recrutase mai mulţi colaboratori din rândul echipajului. Ţap ispăşitor a fost găsit comandantul Eugen Ispas, care a fost anchetat zi şi noapte şi, în cele din urmă, s-a lăsat de navigat.
Marinarii de pe nava-şcoală Mircea au participat în 1976, alături de veliere din întreaga lume, la comemorarea a 200 de ani de la declararea independenţei Statelor Unite ale Americii. Au ajuns în America de Nord în urma unei invitaţii a Departamentului Forţelor Maritime al SUA.
Trei membri ai echipajului au dezertat în perioada în care nava a acostat la chei şi au cerut azil politic în ţara tuturor posibilităţilor. Fugarii sunt locotenent-major Vladimir Moisuc, elevul-caporal Cristian Ungureanu şi soldatul Gheorghe Vasiu.
Comandatul vasului, anchetat îndelung
După ce nava-şcoală s-a întors în ţară, comandantul vaslului, Eugen Ispas, a fost convocat să dea explicaţii, o lungă perioadă de timp, la sediul Securităţii din Constanţa.
Fostul comandant îşi aminteşte că, într-o noapte, după ce fusese ţinut şase ore la Securitate, la întoarcere acasă a intrat în altă scară de bloc şi a sunat la altă uşă. „Eram zăpăcit. Nu mai ştiam de mine“, îşi aminteşte acum comandantul pensionar Ispas. Militarul susţine că a refuzat să semneze chiar şi un rând de declaraţii scrise la capătul interogatoriilor.
Detaliile anchetei derulate de fosta Securitate pentru stabilirea vinovaţilor în cazul dezertărilor din SUA sunt explicate în lucrarea „Din culisele Participării navei-şcoală Mircea la bicentenarul SUA (4 martie- 30 august 1976)“, semnată de generalul de flotilă Radu Theodoru şi comandorul Marian Moşneagu şi prezentată la „Lucrările celei de-a XX-a ediţii a Conferinţei Naţionale de Comunicări Ştiinţifice a Muzeului Marinei Române din Constanţa“. În lucrare sunt citate documente din arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi documentele Ministerului de Externe.
Locotenent-colonelul Gheorghe Bucur, şeful Serviciului Contrainformaţii din Comandamentul Marinei Militare, informa în nota-raport privind problemele care au apărut în marşul navei-şcoală Mircea în apele internaţionale: „Pe timpul staţionării navei în SUA, locotenent-major Moisuc Vladimir, elevul-caporal Ungureanu Cristian şi soldatul Vasiu Gheorghe, au dezertat de la bord şi au rămas în această ţară, cerând azil politic“.
Scrisoarea către soţie a fugarului Moisuc
Cea mai răsunătoare fugă a fost cea a lui Vladimir Moisuc, care nu era un simplu membru al echipajului, el având gradul de locotenent-major. „Pe timpul marşului a avut o comportare corectă, a făcut mai multe cumpărături pentru soţie şi copil, se interesa de primirea unei locuinţe mai bune, iar în noaptea când a dezertat de la bord a scris o scrisoare soţiei, pe care a lăsat-o în cabină, prin care o anunţa că abia aşteaptă să se întoarcă în ţară. Părinţii, fraţii, socrii şi cumnata comentează şi se întreabă care au fost cauzele de a rămas în S.U.A. La sosirea navei, soţia şi un frate de-al său au vrut să meargă la navă să se intereseze ce i s-a întâmplat ofiţerului de a rămas în străinătate“, se arată în raport.
Tot din raport aflăm că ofiţerul a locuit în aceeaşi cabină cu colaboratorul „Bogdan“, care-i era prieten, dar care nu şi-a dat seama de planurile de fugă ale lui Moisuc. Nu şi-a dat seama nici „Bogdan“ şi nici informatorul „Crişan“, despre care aflăm din raport că era profesor de limba engleză şi făcea parte din personalul civil.
Se pare că nici familia nu ştia ce are de gând ofiţerul, întrucât atunci când nava Mircea s-a întors în voiaj, soţia şi un frate de-al său, care locuiau în Satu Mare, au venit la Constanţa şi s-au interesat de soarta lui.
Comandantul Eugen Ispas FOTO Mariana Iancu
Cea mai răsunătoare fugă a fost cea a lui Vladimir Moisuc, care nu era un simplu membru al echipajului, el având gradul de locotenent-major. „Pe timpul marşului a avut o comportare corectă, a făcut mai multe cumpărături pentru soţie şi copil, se interesa de primirea unei locuinţe mai bune, iar în noaptea când a dezertat de la bord a scris o scrisoare soţiei, pe care a lăsat-o în cabină, prin care o anunţa că abia aşteaptă să se întoarcă în ţară. Părinţii, fraţii, socrii şi cumnata comentează şi se întreabă care au fost cauzele de a rămas în S.U.A. La sosirea navei, soţia şi un frate de-al său au vrut să meargă la navă să se intereseze ce i s-a întâmplat ofiţerului de a rămas în străinătate“, se arată în raport.
Tot din raport aflăm că ofiţerul a locuit în aceeaşi cabină cu colaboratorul „Bogdan”, care îi era prieten, dar care nu şi-a dat seama de planurile de fugă ale lui Moisuc. Nici el şi nici informatorul „Crişan“, despre care aflăm doar că era profesor de limba engleză şi făcea parte din personalul civil.
Se pare că nici familia nu ştia ce are de gând ofiţerul, întrucât atunci când Mircea s-a întors în voiaj, soţia şi un frate de-al său, care locuiau în Satu Mare, au venit la Constanţa şi s-au interesat de soarta lui.
„Cristinele, să fii devotat pentru ţară“
Cristian Ungureanu, elevul-caporal care a ales şi el libertatea, este descris în rapoartele Securităţii ca având o „comportare corespunzătoare“. La dosar apare şi o scrisoare pe care părinţii i-au trimis-o la data de 3 iulie 1976, în timp ce nava-şcoală Mircea era în marş. Fragmente din scrisoare sunt publicate în raportul şeful Serviciului Contrainformaţii din Comandamentul Marinei Militare: „... Cristinele, băiatul meu cel scump, peste 18 zile este ziua ta de naştere, 9 iulie, împlineşti, mamă, 21 de anişori şi eşti, mamă, departe de mine. Cristinele, mama ta îţi doreşte multă sănătate, noroc mult şi tot ce doreşti tu, să fii cuminte, ascultător, să te înţelegi cu colegii, să-ţi iubeşti meseria, să fii cinstit şi devotat pentru ţară şi popor, că eşti sânge de român, să vii sănătos în mijlocul nostru, să ne bucurăm toţi de tine şi tu de noi. Noi te aşteptăm, iubitul meu copil, de-abia aşteptăm ziua să te revedem...“.
Nava-şcoală Mircea în portul Constanţa FOTO Adevărul
Numai că tânărul avea alte planuri. Ancheta a stabilit că elevul-caporal participase, împreună cu alţi colegi, pe data de 3 iulie 1976, la o recepţie la Yahting Club Brooklyn din New York, unde a cunoscut-o pe o anume Janett Cabett. Se pare că au devenit prieteni buni, întrucât tânăra i-a plimbat cu maşina ei prin oraş, apoi i-a invitat la ea acasă. După această aventură, Cristian Ungureanu a plecat în învoire în oraş şi în jurul orei 18.00 a dispărut din grup.
A dispărut din magazin
Ce de-al treilea fugar, soldatul Gheorghe Vasiu, a dispărut pe 7 iulie 1976, în timp ce se afla într-un magazin din New York, unde intrase împreună cu alţi cinci colegi. Soldatul fusese selecţionat în marşul navei „Mircea“ datorită comportamentului exemplar avut de la încorporare până la plecare şi a rezultatelor bune obţinute pe linie de pregătire de luptă. Socrul său era ofiţer superior şi activist de partid la o unitate din Bucureşti, lucru care atârnase greu la dosarul său.
În timpul marşului i-a trimis soţiei patru vederi, în care arăta nerăbdarea de a ajunge cât mai repede acasă.
Printre cauzele care au determinat fuga celor trei marinari, enumerate de anchetatori, se numără faptul că militarii n-au fost întotdeauna însoţiţi de un cadru atunci când au mers în oraş, influenţa negativă exercitată de organele de informaţii şi contrainformaţii ale SUA asupra membrilor echipajului şi, în special, a fugarilor români, care au venit în contact cu aceştia în mod oficial sau neoficial, dar şi „slabul nivel politic şi lipsa de patriotism de care au dat dovadă cei trei fugari care au cedat în faţa propagandei americane“.
26 de informatori infiltraţi pe nava-şcoală
Nervozitatea anchetatorilor din Securitate a fost amplificată şi de faptul că nava Mircea era efectiv înţesată de informatori. Într-un alt raport privind marşul în SUA al vaslui-emblemă al marinei române, semnat de locotenent- colonelul Gheorghe Bucur, şeful Serviciului Contrainformaţii, şi locotenent-colonel Valeriu Coman, şeful Biroului Contrainformaţii, se arată: „În rândul echipajului am avut o reţea informativă formată din 26 de persoane şi un număr de 30 relaţii operative care au făcut parte din reţeaua informativă sau ne-au ajutat în rezolvarea unor sarcini operative“.
Despre doi dintre fugarii români din 1976 nu se mai ştie oficial nimic astăzi. Pe de altă parte, în 2004, la 28 de ani de la voiajul aniversar, nava-şcoală Mircea a ajuns din nou în SUA. Printre miile de vizitatori care au urcat la bordul vasului a fost şi cetăţeanul american Vladimir Moisuc.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
