Istoria şefilor Marinei Române. Regimul comunist a promovat un tâmplar până la gradul de contraamiral şi apoi comandant al flotilei de pe Dunăre
0Dacă primii comandanţi ai Marinei Militare erau absolvenţi de şcoli înalte de la Paris, cei care i-au condus pe militari înainte de Revoluţie erau tâmplari sau buni cunoscători ai ideologiei marxist-leniniste.
În revista Marina Română sunt omagiaţi toţi cei care au condus Marina Română din anul 1866 până în prezent. Câţiva dintre ei s-au remarcat prin fapte curajoase sau au luptat pentru crearea primelor şcoli de marină şi pentru înzestrarea Marinei.
Vă prezentăm câteva figuri remarcante ale Marinei Române.
Colonel Nicolae Steriade a fost comandantul Marinei Române între 1860 – 1863. A venit în Marina Militară din Corpul Grănicerilor, fiind numit comandant al bricului-goeletă Emma, prima navă cu destinaţie militară din flotila de război a Moldovei. Începând cu anul 1854 a comandat nava Galaţi de la Gura Siretului.
În urma Congresului de Pace de la Paris (1856) au avut loc rectificări de graniţă, şi Moldovei i s-a înapoiat partea de sud a Basarabiei. În aceste împrejurări, a înaintat hatmanului Moldovei, Nicolae Mavrocordat, un raport în care releva necesitatea asigurării controlului pe toată întinderea Dunării până la mare.
Odată cu unirea Principatelor, a fost numit comandantul Flotei Moldovei, iar în 1860, generalul Ion Emanoil Florescu a decretat ca flotila de pe întregul curs al Dunării să formeze un singur corp, fiind numit provizoriu comandant superior al flotilei, fiind însărcinat să inspecteze flotila din Moldova.
Alexandru Iona Cuza a decretat unirea definitivă a flotilelor din cele două principate. Aşa a ajuns colonelul Nicolae Steriade primul comandant al flotilei unite a Principatelor Unite.
Un colonel naufragiat
Colonelul Anton Barbieri (1967 – 1874) este originar din Italia. Naufragiind în zona gurilor Dunării, la bordul unei corăbii, s-a stabilit în portul Galaţi, unde a intrat în Corpul Şalupierilor cu gradul de soldat. În 1852 s-a înrolat în marina rusă, pentru a participa la acţiunile de luptă în Războiul Crimeei. A participat la lupta navală de la Sinope, în care flota otomană a fost distrusă. Apoi, s-a întors la Galaţi. În 1860 a fost numit comandantul Punctului Ismail, iar în 1963 a fost numit comandantul navei România. Un an mai târziu a devenit comandantul Flotilei. În 1872 a înfiinţat Şcoala Flotilei pentru ofiţeri şi subofiţeri.
A înfiinţat şcoala de marină
Pe timpul contraamiralului Nicolae Dumitrescu – Maican, elev al Şcolii Navale din Brest, care a fost în fruntea Marinei în mai multe perioade, din 1874 în 1888, au fost comandate la şantierele din Londra un bric cu vele şi mai multe nave fluviale. În 1882, în prezenţa sa a fost inaugurată Şcoala de Marină. În acelaşi an, bricul Mircea a ieşit pe mare în primul său marş de instrucţie, navigând până la Constanţa.
A fost acuzat de corespondenţă pentru furnituri militare cu un oarecare Broad Well, fiind condamnat şi degradat, însă a fost graţiat de regele Carol I.
Aventură în jurul lumii
Contraamiralul Sebastian Eustaţiu, care a condus Marina din 1909 până în 1917, are cel mai aventuros CV. La bordul navei La Loire el a efectuat ocolul Pământului, între anii 1884 – 1885.A fost la comanda canonierei Griviţa, a bricului Mircea. În primul an de război a condus Comandamentul Marinei cu sediul la Galaţi.
Viceamiralul Constantin Bălănescu, care a condus Marina din 1918 până în 1920, a făcut, la rândul său, o călătorie în jurul lumii, la bordul navei Reine Blanche. A fost îmbarcat apoi pe crucişătorul Elisabeta, iar apoi pe bricul Mircea.
18 submarine pentru Marină
Viceamiralul Constantin Niculescu Rizea a deţinut funcţia de comandat al Marinei între anii 1920 – 1925. Este absolvolvent al Şcolii Navale din Livorno, al Şcolii de Aplicaţie Torpile Italia. Pe vremea cât a condus Marina s-a ocupat de alcătuirea unui nou program de înzestrare care prevedea dotarea Marinei cu 3 crucişătoare uşoare, 10 contratorpiloare, 18 submarine, 12 nave antisubmarine, o navă piuitoare-mină, un port-avion, o navă-şcoală, 10 hidroavioane şi 8 vedete rapide.
Un tâmplar la Conducerea Marinei
Contraamiralul Mihai Nicolae, de meserie tâmplar, a fost ambarcat apoi pe distrugătorul Mărăşeşti şi apoi pe distrugătorul Regele Ferdinand, după ce anterior a fost încorporat ca militar voluntar în Compania a 2-a a Depozitelor Maritime. În 1950 a fost prim-secretar al Comitetului PRM al Canalului Dunăre-Marea Neagră, iar trei ani mai târziu a fost numit comandantul Flotilei de Dunăre.
Amiralul Mihai Aron, absolvent al Universităţii serale de marxism-leninism de pe lângă Casa Centrală a Armatei, a deţinut funcţia de comandant al Marinei Militare de pe 30 decembrie 1989 până la 12 aprilie 1990.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
