Istoria neştiută a navei-şcoală Mircea: primul voiaj, din 1939, întrerupt din cauza izbucnirii războiului
0La 17 mai 1939, adică în urmă cu 78 de ani, nava-şcoală Mircea intra în serviciul Marinei Regale Române. Nava-şcoală Mircea a dus tradiţia bricului Mircea, o corabie de tip bric construită integral din lemn, pe care şi-au făcut practica viitorii marinari între anii 1882 şi 1944.
Pentru construirea navei-şcoală Mircea s-a făcut subscripţie publică, la iniţiativa Ligii Navale Române. Suma strânsă, spune istoricul Valentin Ciorbea, era de doar şase milioane de lei, mult prea mică, şi atunci regele Carol al II-lea a aprobat din bugetul de stat alocarea a 120 de milioane de lei.
Noul bric a fost construit în Germania, la şantierele „Blohm und Voss“ din Hamburg, unde au mai fost construite alte patru nave de acelaşi tip. Spre deosebire de primul bric, nava – şcoală Mircea are corpul din oţel. Măsoară 84 de metri lungime şi are o lăţime de 12,5 metri. Are trei catarge şi 23 de vele.
În cele aproape opt decenii, nava-şcoală a fost în peste 45 de marşuri de practică în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic. Cele trei traversade, din anul 1976, 2004 şi 2009 au reprezentat cele mai lungi şi complexe marşuri din cariera sa. Datorită bunei pregătiri a comandanţilor, dar şi a echipajului, Mircea a scăpat cu bine din bombardamente, furtuni, dar şi din Triunghiul Bermudelor, pe care l-a traversat în anul 1976, când nava-şcoală Mircea a participat, alături de veliere din întreaga lume, la comemorarea a 200 de ani de la declararea independenţei SUA, în urma unei invitaţii a Departamentului Forţelor Maritime al Statelor Unite ale Americii.
Voiaj întrerupt de război
În anul 1939, nava a plecat în primul său voiaj. Din jurnalul de bord al unor marinari de pe Mircea aflăm amănunte inedite despre cum se făcea marinărie înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
După o scurtă expediţie în porturile româneşti: Brăila şi Galaţi, nava a ajuns până la Sulina. Pe drum, bricul s-a întâlnit cu distrugătorul Regina Maria şi cu Mărăşti. „Chiar în mers, însă curăţenia nu este neglijată, astăzi toată ziua am spălat puntea. (...) Tot în acest timp ne-au depăşit distrugătoarele cari plecaseră noaptea de la Sulina – în dreptul Renilor. În tot timpul a cântat muzica militară de pe distrugătorul Regina Maria“, scrie M.C. în jurnalul de bord din 12 iunie, publicat de prof.univ.dr.ing. Vergil Chiţac şi dr. Mariana Păvăloiu.
În scrierile marinarilor, vizita lui Carol al II-lea la bord s-a bucurat de deosebită însemnătate pentru fiecare dintre ei. Iată cum este descris acest episod: „Tot echipajul îmbrăcat în haine albe de sărbătoare aşteaptă sosirea MS Regele. Elevii cu posturile la ridicarea pavoazului, printre care sunt şi eu, aşteaptă cu saulele în mână semnalul pentru ridicarea pavoazului. Distrugătoarele Mărăşti şi Regina Maria, împreună cu patru monitoare stau ancorate în linie de şir, gata să salute prin lovituri de tun apariţia Suveranului. La ora 10.15, Majestatea Sa soseşte la tribună în uralele entuziaste ale marinarilor de la posturile de salut şi în ropotul de trăznete al tunurilor de pe vase. Urmează apoi serviciul divin pentru botezul noului vas şi botezul lui cu tradiţionala sticlă de şampanie spartă de prova argintie.
Vizită regală la bordul navei
După ce puitorul de mine a fost lansat, în salutul cu sirenele al celorlalte nave, Majestatea Sa soseşte la bordul bricului nostru nsoţit de dl. general Teodorescu, Ministru al Aerului şi Marinei şi de alţi miniştri şi ofiţeri superiori vizitează bricul, se dă la posturile de plecare şi nava porneşte spre gara fluvială, unde ancorează. Majestatea Sa primeşte apoi, de pe dunetă, defilarea navelor. Apar întâi siluetele graţioase ale distrugătoarelor, în urma cărora vin monitoarele, puternicele cuirasate ale Dunării. Ajunşi în dreptul bricului, marinarii de la posturile de salut, aclamă prin cele şapte urale regulamentare pe Majestatea Sa. După terminarera revistei, Suveranul părăseşte nava cu şalupa. După-amiază, la ora 15.45, trenul regal se pune în mişcare în bubuiturile tunurilor şi în strigătele de „Ura” ale mulţimii. Seara bordul liber iese în oraş“.
Apoi, nava-şcoală a ridicat ancora pentru a merge în faţa vechiului bric Mircea, lângă gara fluvială, de unde se primeşte defilarea distrugătoarelor şi a monitoarelor. „Peste puţin timp, MS Regele părăseşte bricul pentru a merge la banchetul dat pe vaporul Regele Carol II, de unde la ora 15.45, cu un tren special părăseşte portul în uralele echipajelor navelor ancorate în mijlocul Dunării“.
În primul său voiaj, nava urma să plece la 3 iulie 1939 din Portul Constnaţa, să facă escale la Palermo, Toulon, Palma, Gibraltar, Alger, Tripoli, Alexandria, Beyruth, Famagusta, Phaleron. Din păcate, spune istoricul Valentin Ciorbea, a izbucnit cel de-al Doilea Răzbi Mondial, la 1 septembrie 1939, Germania invadând Polonia sub pretextul că polonezii au efectuat o serie de operaţiuni de sabotaj împotriva ţintelor germane din apropierea graniţei, iar echipajul navei-şcoală Mircea a fost chemat în ţară.
Bricul Mircea şi nava-şcoală Mircea au fost duse, la începutul războiului, în aval de Brăila, unde au fost bombardate în 1944. Primul bric a luat foc şi aşa a dispărut o pagină frumoasă din istoria Marinei Române.
Nava-şcoală Mircea a fost confiscată de ruşi după război şi redată României în 1946, în timpul unei ceremonii la care au participat Regele Mihai şi Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Bricul Mircea
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
