INTERVIU Preotul Tănăsescu, despre românii care s-au înghesuit la sfinţirea Catedralei: „Oamenii n-au fost aduşi cu forţa, nu i-a urcat nimeni în autocare“
0
Preotul Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, a vorbit într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre controversele legate de Catedrala Mântuirii Neamului, cât şi despre declaraţiile pe care le-a făcut recent pe contul personal de Facebook.
Preotul Eugen Tănăsescu s-a remarcat în ultima perioadă prin declaraţii tăioase la adresa criticilor Bisericii Ortodoxe Române. Ultimele afirmaţii au fost făcute de Tănăsescu în contextul sfinţirii Catedralei Mântuirii Neamului. Într-o postare pe contul personal de Facebook, preotul le-a reproşat celor care au contestat maşinile luxoase folosite de ierarhi la ceremonie c-ar fi invidioşi. Într-un interviu acordat pentru "Adevărul", Eugen Tănăsescu a detaliat aceste probleme.
Adevărul: România s-a împărţit în două: unii susţin necesară ridicarea catedralei, alţii spun că din aceşti bani puteam construi ceva mai util pentru români. Din punctul dumneavoastră era necesară Catedrala? De ce?
Eugen Tănăsescu: Catedrala a fost necesară din momentul în care a fost gândită, după Războiul de Independenţă, ca un simbol al libertăţii, al independenţei şi ca o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru neamul românesc. După Marea Unire, s-a vrut a fi şi simbolul tuturor românilor. Din perspectiva asta tinde să împlinească şi destinul lui Hristos. Catedrala ne vorbeşte despre Hristos care, deşi a venit pentru unitatea tuturor creştinilor, a adus dezbinare. El zice: «Am venit nu să aduc pace, ci sabie», dar nu pentru că doreşte el şi nici Catedrala nu a vrut să fie un simbol al dezbinării, aşa cum a titrat la un moment dat RFI. Oamenii sunt cei care sunt. Neînţelegând simbolul până la capăt, se dezbină. Noi avem obiceiul ăsta să fim superficiali şi ajungem şi să ne certăm şi la căpătâiul mortului.
Dar era necesar să fie atât de mare?
Sunt altele şi mai mari. Când s-a gândit planul catedralei eram ceva mai mulţi români decât suntem acuma. Nu dimensiunea este în discuţie. Dimensiunea vine întotdeauna ca urmare a arhitecturii zonei. Dimensiunile unui edificiu sunt dictate şi de cerinţele lui. E clar că aveam nevoie de un spaţiu mare pentru că actuala catedrală este insuficientă ca spaţiu.
Ce capacitate are vechea catedrală?
În actuala catedrală nu pot să intre mai mult de 500 de oameni înghesuiţi. Unii stau în genunchi la slujbă, alţii în picioare şi este greu să estimezi care este capacitatea ei. În noua catedrală încap 3.000 de oameni pe scaune şi în picioare 5.000. Dar nu este vorba doar de capacitatea ei de a primi credincioşi. Este vorba şi de spaţiul liturgic. De exemplu, atunci când slujeşte tot Sfânt Sinodul, cum este în Joia Mare sau la alte slujbe pe care le are Sfântul Sinod, nu avem unde să băgăm 50 de ierarhi. Nu încap fizic. În altarul catedralei din Bucureşti dacă încap în el 10 – 12 ierarhi. De asta s-a dorit un spaţiu generos. Mai e o problemă: mulţi credincioşi s-au plâns după Revoluţie că nu este loc suficient în biserici. Omul vrea să se roage în linişte. Nu poţi să te rogi cot în cot şi nas în nas.
„Catedrala ne salvează de noi înşine“
Dar sunt şi bisericile de cartier. Nu trebuie tot poporul să meargă să se roage la Catedrală.
Sunt bisericile de cartier în care dacă mergeţi veţi vedea că nici acolo nu este loc duminica, dar cu atât mai mult cu cât Catedrala Patriarhală, care găzduia diverse momente. La marile hramuri se fac slujbe afară, ceea ce într-un fel nu este normal din punct de vedere al canonului liturgic, dar sigur, Biserica a înţeles asta, nu facem o victimizare din problema asta, dar actuala catedrală clar este depăşită ca dimensiuni. Să nu uităm că ea a fost biserica Mitropoliei. Nu a fost gândită ca o patriarhie. De aceea, imediat după Războiul de Independenţă s-a pus problema unei catedrale patriarhale. Nu exista spaţiu de atunci. Deci lipsă de spaţiu era de atunci şi câţi români erau la 1878? Apoi este vorba de simbolul identitar. Ea reprezintă salvarea, eliberarea, mântuirea acestui popor.
Salvarea de ce? Acum nu mai putem vorbi de un duşman străin. De comunism?
Da, acum putem vorbi şi de comunism, dar ea a fost gândită ca eliberarea din robie. Ţara a primit independenţă, am devenit independenţi. Nu am mai fost sub robie. În acest sens înţelegem eliberarea, mântuirea. Am fost eliberaţi de jugul străin.
Acum de ce ne mai salvează?
Acum ne poate salva, dar şi de noi înşine. În democraţie, în libertate, cel mai mare duşman eşti tu însuţi. Libertatea poate deveni cea mai grea povară. Dictaturile sunt grele, robiile sunt grele, dar cel mai greu e să fii propriul tău rob pentru că deşi pare că eşti liber eşti sufocat de tine însuţi. Astăzi, catedrala ne vorbeşte, prin locul unde se află, şi de eliberarea de comunism, pentru că acel deal a fost o grea suferinţă. Pentru ridicarea Casei Poporului s-au ras case şi s-au demolat biserici şi altele au fost strămutate. Catedrala vine şi eliberează zona spiritual. Casa Poporului ne vorbeşte de grandomania comunismului şi de idealurile măreţe ale comunismului, iar Catedrala Neamului ne vorbeşte despre victimele comunismului şi de eroii acestui neam. Primul hram îl are închinat eroilor. Este vorba de eroii primului Război Mondial, despre eroii celui De-al Doilea Război Mondial, eroii din comunism.
„Am ajuns să ne certăm pe trei lei care rămân în ţară“
De ce nu s-a construit Catedrala doar din banii Bisericii şi din donaţii?
Încă de la secularizare, a existat un parteneriat între stat şi Biserică. Secularizarea lui Alexandru Ioan Cuza a introdus această obligaţie a statului: să finanţeze Biserica în virtutea faptului că stă în chirie în proprietăţile Bisericii.
Păi şi Biserica din ce făcuse la vremea respectivă atâta avere? Tot de la români.
Biserica nu le-a luat cu forţa. Biserica le-a primit prin donaţie, însă statul a venit şi le-a luat cu forţa. Dar, atenţie, secularizarea lui Cuza a fost o mişcare inteligentă a statului şi a bisericii ca să nu se mai ducă veniturile românilor care mergeau la biserică în afară. Vă aduc aminte că la secularizarea lui Cuza încă era stăpânire fanariotă în Biserică şi veniturile principale ale bisericii mergeau peste hotare şi atunci ca să nu mai fim sărăciţi ca neam, biserica şi statul au făcut acest pact prin care statul lua proprietăţile bisericii pentru ca veniturile să nu se mai ducă afară, urmând ca statul să returneze bisericii veniturile din acele proprietăţi. Încă de atunci statul s-a obligat să facă această vă luăm proprietăţile şi vă returnăm veniturile.
Păi dacă înaintaşii noştri au decis că nu e necesară Catedrala de ce am construit-o acum?
Printr-o lege au fost alocaţi bani pentru construirea catedralei. Dar, din diverse motive, nu s-a început construcţia ei. Noi am ajuns să ne certăm pe trei lei care rămân în ţară cum îi împărţim, dar noi nu ne uităm că ţara asta bogată este, de fapt, jumulită de alţii. Globalismul economic nu e numai binefacere e şi afacere. Investitorii scot banii din ţară şi noi ne plângem că nu avem bani de autostrăzi, bani de spitale, bani de pensii, dar de ce nu avem bani? De ce statul român a devenit brusc impotent economic? Unde se duc banii din ţară din resurse şi din venituri în vreme ce multinaţionalele raportează profituri imense? De la ştiri am aflat că, prin diverse artificii, marile companii nu plătesc taxe statului român şi scot profitul afară. Păi asta-i marea problemă.
La sfinţirea Catedralei, au apărut imagini cu oameni obosiţi, nemulţumiţi că nu au apucat să intre în altar. Pe de altă parte, clerul a venit în haine poleite cu aur şi cu bolizi de lux la scară.
Suntem prea săraci, dar avem gura prea mare. De ce suntem nemulţumiţi? În realitate, oamenii nu au fost aduşi cu forţa la sfinţire, nu i-a urcat nimeni în autocare. Noi, Biserica, am pus la dispoziţie, şi au fost chiar discuţii în Arhiepiscopie, noi am pus la dispoziţie autocare celor ce vor să meargă. S-a mers în mod liber.
Acolo, sigur că se întâlneşte o mare de oameni, trebuie să fie o oarecare ordine. Şi acum este coadă, este normal ca tot poporul să vrea să treacă prin altarul catedralei la care a contribuit fie prin donaţie, fie prin banii de la buget. Dar asta trebuie făcută într-o ordine, trebuie să avem răbdare. Şi dacă ne strângem zece oameni la o coadă se găsesc doi să se îmbrâncească. Nu i-a oprit nimeni să treacă prin altar. Şi la ora actuală se trece prin altar, nu putem acuza Biserica că nu i-a lăsat să treacă prin altar.
Protecţie SPP pentru clerul înjurat în mediul online
La comentariile oamenilor care au remarcat bolizii de lux ai clerului aţi răspuns răutăcios şi i-aţi acuzat că sunt invidioşi că n-au apucat să facă şi ei o tură cu ele.
Ierarhii au statut de demnitari. Unii au zis: «Iisus a intrat călare pe măgar în Ierusalim şi nu a avut atâtea ranguri». Nu e vorba de ranguri, ci cum îi privim noi, ca popor, pe clerici. Romanii i-au văzut ca nişte instigatori, de aceea i-au şi prigonit. Toţi apostolii au murit martiri, mai puţin Ioan, fiind vorba de două versiuni: fie a fost martirizat, fie a murit în exil. După ce creştinismul a devenit religie legală, oamenii au început să înţeleagă importanţa clerului şi a fost pus în demnitatea lor de conducători spirituali ai turmei. Acest lucru a creat şi nişte beneficii materiale. În vremea noastră, suntem cam în aceeaşi postură: ierarhii sunt aleşi de Sfântul Sinod, sunt numiţi pe postul de episcop, arhiepiscop, mitropoliţi de Sfântul Sinod şi li se acordă decret de recunoaştere din partea statului. La sfinţirea Catedralei, fiind vorba de un patriarh cu totul deosebit, există un protocol pentru demnitari. Aşa a intrat în acţiune Serviciul de Protecţie şi Pază. Ceea ce am văzut acolo au fost nişte maşini de la SPP. De ce era nevoie de ele? Pentru că ei au nevoie de protecţie. Însăşi faptul că şi în mediul online se varsă atâta ură la adresa clericilor, a fost un motiv suficient să te gândeşti la nevoia de protecţie fizică a lor. Un om care înjură este un om mânios, iar un om mânios poate fi un potenţial pericol.
Dar, vorbind de maşinile clerului, aici am sesizat invidia. Am scris «Sunteţi invidioşi că nu apucaţi o tură cu ele». Statisticile au spus că opt din zece români invidiază. Eu am vrut să atrag atenţia acolo că invidia este un păcat capital şi că generează foarte multe frustrări. Dacă un preot îşi ia o maşină e treaba lui, îşi ia cu banii lui, nu cred că îşi ia cu banii statului. Toţi preoţii care au un nivel de trai mai mare, nu au bani din banii Bisericii. Au venituri extrabisericeşti. Trăim într-o ţară liberă. Toată lumea poate să aibă o mică afacere. De altfel, Sfântul Pavel făcea corturi cu mâna lui cât de învăţat era, sfântul Luca era medic.
Dar de ce când un medic îşi cumpără o maşină de lux nimeni nu-l invidiază?
Medicul salvează viaţa fizică, în timp ce preotul salvează spiritul şi spun că preotul este simbol al sărăciei. Când spun că Iisus mergea pe măgar îi invit să meargă cu măgarul să vadă ce eficienţă are. În acelaşi timp, avem nevoie de automobil, dar să fie unul mediu. Eu am scris pe blogul meu: preotul să fie la media la media veniturilor credincioşilor săi: nici cel mai sărac din parohie pentru că va fi luat în râs, nici cel mai bogat pentru că nu îşi are rostul şi va şi sminti credincioşii.
Şi totuşi, mulţi preoţi afişează opulenţa.
Luxul este detestabil şi preoţii care epatează nu sunt niciodată model. Pe de altă parte, nici credinciosul care critică maşina preotului nu câştigă nimic dacă îl înjură. Deja sărim în alt registru. Înţeleg că trebuie să atragi atenţia, dar aici e vorba de cultura urii. Deci, eu am atras atenţia că invidia este cea care generează astfel de reacţii în spaţiul public bazându-mă pe o statistică. Ştiu din statistici că opt din zece români invidiază.
De ce a fost sfinţită de Centenar?
Să nu cădem în greşeala ca un simbol al unităţii noastre, că de asta ne-am chinuit să o sfinţim de Centenar, să îl transformăm în unul al dezbinării pentru că nici Hristos nu a vrut lucrul acesta, dar oamenii s-au dezbinat pe vremea lui. Noi, ca Biserică, am dorit această catedrală tocmai ca să dea o identitate acestui popor care este creştin de la Sfântul Andrei. Să nu facem greşeala să ne certăm la căpătâiul mortului sau la altarul lui Dumnezeu. Nu a costat foarte mult în raport de ce oferă. În ţara asta s-au cheltuit o groază de bani pe studii de fezabilitate. Au apărut şi glume care ziceau că dacă făcea statul catedrala nu o termina nici în 200 de ani. Să ne aducem aminte de Microsoft, Bechtel, de banii furaţi, dar să nu ne lăsăm păcăliţi de duhul anticlerical al vremii că nu am avea nevoie de biserică. Am făcut acest proiect pentru acest popor.
Eroii noştri, pe care îi pomenim la Catedrală, au vrut să facă România Mare pentru ca noi să trăim în pace. Ar fi o ruşine imensă pentru acest popor ca străbunicii noştri să moară pentru acest popor şi noi să ne batem joc de libertatea noastră. Ei au vrut să fim, frumoşi, liberi şi înţelepţi. Dacă vom fi aşa vom găsi calea noastră în lume. Dacă nu, şi istoria o confirmă, popoarele mari le digeră pe cele mici şi nu mai rămâne nimic din ele. Catedrala de vorbeşte de noi. Şi cât va fi zidul Catedralei îl vom vedea în el şi pe Hristos care ne cheamă de pe masa Sfântului Altar şi în fiecare cărămidă pe oamenii acestui popor.
Se încarcă comentariile...
