Viaţa ta egal 30 de lei. Cum e să ai 30 de ani, să te lovească o boală cruntă, să vrei să trăieşti, iar statul să te ajute să mori?
0
Undeva, în România există o tânără femeie, care s-a îmbolnăvit. Diagnosticul nu este cancer - poate ar fi fost mai simplu de înfruntat. Te lupţi ce te lupţi, apoi gata. Ori răzbeşti, ori te duci. La ea, boala a fost mai perfidă.
Scleroză multiplă, acea deteriorare continuă a organismului, care macină din interior şi prăbuşeşte exteriorul, fără drept de apel. Cum e să te trezeşti la 30 ani că ţi se închid toate sistemele interne, rând pe rând, şi nu mai răspund la comenzi? Simţurile ţi se atrofiază, nu mai poţi să mergi, nu mai poţi să te mişti, nu mai poţi să vorbeşti, iar într-o zi te vei trezi că nu mai poţi să respiri - pentru că apa grea te-a cuprins până la gât, iar dincolo de ea este neantul.
Dacă vă imaginaţi pentru o clipă aceste lucruri, veţi şti cam cum trebuie să se simtă Laura, tânăra femeie pe care boala a pus stăpânire şi care suportă, în plus, umilinţa de a fi bolnav în România.
Pentru fericiţii soartei, descriem un pic tabloul: devii genul acela de ciumat de care nimeni nu mai vrea să ştie, de care lumea se fereşte să întrebe, pentru că e de dorit să-l eviţi ca să nu-ţi strice feng-shui-ul fragil.
La cabinetele medicale eşti încă o masă negljjabilă care sporeşte greutăţile „sistemului“, la uşile comisiilor eşti încă unul care împuţinezi aerul, şi-aşa sărac, al tovarăşilor care-ţi parafează viaţa. Eşti nimic pentru ei.
Apoi vine indemnizaţia de boală stabilită de Ministerul Muncii: 30 lei. Atât zic ei că ţi-ar ajunge să te târăşti la doctori, la farmacii, la pâine, la piaţă, la facturi, la bănci, ca un vierme neputincios, căruia nu-i rămâne decât să-şi dorească să ajungă mai repede sub bocancul divin.
În situaţia aceasta s-a găsit cel puţin cineva drag, o rudă, un prieten, un coleg, un profesor. Pe ei i-am putut ajuta, mai mult sau mai puţin. Pe Laura poate nu o vom întâlni niciodată, dar ne vom simţi ceva mai bine ştiind că am mişcat un deget pentru ca un semen să se simtă Om. Iar asta ne va face pe noi Oameni.
Pentru Laura a făcut un apel echipa de la Sereniti, impresionată de demnitatea cu care tânăra vrea să rămână în picioare, până la sfârşit, nu să trăiască în genunchi.
„Aici puteţi reda demnitatea unei femei de doar 30 de ani, bolnavă de scleroză multiplă, care trăieşte din pensia ei de handicapat de doar 30 de lei, prin bunăvoinţa statului român, plus pensia bunicii unde a mers să locuiască după ce a rămas singură cuc, fără soţ ori prieteni“, îndeamnă Sereniti.
Numele titularului de cont: Florescu Ioana (Laura)
Cont RON - RO60RZBR0000060018720895
Cont EURO - RO49RZBR0000060018720899
Cod swift - RZBRROBU
Cont deschis la Raiffeisen Bank, adresa strada Timotei Cipariu, bloc T6, Blaj, cod 515400
Iar Laura nu va rămâne datoare. Vă va trimite ceva în schimb, un dar din sufletul ei.
„Fiindcă Laura nu a suportat ideea de a primi bani fără a da ceva în schimb, la fiecare donaţie vă trimite în dar, pe mail, cele mai frumoase două cărţi, scrise de ea de când a fost diagnosticată cu această boală. Garantez eu că ceva mai frumos nu veţi mai fi citit. Aşadar, după ce donaţi, lăsaţi în comentarii adresele de mail unde Laura să vă trimită cărţile“, scrie Corina Băcanu de la Sereniti.
Românii au început deja să doneze, lăsându-i un comentariu pe forum, iar Laura le răspunde cu umor smulgând un zâmbet sănătos.
Pe aceeaşi temă:
Transplantul de măduvă, tratament pentru bolile autoimune?
Premieră: scleroza multiplă, tratată cu succes cu celule placentare
Lista bolilor greu de diagnosticat
Disperarea românilor bolnavi de scleroză multiplă: „Renunţ la tratament, pot să şi mor a doua zi“
Se încarcă comentariile...
