Ilustru liberal, în 1916: „Am votat în Cameră un miliard pentru armată ca să vii tu, ministru de Război, să ceri paltoane, ghete, cămăşi şi pantaloni“

Ilustru liberal, în 1916: „Am votat în Cameră un miliard pentru armată ca să vii tu, ministru de Război, să ceri paltoane, ghete, cămăşi şi pantaloni“

Soldaţi din Armata Română în Primul Război Mondial Sursa Muzeul Naţional de Istorie a României

Istoricul militar Alesandru Duţu a publicat un fragment din volumul „Jurnal din vremea ocupaţiei“, al liberalului Mircea Th. Cancicov, în care acesta reclama modul în care au fost folosiţi banii pentru echiparea Armatei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Iată un fragment din Jurnalul lui Mircea Th. Cancicov din „vremea ocupaţiei“:

„Joi, 3 noiembrie 1916. Gazetele publică un Apel al ministrului de Război, semnat Vintilă Brătianu, care începe aşa: «Având de echipat contingente noi, şi până la sosirea echipamentelor comandate, publicul este rugat a ne da rufe, haine, paltoane, ghete, căciuli etc. etc.». Cum se poate? O fi vreo farsă? Contingentele noi sunt 1917 şi 1918, prima noastră rezervă şi singura; e posibil ca guvernul să fi intrat în război fără să aibă măcar îmbrăcămintea celui dintâi contingent de rezervă? 

Cu multă bunăvoinţă am mai putut pricepe să n-avem tunuri de câmp suficiente, să n-avem artilerie grea, să n-avem mitraliere, aeroplane, bombe, gaze asfixiante, puşti suficiente; căci mi-am zis, nimeni nu s-a aşteptat înainte de 1914 la nevoia stocului enorm de muniţiuni şi armament necesar războiului modern. Dar la 1914 graniţele ne-au fost închise de războiul european şi e explicabil că, faţă de nehotărârea noastră, niciuna din grupurile de mari puteri să nu ne furnizeze nimic. Ar fi o justificare slabă, dar ar fi una. După ce însă am votat în Cameră, în ultimii ani, un miliard pentru armată, bani ce au fost cheltuiţi, să vii tu, ministru de Război, să ceri pentru primul nou contigent, de la particulari, paltoane, ghete, cămăşi şi pantaloni este o ruşine care nu cred să aibă aiurea undeva semănare”.

Ilustrul avocat Mircea Cancicov a murit la data de 25 decembrie 1959 în penitenciarul Râmnicu Sărat, acolo unde ispăşea o pedeapsă de 20 de ani pentru singura vină că a făcut parte din guvernul lui Ion Antonescu.

Conform unei fişe matricole penale, Mircea Conciacov este vinovat de faptul că a „fost ministru de finanţe“, iar în alta se detaliază: „fiind ministru de finanţe a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-le bunurile ţării şi a contribuit la începerea războiului“.  
 
Mircea Cancicov (1884 – 1959) a fost un ilustru avocat, finanţist şi om politic al PNL, fost ministru de Finanţe şi ministru al Economiei Naţionale. A urmat Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, absolvită în 1905. Ulterior, şi-a continuat studiile de drept la Sorbona, devenind un reputat jurist. 
 
Ca membru de seamă al PNL, a deţinut funcţii importante în stat printre care cea de ministru de Finanţe în mai multe guverne care s-au succedat în perioada 1936-1939. A fost titularul portofoliului de la Ministerul Economiei Naţionale (mai-iulie 1940; noiembrie 1940 – ianuarie 1941). 
 
Totodată, liberalul a fost profesor universitar la catedra de Finanţe din cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti, ulterior fiind ales membru de onoare al Academiei Române (1937) şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din România (1938).
 
Întrucât a făcut parte şi din Guvernul Ion Antonescu, Mircea Cancicov a fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crime de război. A trecut prin penitenciarele Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat. A încetat din viaţă la 25 decembrie 1959 în penitenciarul Râmnicu Sărat. 
Aurel Popa, avocat, membru PNŢ, arestat în august 1948 şi condamnat la 7 ani închisoare corecţională pentru uneltire contra ordinii sociale, a povestit în volumul de memorialistică „Sub semnul gulagului – Aiudul“ despre liberal, pe care l-a cunoscut la Aiud. „A făcut liceul la Bacău, unde figura pe lista premianţilor, şefi de promoţie, de prin 1910. A urmat apoi Facultatea de drept la Sorbona, unde a fost tot şef de promoţie.
 
Ministru de finanţe în guvernul Tătărăscu, între 1933-1937, era de profesie avocat şi a profesat la Bacău, dar a apărat şi pe regele Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moştenire a soţiei acestuia (dintr-o familie de boieri moldoveni), prin anii 30. Suferea de o deformaţie a şirei spinării, care era în formă de «S» în paralel cu spatele şi nu ghebos.
 
A fost coleg la Sorbona cu preşedintele Franţei, al cărui nume nu-l mai ţin minte şi care a urmat după prima descăunare a generalului De Gaulle. Acest preşedinte i-a trimis lui Cancicov, prin ambasada Franţei la Bucureşti, câte un pachet lunar în greutate de 20 kg cu alimente, până la data de 14 mai 1948, când s-a produs interdicţia totală de corespondenţă. În toamna anului 1940 se afla în Italia, la moşia unui alt coleg al său de la Sorbona.
 
În acest timp a primit o telegrama din România, de la generalul Antonescu, şeful statului, să vină urgent în ţară. Colegul italian avea unele suspiciuni şi i-a cerut să nu dea curs invitaţiei. În acelaşi timp a apelat la o ghicitoare în care avea mare încredere şi aceasta a spus la fel: că îl aşteaptă o mare nenorocire.
 
Deoarece Cancicov voia să plece, totuşi, colegul sau a oprit plecarea trenului în acea seară, pentru că era cap de linie, socotind că îl va putea convinge până a doua zi. Dar nu a reuşit şi Cancicov a venit în ţară, unde Antonescu l-a numit ministru de finanţe, ca specialist în guvernul unde Horia Sima era vicepreşedinte. În legea criminalilor de război comunistă se specifica faptul că oricine a fost ministru în timpul lui Antonescu este considerat criminal de război, indiferent de cât timp a funcţionat şi dacă a dăunat cuiva. Cancicov fusese condamnat la 20 ani ca criminal de război şi avea să  moară peste câţiva ani“.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: