Harry Tavitian, sărbătorit la 60 ani. Mărturisire despre aniversările memorabile: în 1986 a ajuns cu Johnny Răducanu la Miliţie

Harry Tavitian, sărbătorit la 60 ani. Mărturisire despre aniversările memorabile: în 1986 a ajuns cu Johnny Răducanu la Miliţie

Harry Tavitian şi maestrul Johnny Răducanu, în vara 1985 la Costineşti FOTO Radu Caulea

Concertul-eveniment pe care jazzmanul constănţean îl va susţine vineri, 23 noiembrie, ora 21.30, la Club Phoenix, este o sărbătoare multiplă. Harry Tavitian (pian) cântă împreună cu fiica sa Aida (voce) şi cu partenerul său de scenă Corneliu Stroe (tobe), care este la rândul său acompaniat de fiica sa Roxana (chitară, voce).

Ştiri pe aceeaşi temă

Artistul de talie internaţională provine dintr-o familie cunoscută a Constanţei, fiind născut la 11 august 1952. Este absolvent al Liceului Mircea cel Bătrân (promoţia 1971), a Facultăţii de muzică de la Braşov (1976) şi a Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti (1979).

Pe blogul său harrytavitian.wordpress.com, pianistul, care nu şi-a părăsit niciodată oraşul de suflet, scrie cum şi-a petrecut ziua în care a devenit sexagenar. În postarea-destănuire, Harry celebrează prezentul tihnit şi memorează trecutul tumultuos.

„Mulţumesc din toată inima tuturor celor - peste 600 - care mi-au transmis urări de ziua mea. Mai ales că am împlinit 60 de ani şi toate aceste semne de prietenie înseamnă, sufleteşte, din ce în ce mai mult pentru mine. Anul acesta ziua s-a scurs în tihnă. Am petrecut, la prânz, «bătrâneşte», cu fiica mea, nevasta şi socrii. Seara am fost la biserica Sfântul Mina şi am cântat alături de băieţii de la strană la slujba Paraclisului Maicii Domnului.

Au fost şi destui ani când mi-am sărbătorit ziua «prin muncă», adică am avut concerte. Prima oară, în 1982, la Costineşti, unde apoi se crease o adevărată tradiţie, pentru că Festivalul de Jazz era, în fiecare an, între 10-14 august. Totul a culminat cu anul 1986. Am cântat atunci în duo cu Corneliu Stroe suita Musa Dagh inspirată de românul cu acelaşi nume al lui Franz Werfel. La sfârşitul concertului, dus de valul de entuziasm al publicului, Florian Lungu a anunţat că e ziua mea.

Am avut parte de unul din cele mai emoţionante momente din viaţă, când cei 4 mii de spectatori din Teatrul de Vară mi-au cântat «La mulţi ani!» într-un singur glas. Ceea ce acum pare banal, atunci, în timpul dictaturii, avea cu totul alte semnificaţii.

După concert am mai zăbovit împreună cu o mulţime de prieteni. Am avut ghinionul să ne întâlnim cu directorul de atunci al staţiunii, care se întorcea ameţit de la o petrecere cu Nicu Ceauşescu. Văzând câteva zeci de oameni adunaţi în toiul nopţii, a avut proasta inspiraţie să se ia de Johnny Raducanu şi chiar să-i zică „mă cac în barba ta”. Atunci Johnny i-a ars una de l-a trimis în boscheţii de pe marginea aleii. Când au văzut că ieşise lată, «băieţii» care erau cu directorul l-au cărat repede de acolo.

Grupul nostru s-a risipit şi împreună cu câţiva prieteni am mers la mine în cameră. Aşa cum ne aşteptam, după puţin timp s-au auzit bătăi în uşă - veniseră după Johnny. Am mers cu toţii împreună cu el la secţia de miliţie, unde am dat declaraţii. În grupul nostru erau, printre alţii, Florian Lungu, Ioan T Morar, Sorin Antohi (care a dat o declaraţie ştiinţifică, cu note de subsol), Mihai Hristu.

Spre dimineaţă, căpitanul de miliţie care ne ancheta, a primit un telefon «de sus», de la Constanţa,  unde se aflase de isprava «tovarăşului director», şi ne-au lăsat să plecăm. Johnny (care a doua zi urma să încheie festivalul) a spus că dacă directorul nu-i va cere scuze, el nu va mai cânta. Şi n-a mai cântat! În anul următor festivalul s-a mutat în luna septembrie.

Harry Tavitian, „fiul adoptiv“: „Johnny Răducanu suferea mai mult decât se vedea“

Spectacol excepţional cu Harry Tavitian GALERIE FOTO

Alte momente de care îmi amintesc cu mare plăcere sunt cele de acum 10 ani, când împlineam 50 de ani. Atunci, Johnny, Garbis Dedeian, Teodora Enache  şi alţi prieteni m-au sărbătorit într-un jam-session de pomină, la Festivalul de la Gărâna care pe atunci se ţinea în curte la Hanul de la Răscruce şi avea un farmec aparte.

Anul trecut la Vama Veche am făcut un Birthday Jazz Party la care mi-au fost alături o mulţime de prieteni. I-am avut că invitaţi pe percuţionistul sătmărean Cserey Csaba şi pe mai vechiul meu companion, Corneliu Stroe (care revenea pe scenă, la mai puţin de două luni după operaţia de inimă). Tot atunci, am avut bucuria să cânt pentru prima data pe scenă cu Aida, fiica mea.

Sper ca Dumnezeu să-mi mai dăruiască astfel de momente de sărbătoare. La începutul lui august, unchiul Dicran (fratele tatălui meu) şi-a serbat şi el ziua. A împlinit 100 de ani. Sunt optimist.“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: