Gânduri pentru România. Diferite opinii, aceeaşi concluzie: „Educaţia este cheia. Societatea are nevoie de oameni instruiţi profesional, cărora să le pese“
0
România se află într-un moment de răscruce, în care românii îşi doresc să pună capăt unui trecut care a dus la un prezent prea puţin onorabil. Ziarul „Adevărul“ a invitat câteva voci din societate să spună care trebuie să fie calea pentru un viitor în care să ne simţim reprezentaţi, judecaţi pe principii de merit, mândri.
Ion Băraru, profesor de fizică la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, coordonatorul lotului de olimpici NASA
„Suntem ca ţară aidoma unei corăbii de pasageri construite greşit, cu proiectanţi, materiale şi executanţi de proastă calitate. O corabie beată ,«Le bateau ivre» a lui Arthur Rimbaud, dar cu mateloţi abulici şi mahmuri, cu comandanţi fără orizont spiritual, dar cu orizont fizic sub formă de linie frântă, care au condus corabia la perdiţia iminentă: «se (va) scufundaseu!». Iar pasagerii corabiei, oamenii, care au fost trecuţi fără să fie consultaţi de la statutul de popor la acela de populaţie, sunt mutaţi sau se mută singuri dintr-o parte în alta a corabiei la ordin sau din proprie iniţiativă, ceea ce aduce un plus de degringoladă pe corabie. Iar valurile sunt mari, vântul suflă zăpăcitor, e furtună, rechinii pândesc din adâncuri, vin şi sloiuri de gheaţă mortală de la diverşi poli…
Învăţarea, educarea de profunzime, aceea care dă identitate unei naţii se practică artizanal, pe la colţuri, underground, pe şoptite, în grupuri mici sau minuscule, aproape în ilegalitate! «Învăţători» nu prea mai sunt. Spaţiul educaţional a devenit, din unul oarecum potrivit, un colţ de cală de corabie, de o salubritate discutabilă, cu decor prea mult recondiţionat şi cu lipsuri esenţiale.
Am ajuns aici pentru că românii nu au fost pregătiţi pentru surprinzătoarea (cred că doar pentru noi!) schimbare din 1989. A fost ca o inundaţie provocată de istorie pentru a curăţa un trecut dificil, marcat de apatie ideatică. Din nefericire, ca la inundaţii, au ieşit la suprafaţă gunoaiele, iar valorile, cu greutatea lor s-au retras, spre adâncuri… Pot ieşi cândva la suprafaţă!
Acei «politicieni» (care au «devenit» aşa doar prin denumire, şi nu prin educaţie-pregătire) au declarat după «evenimentele din 1989» că educaţia este o prioritate naţională. Şi apoi, o necesitate vitală a unei naţiuni a devenit o vorbă în vânt! Istoria a dovedit că, după agresiuni majore asupra unei naţii, şansa unei dezvoltări benefice o constituie investiţia în educaţie. La noi, vorbele nu au avut acoperire. Au fost legiferate experimente educaţionale cu efecte dezastruoase pentru învăţământ şi societate: sistemul de promovare în liceu, la facultăţi, bacalaureat formal (şi unic!). Înzestrarea materială a şcolilor este derizorie, iar remunerarea în sistem este penibilă.
Din nefericire, cred că ne îndreptăm către un model de stat – colonie. Ici şi acolo apar iniţiative antreprenoriale ale românilor, foarte puţine. În rest, «prietenii europeni şi transatlantici» se dezvoltă pe banii noştri. Iar cei care ne susţin originala democraţie operează eficient şi necunoscut românului de rând. Din interior, unii au prosperat fantastic, iar majoritatea a devenit uniform săracă şi, drept consecinţă - manipulabilă.
Învăţământul e dezastrul care oferă cele mai multe argumente în acest sens. Sensul greşit al educaţiei este de a studia în şcoală ca să ajungi la studii superioare. Parlamentarii, oameni care în procent semnificativ nu au studii universitare, detestă instruirea pentru profesii. În toate statele europene dezvoltate, pregătirea profesională prin sistemul educaţional este considerat un motor sigur al progresului economic şi social. La noi, parlamentarii absolvenţi de şcoli profesionale (şi atât!) urăsc acest tip de învăţământ şi ca atare au refuzat instituirea BAC-ului profesional (că «ce: sunt două categorii de elevi? de teoretic şi de profesional?»). În Franţa există multe forme de BAC, inclusiv profesional.
În foarte scurt timp (câţiva ani) sistemul de învăţământ va rămâne fără profesori competenţi. Nici măcar viitoarele şcoli particulare nu vor performa, din cauza lipsei de profesori competenţi. Studiul ştiinţelor este în criză, în şcoala noastră. În acest an au trecut examenul de definitivat doar 6 profesori de fizică în toată ţara! Elevii mai performanţi pleacă la studii în ţările permisive. Probabil că, în câţiva ani, olimpiadele şcolare de ştiinţe vor deveni o amintire.
Totuşi, avem un viitor oarecum sigur: statele dezvoltate au nevoie de muncitori necalificaţi. Dar să cunoască limbi străine. Drept care, studiul limbilor străine în toate liceele şi la toate profilurile, nu numai cele umaniste, a devenit copleşitor faţă de studiul ştiinţelor. Expresia de popor de căpşunari a devenit o jenă de care nu pot scăpa.
Pentru şcoală, lucrurile stau foarte simplu: vor exista doar două materii la care elevii din gimnaziu vor învăţa: româna şi matematica. În rest, părinţii vor face presiuni ca elevii lor să aibă note mari (maxime) la celelalte materii, că altfel vor cere schimbarea profesorului de la clasă, sau vor muta copilul la o şcoală mai permisivă.“
Ion Băraru Foto Adevărul Constanţa
Radu Vasile, antreprenor IT, nevăzător, Omul Anului 2014 la Gala Persoanelor cu Dizabilităţi
„Suntem într-un punct critic, punct în care sistemul, lăsat de capul lui, s-a dezorganizat total. O lege a fizicii spune că orice sistem lăsat necontrolat, se dezorganizează. Am ajuns aici pentru că nu ne-a păsat. Multora dintre noi nu ne-a păsat. Am considerat că ajunge să mergem la vot odată la 4 - 5 ani, iar unii nici măcar atât nu au făcut. În rest, am considerat ca plătim taxe si e de ajuns, nu am exercitat niciun fel de control asupra sistemului si asta s-a văzut. Timp de 25 ani sistemul şi-a făcut propriile reguli, propriile jocuri si ne-a obligat şi pe noi să ne conformăm, când de fapt ar fi trebuit să fie invers, noi să facem regulile si ei să joace după ele.
Nu ne-a păsat decât de noi. Ne-am dus la muncă, ne-am intors acasă, ne-am asigurat propria supravietuire si am considerat ca e de ajuns. De ăilalţi să se ocupe sistemul, că de aia plătim taxe. În jurul nostru, poate am fi putut să ne implicăm în ceva, ceva care să creeze valoare în comunitatea din care provenim. Unii poate au şi făcut-o şi am tot respectul pentru ei. Dar ştiu cazuri care au preferat să nu se implice, să nu se bage, să fie spectatori, sa nu le pese. Mai rău, ştiu cazuri care, atunci când cineva a ales să se implice, au început să îl denigreze, zicând că sigur, sigur are un interes.
Lipsa de educaţie este un alt factor care ne-a adus aici. Iar când spun educaţie, nu ma refer la a deveni o enciclopedie ambulantă, aşa cum se întâmplă în învăţământul nostru. Oamenii nu ştiu care sunt institutiile statului şi la ce folosesc ele, drept urmare, habar nu au cum pot să le controleze. Ei aşteaptă pensii de la preşedintele statului şi aşteaptă ca guvernul să pedepsească violatori. Ne ştiind cu ce se ocupă fiecare, nu ai cum să îi controlezi dacă îşi fac treaba bine, iar ei, lăsaţi necontrolaţi, profită.
Un al treilea factor este fraternizarea cu infractorii. Pentru că noi înşine nu am putut să sancţionăm un sistem, pentru că nu ne-am făcut treaba, am ajuns să avem un sistem pe care îl urâm, uitând că era treaba noastră să îl controlăm, să îl sancţionăm şi să îl schimbăm. Pentru că urâm acest sistem, dezvoltăm sentimente de fraternitate cu toţi cei care păcălesc acel sistem, fără să ne dăm seama ca de fapt fraternizăm cu unii care ne fac nouă rău şi care ne pun în pericol şi că de fapt ar trebui să îi sancţionăm, prin boicot, pe toţi cei cărora nu le pasă de noi, ci vor doar banii noştri.
Depinde foarte mult de ce anume vom înţelege să facem, ca să ştim încotro ne ducem în perioada următoare. Dacă alegem să nu ne implicăm, ci doar să răbuvnim când şi când, iar când o facem să o facem în mod dezorganizat, atunci nu cred că ne vom duce spre ceva. În momentul de faţă suntem în fundul unei prăpăstii şi trăim acolo. Mai jos nu se poate, ceea ce e un lucru bun, dar din păcate viaţa acolo, pe fundul prăpastiei nu e tocmai bună.
Pentru a trăi mai bine şi pentru a evita momente tragice, trebuie să ne pese, să ne implicăm în comunităţile din care facem parte, să ne pese de ceilalţi şi de problemele lor, să încercăm să îi ajutăm, atunci când putem. Trebuie să controlâm actul de administrare al comunităţilor noastre şi să sancţionăm corespunzător orice eroare care se întâmplă, începând cu ceilalţi din jurul nostru, atunci când au un comportament necorespunzator şi terminând cu autorităţile care au permis ca acel comportament necorespunzător să se întâmple. Pentru asta trebuie să ne informăm foarte bine despre cum trebuie să funcţioneze lucrurile şi să sancţionăm orice încercare de abatere de la regulile de bună practică.
Ca masă populară, avem o forţă. Dacă o afacere funcţionează ilegal, sau semilegal, în loc să ne repezim cu sutele acolo, să încurajăm prin consum funcţionarea ei pe mai departe, ar fi mai bine să o boicotăm. Avem această forţă, dar nu o folosim. Puşi în faţa faptului, prestatorii de servicii vor înţelege că trebuie să funcţioneze legal dacă vor să vândă, deci sigur nu vom rămâne fără acele servicii, cineva tot le va oferi.
Apoi tot ca o forţă putem să cerem socoteală celor care au permis să funcţioneze ceva ilegal, sau semilegal, dar să facem asta din prima clipă în care aflăm aşa ceva, să facem atunci mişcarea de stradă, nu după ce evenimentul tragic s-a întâmplat. Dacă autorităţile vor învăţa că suntem atenţi, vigilenţi, că îi controlăm la fiecare pas, că îi sancţionăm la fiecare greşeală, înainte de a mai face vreo porcărie, se vor uita de două ori. Pentru asta trebuie să fim responsabili, să nu căutăm vinovaţi, sau să nu pasăm responsabilitatea pe umeri altora, atunci când noi înşine am fi putut să facem ceva şi nu am făcut. Ne-au trebuit 25 ani să ajungem aici, clar nu vom putea schimba totul în câteva luni, dar de undeva va trebui început şi eu cred că trebuie să înceapă cu fiecare din noi.“
Radu Vasile Foto Sînziana Ionescu
Alexandru Manda, liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa, organizaţia care a obţinut pentru elevii din România drepturi ce fuseseră refuzate sau suspendate de autorităţi
„Momentan, sistemul educaţional din Romania este, din păcate, în cădere liberă. Acest lucru se datorează finanţării defectuoase si dezinteresului guvernanţilor din ultimii 26 de ani. Acum, sistemul are tendinţa de reformare. Cu voinţa politică şi parteneriat între stat şi societatea civilă, putem, peste 10 ani, să avem un sistem echitabil. Este nevoie ca statul să promoveze măsuri sociale, care să încurajeze accesul la educaţie şi să reducă abandonul şcolar.
Un sistem performant este un sistem în care tuturor elevilor le este respectat dreptul inalienabil la educatie. Niciun elev nu mai trebuie lăsat în urmă. Este foarte important să avem un Guvern responsabil, care să îşi asume, în mod real, educaţia ca prioritate naţională. Un viitor ministru al Educaţiei trebuie, în primul rând, să provină din sistem şi, deosebit de important, să aibă un plan pentru reformarea programelor scolare. De asemenea, trebuie să aibă tărie de caracter pentru a îşi asuma ducerea la bun sfârşit a modernizării educaţiei din România“.
Alexandru Manda Foto Arhivă personală
Eugen Tănăsescu, preot Arhiepiscopia Tomisului, blogger Adevărul
„Suntem la uşa nebuniei, pe un drum de auto-distrugere trupească şi sufletească. Mai întâi pentru că răul are tendinţa de a se face din fire, apoi pentru că cei 26 de ani de libertate au fost folosiţi mai mult pentru libertinism. Dacă adăugăm şi distrugerea comuniunii, a relaţiei cu semenul nostru, prin individualism hedonist şi prin fariseism arogant (personal sau instituţional), ajungem la demonstraţia axiomei Sf. Maxim Mărturisitorul care spunea în secolul al VII-lea: «Plăcerea naşte durere”. Indiferent ce înţelegem prin «plăcere».
Ne îndreptăm întotdeauna spre consecinţa faptelor noastre. Nu mă refer doar la individ, ci şi la comunitate. Dacă nu respectăm regulile de bază ale funcţionării noastre (ca individ şi comunitate), ne vom auto-distruge. Din fericire, timp de redresare mai este. Mai ales pentru cei tineri, care, deşi sunt frumoşi în idealuri, n-au experienţa necesară. De-asta ne trebuie multă educaţie (chiar şi religioasă) dar şi experienţă. Un profesor de calculatoare ne spunea că «un PC este o maşinărie care nu face ce vrei tu, ci ce îi ceri». Cred că aceasta se aplică şi societăţii. Adeseori facem ce vrem, nu ce trebuie. De aceea ajungem unde nu trebuie, nu unde am vrea.
Ajungem unde trebuie dacă facem ce trebuie. Politicienii, în general capii societăţii sunt cei care sunt la butoane şi dau ritmul. «Peştele de la cap se împute». Cu asta sunt de acord, pentru că ei dau tonul în societate. «De la coadă se curăţă», nu mai sunt de acord. Ca să mai salvezi trupul, trebuie tăiat capul. Capii societăţii strică şi trupul ei social. Nu poţi avea o societate sănătoasă cu capi bolnavi. Deci, trebuie înlocuiţi cei care nu-şi fac bine treaba. Dar până la demisia de onoare, aş vrea să văd nişte demisii pentru neîndeplinirea fişei postului. Nu pentru că am ceva personal cu ei, ci pentru că vreau pe cineva mai bun, care să facă ce trebuie.
Dar pentru a găsi capi mai buni, trebuie creat un cadru potrivit. După mine, aici ajută creştinismul, care are marele dar de a fundamenta corect relaţiile inter-umane. Cu o condiţie: să-l înţelegi şi să-l aplici corect. Altfel, dacă ieşi de pe drumul care te poate desăvârşi, ai ratat totul, cheltuind resurse inutil. Dovadă că Occidentul, când a părăsit preceptele creştine, a fărâmiţat (şi fărâmat) relaţia Statului cu religia, dar şi relaţiile dintre cetăţeni, Răsăritul a făcut din religie o anexă imperială, cu o masă amorfă de supuşi, iar Orientul vrea să facă din religie o sabie, cu care să se războiască şi să conducă lumea. Aşa că nu trebuie să jurăm doar pe Biblie. Trebuie să o mai şi citim, după care să o şi aplicăm corect. Eşecul spiritual este mult mai periculos decât lipsa de spiritualitate.“
Eugen Tănăsescu Foto Adevărul
Pe aceeaşi temă:
Ploaia de stele din galaxia NASA. Profesorul de fizică Ion Băraru: „Visul meu s-a împlinit“
Radu, informaticianul orb care dă o rază de speranţă oamenilor cu dizabilităţi
Eugen Tănăsescu, preot: „Am coborât de pe vapor, fiind îndrăgostit iremediabil de Hristos“
Se încarcă comentariile...
