FOTO VIDEO Poveşti de dragoste cum nici bunicii nu trăiau. Cele mai frumoase cereri în căsătorie, în văzul lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

SURPRIZĂ Un concert la mare sau o plimbare cu iahtul poate fi pretextul unui început de viaţă în doi de povestit nepoţilor. Ingredientul-cheie: un public numeros.

Momentul în care un bărbat îşi ia inima în dinţi să-i propună alesei sale să-i fie alături o viaţă întreagă se poate transforma într-un spectacol sub auspiciile căruia cei doi îndrăgostiţi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Specialiştii în terapia de cuplu avertizează că ar putea fi, totodată, şi un mod de a atrage un răspuns pozitiv din partea fetei, sub presiunea psihologică a evenimentului. De asemenea, aceste cereri aduc un plus de spectaculozitate în cazul căsătoriilor din interes.

„Weekend Adevărul“ vă prezintă poveştile sincere ale unor cupluri care au pornit în căsnicia lor cu un astfel de spectacol de creativitate şi dragoste, în acelaşi timp.

Poveste de la Vama Veche

Miruna Popazu şi Horaţiu Mitu au aceeaşi vârstă: 24 de ani. El braşovean, ea bucureşteancă, cei doi s-au cunoscut în urmă cu cinci ani, într-o organizaţie studenţească intitulată Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP). El era în anul doi de facultate, cu funcţia de manager de vânzări. Printre studenţii nou-veniţi la recrutare se afla şi ea. Ca să fie acceptaţi în VIP, candidaţii trebuia să conceapă un proiect.

„VIP este o organizaţie faină care face proiecte «de la studenţi pentru studenţi». Te învaţă că viaţa e bună, că oamenii pot să facă lucruri frumoase şi te învaţă să lucrezi în echipă pentru nişte proiecte pe tot felul de teme: leadership, economie, marketing etc. La recrutare se formează echipe de şase-şapte candidaţi cu îndrumător. Ea a intrat în echipa de care aveam eu grijă“, povesteşte Horaţiu.

„Şi eram, Doamne, eram“

Ca să se afirme, tânărul şi-a arătat toate talentele de lider. Ţinută, atitudine, explicaţii – tot arsenalul de „boss“ a fost scos la bătaie. „Din prima, am reuşit să o enervez. Veneam în costumul meu negru, purtam ochelari de soare Aviator şi aveam cravata verde, aia bună, la fiecare întâlnire cu echipa de proiect. Deh, eu făceam vânzări deja, aveam întâlniri cu potenţiali clienţi, ce mai!, eram cel mai important om de pe partea asta a Atlanticului. Şi, deşi toate detaliile proiectului erau clar scrise prin mailuri, eu simţeam că e necesar să îi întreb la fiecare întâlnire ce-au mai făcut. Să îi verific, cică. Evident, fata s-a enervat pe mine şi a zis că pe arogantul ăsta n-o să îl suporte niciodată“, relatează Horaţiu.

image

După testul final, Miruna a devenit membru VIP. Succesul a fost serbat la o bere, cu toată lumea. El a mai făcut un pas. A convins-o să intre în echipa lui de vânzări. „Eram în continuare un arogant şi jumătate. Şi eram, Doamne, eram! Parcă începea să-mi placă de ea, aşa sigură pe ea şi indiferentă cum părea“, îşi aminteşte el.

„Ne-am pupat. A fost şoc şi groază“

Studenţii au plecat apoi în teambuilding la Buzău, pentru marcarea evenimentului şi consolidarea echipei. Acolo a avut loc declicul care a dus la primul sărut. „Ne-am pupat. Cum? Habar n-am, a fost şoc şi groază şi pentru mine, şi pentru ea, cumva. Dar cred că a fost OK. Şi m-am invitat singur la ea în cameră după, că eu aşa am învăţat că se face. Stai liniştit, cititorule, mai erau încă zece fete acolo, că era o cameră din aia cu paturi suprapuse şi eram oameni cu capul pe umeri, acolo, în tabără la Buzău“, râde îndrăgostitul.

De atunci, nu s-au mai despărţit, nici măcar pe drumul de întoarcere din tabără. El era convins că ea îl place, deşi nu recunoaşte, ea era cam sceptică în privinţa viitorului lor comun. Horaţiu a continuat să-i facă surprize. „Atunci când am ajuns în Bucureşti, i-am cerut 10 lei şi mi-a dat! Rămăsesem fără bani şi trebuia să ajung acasă“, se amuză el.

O carte veche în dar

Prima întâlnire oficială a fost de Ziua Naţională, când a dus-o la parada militară de 1 Decembrie. La cinci zile de la „cuplare“, el a rămas peste noapte la ea, deşi nu fusese invitat, iar părinţii ei erau acasă. Apoi, la doar o lună de când erau prieteni, el a dus-o acasă să o prezinte părinţilor. Era de Crăciun, iar primul cadou pe care i l-a făcut a fost o carte, „La răsărit de Eden“ a lui John Steinbeck. „Evident că nu am luat-o nouă, era prea la întâmplare – i-am dat cartea mea veche şi îndoită, şi semnată, şi cu un text scris de mine în faţă“, spune Horaţiu.

Noaptea din Vamă

Şi au trecut patru ani şi zece luni. Într-o seară de august, anul acesta, Horaţiu şi Miruna se aflau în Vama Veche. Plănuiseră să meargă la un concert al trupelor Robin and the Backstabbers şi Byron, la Goblin.

Cu primii muzicieni, Horaţiu, care este un chitarist pasionat, se cunoştea dinainte de înfiinţarea trupei. „Pe Vladimir, bătăuşul de la tobe, îl ştiu din liceu, de la Olimpiada Naţională de Engleză. Iar când şi-a făcut trupă cu fratele lui, Robin, am fost acolo. Am mers cu Miru la primele lor concerte când încă habar nu aveau ce făceau, dar le ieşea fenomenal de fiecare dată. Iar pentru Byron am prins drag de când am văzut un concert acustic foarte fain. Era Vamă, era vară, era concert, erau mulţi prieteni în jur. Se legau toate. Mi-am zis: «Ăsta e momentul, asta e ziua cea mare»“, mărturiseşte Horaţiu.

Planul a fost pus la punct cu ajutorul celor de la Robin and the Backstabbers. Au gândit punerea în scenă, paşii de făcut, au scris pe două tricouri mesajul-cheie şi a început numărătoarea inversă.
„Mi-era o frică de credeam că o să leşin pe plajă şi o să apar la ştiri în reportajul ăla clasic despre «încă un tânăr vamaiot făcut praf pe plajă, de la consumul de substanţe necunoscute»“, spune Horaţiu.

„Soare cu dinţi“

Ca orice plan bine făcut, nici acesta nu s-a potrivit cu realitatea. Concertul a întârziat trei ore din motive obiective, Mirunei i se făcuse tare somn, voia să meargă la culcare şi, la un moment dat, a dispărut. „Vorbisem cu Vladimir ca momentul să fie pe melodia «Soare cu dinţi». Are versurile potrivite: «Să fugim, care încotro, cântând pe gheaţa crăpată/ Să ne luăm viaţa la mişto, un pian pe calea ferată». Era cam a zecea melodie în spectacol. Şi fix la a noua piesă, Miruna a plecat de lângă mine. Noroc că a reapărut la timp, chiar când a început melodia noastră. În public erau cam 1.000 de oameni, Doamne, Dumnezeule!, atât de mulţi! Eram vai de capul meu!“, spune Horaţiu.

A păşit pe scenă tremurând de emoţie. A spus publicului că are o rugăminte, a îmbrăcat tricoul pe care scria „Vrei să…?“, apoi a rugat asistenţa să facă puţin loc ca să ajungă la iubita lui. A condus-o pe scenă, a îngenuncheat şi a întrebat-o din priviri: «Vrei să… fii soţia mea?». În uralele publicului, răspunsul copleşit de emoţii al Mirunei a venit firesc: „Da!“. Pe lângă inelul de logodnă, ea a primit tricoul pe care fusese scris: „Am zis DA“. O viitoare familie se născuse pe plaja din Vama Veche.

Hopul cel mare

„Mă gândisem, la un moment dat, să fac un tricou cu o faţă tristă, pe care să scrie: «Măcar m-am urcat pe scenă», glumeşte el. Dar, sincer, eram sigur de răspunsul ei. Ştiam amândoi că vrem să ne tragem câte un inel peste deget. Şi inelul îl aveam deja. Avem o legătură a noastră. Pur şi simplu suntem pe aceeaşi lungime de undă. Suntem amândoi calmi şi liniştiţi şi ştim ce vrem unul de la celălalt. Ştim să ne facem fericiţi“, împărtăşeşte Horaţiu reţeta de cuplu.

„Ne place verdele amândurora, preferăm cortul, mâncăm uneori şi fast-food, dar preferăm să gătim, o facem destul de des. Mergem mai mult cu bicicleta decât cu maşina, ne îmbrăcăm decent, purtăm sandale şi ne place să stăm pe iarbă, dar şi pe nisip. Lucrăm opt ore pe zi, avem pasiuni diferite, facem fiecare ceea ce ne place şi acasă, dar şi la birou. Unuia îi place marea, altuia – muntele, dar ne înţelegem foarte bine, chiar aşa. Iubirea asta a crescut între noi, nu a fost din prima la fel de intensă cum e acum, asta pentru că am trăit împreună multe momente frumoase şi urâte care ne-au unit şi mai tare. Vibrăm foarte bine unul cu celălalt şi acum. Cred că nu ne-am ales noi, a fost ceva mai puternic care ne-a adus împreună“, zâmbeşte Miruna. Cei doi tineri şi-au planificat nunta în mai 2015.

Gând de amurg

Peste ani, Horaţiu şi Miruna plănuiesc să se retragă din Bucureşti. Să îşi facă o casă mică şi cochetă pe undeva, la munte. Vor să vadă lumea, să călătorească, să cunoască viaţa împreună. „Vrem să fim acel cuplu care se va ţine de mână până în ultima clipă, acei oameni cu părul alb pe care îi vezi pe stradă şi te bucuri pentru ei, gândindu-te că poate vei ajunge şi tu aşa la un moment dat“, spune ea. „Şi să facă dragoste şi la 80 ani, Doamne ajută!“, o completează Horaţiu.

TOATE PÂNZELE SUS!

Cererea în căsătorie este ocazia cea mare cu care bărbaţii îşi demonstrează romantismul. Ovidiu Drugan, un tânăr din Bucureşti, a reuşit să amuţească asistenţa făcând un gest spectaculos. Pe un banner uriaş arborat pe podul de la Mangalia, Paula Cococi, iubita lui, a citit cuvintele visate de orice fată: „Vrei să fii soţia mea?“.

image

Ovidiu are 35 de ani şi este avocat de profesie. Meseria sa pragmatică a fost trecută pe planul al doilea când a decis să-şi urmeze cele două mari pasiuni: iahtingul şi arta culinară. A lăsat Bucureştiul deoparte şi, împreună cu familia sa, a înfiinţat o şcoală de iahting, iar alături de câţiva prieteni pasionaţi a deschis prima companie de închiriere a ambarcaţiunilor cu capital 100% românesc. Astfel că, de cum începe primăvara până toamna târziu, Ovidiu este tot timpul pe apă, la Marina Limanu, ca instructor de iahting, conducând ambarcaţiuni de agrement.

Era 5 septembrie 2013 când şi-a sunat întâmplător o prietenă cu care avea de discutat ceva. Telefonul lui a nimerit chiar de ziua de naştere a acesteia, aşa că ea l-a invitat la petrecerea pe care o ţinea într-un bar din Centrul Vechi al Capitalei. Deşi nu era cazul, Ovidiu s-a simţit în postura de musafir autoinvitat, astfel că a stat mult în cumpănă dacă să meargă la aniversare. Nu ştia ce variantă ar fi interpretată ca un gest de impoliteţe: apariţia sau absenţa lui? Aproape de miezul nopţii s-a decis să onoreze totuşi invitaţia. Ceva îi dădea ghes.

„Restul e istorie“

„Nu ştiam încă ce îmi pregătea destinul. Aveam să aflu câteva momente mai târziu, când Paula a trecut pe lângă masa noastră... A fost dragoste la prima vedere, din partea mea, bineînţeles. M-a fermecat instantaneu cu doi ochi luminoşi şi un zâmbet ca de zeiţă. M-am fâstâcit şi am pierdut-o din vedere. «Dacă mai trece o dată pe lângă mine, trebuie să intru în vorbă cu ea», m-am îmbărbătat“, povesteşte Ovidiu.

Şi Paula a apărut la un moment dat din nou, trecând pe lângă masa lui. „M-am ridicat şi am blocat culoarul îngust de trecere. Mi-am făcut curaj, ea se apropia de mine pas cu pas, eu mi-am dres glasul, mi-am aranjat ţinuta şi... ea îmi spune râzând: «Noi doi ne cunoaştem! De pe Facebook». Ea râdea, mie mi se părea că aud o muzică divină, iar din minte îmi dispăruse orice replică elaborată. Eram prieteni pe Facebook, într-adevăr, aşa cum suntem cu mii de oameni fără să ne cunoaştem personal. Am făcut o poză împreună, mi-a dat numărul ei de telefon ca să-i trimit poza pe WhatsApp. Restul e istorie“, zâmbeşte Ovidiu.



Îndrăgostit nebuneşte de la prima vedere

image

Paula are 27 de ani şi este stewardesă, născută în Târgu Jiu şi crescută în Bacău. „Jumătate olteancă, jumătate moldoveancă. O combinaţie fatală pentru un bucureştean!“, râde el. A simţit din prima clipă că ea este aleasa. Şi nimic din ce s-a întâmplat ulterior nu i-a infirmat alegerea. El s-a îndrăgostit nebuneşte, ea s-a lăsat mai greu convinsă. „Eram destul de experimentat să nu cad în capcana de «cel mai bun prieten» pentru ea“, povesteşte îndrăgostitul.

Toată luna decembrie 2013 au petrecut-o împreună, iar de atunci nici nu  s-au mai despărţit. „Ne-a fost clar că ne poate fi aşa de bine toată viaţa. Relaţia a fost cu ceva scântei, v-am zis că Paula e pe jumătate olteancă. Are spirit critic şi vorbeşte cu francheţe. Dar voinţa de a fi împreună a fost mai puternică, astfel că ne-am decis să mergem mai departe. Dacă s-ar fi întâmplat ca în cazul celorlalte relaţii de până acum, urma să apară ceva care să-mi infirme alegerea. Nu a apărut. În cazul Paulei, sentimentul că este jumătatea mea nu a fost infirmat de nimic. Şi atunci alegerea a fost naturală. Impulsivă, dar naturală“, mărturiseşte tânărul.

„Este despre mine?“

În vara 2014 a venit momentul cel mare. Odată decizia luată, Ovidiu a început să pună la punct planul cererii în căsătorie. Era limpede că urma să aibă legătură cu iahtingul, cealaltă dragoste a lui.

La sfatul unui prieten, a realizat un banner de 10 metri lungime şi 2 metri înălţime pe care l-a arborat pe podul de la Mangalia. Sub pretextul că au de filmat ceva pentru promovarea şcolii de iahting, Paula a fost invitată pe iahtul cu care au ieşit până la pod. Cursanţii de la şcoală i-au însoţit şi ei, cu tot cu părinţii lui Ovidiu. Era pregătit totul până în cele mai mici detalii: iahturile care urmau să îi învăluie la momentul potrivit cu velele ridicate, şampania distribuită pe toate iahturile şi, bineînţeles, inelul cu diamant.

„Iahtul a plecat de la ţărm cu o viitoare mireasă neştiutoare şi cu mine emoţionat şi neliniştit ca nu cumva ceva să nu iasă bine. Încet, încet, toate celelalte bărci au început să formeze o trenă în urma noastră. Lumea exclama încântată de peisajul cu vele, iar mama mea, şi ea neştiutoare, tot repeta: «Cred că se pregăteşte un eveniment, ceva... dacă vin atâtea bărci». Iar eu făceam feţe-feţe. Imaginaţi-vă... era să fiu dat de gol de propria mamă!“, povesteşte Ovidiu.

Savurând ieşirea pe apă, Paula nu a bănuit nimic. Când iahtul s-a apropiat de pod, Ovidiu a luat-o de mână şi a condus-o la prova. Prietenul lui cel mai bun desfăşura bannerul cu întrebarea-cheie: „Paula, vrei să fii soţia mea?“. Ea a făcut ochii mari, s-a întors spre el şi l-a întrebat pierdută: „Este despre mine?“. El i-a confirmat, iar ea a început să râdă şi să plângă în acelaşi timp. În acel moment, Ovidiu a îngenuncheat, a scos cutiuţa cu inelul şi acolo, cu bărci în jurul lor, a întrebat-o încă o dată dacă vrea să fie soţia lui. „Şi ea a răspuns... Ce credeţi?“, zâmbeşte Ovidiu.

Cu încredere, spre viitor

Zilele trecute, Paula Cococi şi Ovidiu Drugan au făcut cununia civilă. Nunta este fixată pentru iunie 2015, la Marina Limanu. Până atunci, îndrăgostiţii se bucură de fiecare zi împreună, pe care în curând o vor petrece în trei. Paula este însărcinată, iar ecografia a dezvăluit că vor avea o fetiţă. „Simţim la fel, iar sentimentele dorim să rămână puternice şi peste ani. Noi vom îmbătrâni, dar spiritul sper să îl păstrăm ca astăzi“, încheie Ovidiu Drugan.

NUNTA LUI IONUŢ

Actorul constănţean Ionuţ Alexandru şi-a cerut iubita de soţie în martie 2014, chiar pe scena Teatrului de Stat Constanţa. La a doua reprezentaţie a piesei „Nunta lui Figaro“, la aplauzele de final, Diana Dinescu – care fusese cooptată în figuraţie – a fost adusă în faţa publicului, iar Ionuţ a îngenuncheat în faţa ei. „Diana, iubita mea de buzunar, jumătatea mea şi la propriu şi la figurat, de doi ani, două luni şi o zi sunt cel mai fericit om. Ţie îţi datorez această fericire. Şi dacă-mi vei îngădui, promit ca până la sfârşitul vieţii să îţi dăruiesc înapoi această fericire, în fiecare zi, înzecit. Diana, vrei să fii soţia mea?“, a întrebat Ionuţ. În uralele tuturor, ea a rostit „Da“-ul aşteptat.

image

„Am vrut să arăt ei şi lumii întregi cât de mult o iubesc, în locul pe care îl consider al doilea cămin – pe scena teatrului. Am vrut ca acesta să fie momentul pe care-l va povesti şi strănepoţilor cu drag şi cu lacrimi în ochi. Acum trăiesc cu teama că nu voi reuşi să fac un gest mai spectaculos şi mai surprinzător decât cel pe care l-am făcut pe scena teatrului. Dar îmi voi da silinţa să reuşesc“, se destăinuie Ionuţ.

Viral pe internet

Americanul Jack Hyer a ştiut de la prima întâlnire că Rebecca Strellnauer îi va fi soţie. „O să mă însor cu fata asta, într-un final“, a notat el impresionat pe un caiet pe care l-a păstrat. Cei doi s-au cunoscut în septembrie 2010, iar Jack a lucrat timp de patru ani la cererea sa în căsătorie. S-a filmat prin 26 de ţări străbătute făcând playback pe melodia „I’m Gonna Be (500 Miles)“ a celor de la Proclaimers. În faţa dovezilor de iubire statornică, Rebecca a acceptat emoţionată să se mărite cu Jack, iar nunta loc a avut loc anul acesta.

Isaac Lamb a emoţionat internetul cu cererea lui în căsătorie din 2012. Cu sprijinul a peste 60 de rude şi de prieteni, el a pus în scenă un videoclip al melodiei „Marry You“ a lui Bruno Mars. Figuranţii au interpretat coregrafia ca nişte artişti profesionişti, în timp ce iubita lui, Amy, asculta cântecul la căşti, plimbată în spatele unei maşini cu cea de-a cincea portieră deschisă.

Vedeta TV canadiană Howie Mandel a „concertat“, la 13 septembrie 2010, cererea grandioasă în căsătorie a jucătorului american de fotbal Justin Davis, care i-a dat emoţii mari iubitei sale, Nikki Marquez. Flash mob-ul organizat în mallul The Americana at Brand din Glendale, California, a fost catalogat pe canalul YouTube drept cea mai frumoasă cerere în căsătorie. „Sunt cea mai norocoasă fată din lume“, a spus Nikki, topită de iubire.

Nu toate cererile în căsătorie merg, însă, conform planului. Puse în faţa faptului împlinit, tinerele sunt luate prin surprindere şi uneori aleg să refuze mariajul. Ca să oprească elanul îndrăgostitului, unele fete recurg la gesturi extreme, aşa că ei sfârşesc prin a fi pocniţi, în faţa unei asistenţe numeroase şi entuziaste, care aclamă anticipând un răspuns afirmativ. S-a întâmplat la malluri, pe terenuri de sport, în platoul unor emisiuni TV sau în timpul unor transmisiuni în direct vizionate de milioane de spectatori.

Cererile inedite schimbă percepţia asupra căsătoriei

„Multe cereri inedite se întâmplă în locuri care afirmă sau marchează pasiunile şi preocupările celor doi, având rolul de ancorare emoţională a evenimentului. Această ancoră îi ţine împreună, îi va ajuta pe cei doi să îşi redefinească mereu dragostea. Ca efect pozitiv, aceste cereri realizează o afirmare sau o semnalizare a sistemului de valori ale cuplului. Schimbă percepţia clişeistică asupra căsătoriei cu una aflată sub semnul creativităţii.

În cazul celor care cred că există riscul unui refuz, este o modalitate de a influenţa mireasa să spună «da», sub presiunea pe care o exercită publicul. Refuzul este întotdeauna o reacţie psihologică de apărare, îndreptăţită. Am întâlnit femei care au spus «Nu» solicitării în căsătorie făcute cu mare tam-tam, deoarece au considerat situaţia ca umilitoare şi traumatizantă.

Nu mă îndoiesc de existenţa celor care se simt bine în centrul atenţiei, cererea cu public devenind un fel de stimulent al relaţiei şi al stimei de sine. E, la urma urmei, un gest de vitejie înainte de război făcut de bunăvoie. Cei care se încumetă să îşi asume refuzul pot fi consideraţi nu curajoşi, ci mai degrabă persoane capabile să se recapaciteze rapid după un eşec. Curajoşi sunt cei care bravează, din dorinţa inconştientă de a-şi demonstra că nu se tem. În căsătoriile din interes, aceste cereri aduc un plus de imagine mirilor direct proporţional cu spectaculozitatea afişată“, arată psihologul Eduard Rosentzveig.

Vă mai recomandăm

FOTO VIDEO Un actor şi-a cerut iubita în căsătorie chiar pe scena Teatrului de Stat Constanţa

IUBIREA ÎN 100 DE ANI: Să râzi, să trăieşti, să suspini, să mori din dragoste

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite