FOTO VIDEO America anilor '30 a fost la picioarele unor jucători de baseball de origine română. Poveştile fabuloase care au marcat generaţii de americani
0Doi jucători de baseball, favoriţi ai stadioanelor americane în perioada anilor ’30-’40, aveau origini româneşti. Hank Greenberg era fiul unor evrei ortodocşi din Regat, în timp ce Charles Stanceu era fiul unor ardeleni pe nume Stanciu. Ambii s-au născut pe pământ american, unde părinţii lor îşi căutaseră un trai mai bun la începutul anilor 1900.
În perioada interbelică, America era un tărâm în care evreii găsiseră refugiu în faţa ameninţării antisemite. Dar nici aici nu erau scutiţi de ură. Să creşti într-un mediu ostil era pentru copiii de evrei o povară greu de dus.
Dar în anii ’30, un jucător de baseball câştiga la Detroit admiraţia tuturor, atât pe terenul de sport, cât şi în viaţa particulară. Hank Greenberg era înalt, frumos, bine clădit, educat. Era evreu, spre uimirea publicului care nu mai văzuse unul ca el. Din tribune i se striga mereu: „Hei, jidovule, nu ar trebui să joci baseball atât de bine“ sau „Vezi că te caută Hitler“. Asta l-a îndârjit pe băiatul masiv şi iniţial stângaci în mişcări care nu visa decât baseball. A devenit atât de popular, încât era supranumit „eroul eroilor“, „campionul campionilor“. Ba chiar, unii se gândeau că el va fi primul preşedinte evreu al Americii.
Hank Greenberg era fiul unor români, evrei ortodocşi din Regat, migraţi în SUA. El n-a vrut să renunţe în ruptul capului la numele lui pentru a-şi uşura viaţa şi cariera.
Hank, eroul din sinagogă
Născut Henry Benjamin Greenberg la 1 ianuarie 1911, în New York, Hank era cel de-al treilea copil dintre cei patru ai soţilor David şi Sarah Greenberg. Părinţii îl vedeau cu o carieră stabilă, dar băiatul nu s-a lipit de şcoală pentru că era tot timpul pe terenul de baseball. La 18 ani primeşte o bursă ca atlet la Universitatea New York, dar renunţă la facultate pentru a intra în echipa Detroit Tigers, unde avea să cunoască afirmarea.
Antrenorii căutau pe atunci sportivi evrei pentru a atrage publicul lor la stadioane. Marele lor handicap era însăşi originea lor, care-i făcea vulnerabili în faţa galeriilor. Hank avea să îndure multe ironii şi jigniri care paradoxal l-au dus pe drumul către cucerirea publicului, acelaşi care îl luase în derâdere. În septembrie 1934, când echipa avea mare nevoie de prezenţa sa, Hank Greenberg a fost în cumpănă dacă să joace sau nu. Meciul pica exact într-o zi de sărbătoare mozaică, Rosh Hashana - Noul An evreiesc. După ce s-a sfătuit cu rabinul său, Hank a ieşit pe teren şi a dus echipa la victorie. A doua zi, în ziare era tipărită pe prima pagină urarea în ebraică a lui Hank pentru Noul An evreiesc. „Cel mai bun mesaj pentru societatea americană“, au fost de părere membrii comunităţii evreieşti.
Dar 9 zile mai târziu, de Yom Kippur (Ziua Mântuirii), sărbătoarea sfântă din calendarul mozaic, Hank şi-a respectat religia sosind la sinagogă, nu pe terenul de baseball, unde iarăşi trebuia să susţină un meci important. Tot Detroit-ul discuta despre unde va fi prezent Hank în acea zi, dacă va încălca din nou preceptele mozaice sau dacă se va alătura alor săi în biserică. Alegerea lui Hank a fost salutată de evrei, deşi fanii nu l-au înţeles. „A fost o sărbătoare în sine apariţia lui Hank la sinagogă. Copiii aclamau, credincioşii erau emoţionaţi, iar rabinul a trecut să intervină să facă linişte pentru a oficia slujba“, povesteau martorii.
Peste ani, Hank avea să spună copiilor săi că în acea zi s-a simţit cu adevărat erou, la sinagogă, în mijlocul comunităţii pe care o făcuse fericită - nu pe terenul de sport sau pe front.
Celebrul actor Walter Matthau: „Am visat să fiu Hank Greenberg“
Părinţii săi se împăcaseră cu statutul lui Hank. Tatăl său obişnuia chiar să vină la teren şi să dea autografe în idiş pe mingile de baseball, spre marea mirare a copiilor care nu înţelegeau ce scrie acolo. Hank era un exemplu pentru ei. „Dacă erai copil în Bronx-ul anilor ’30 nu te puteai gândi decât la baseball şi la Hank Greenberg, acest Moise biblic al baseball-ului“, spuneau contemporanii. „Lovea extraordinar şi când l-am văzut prima dată nu mi-a venit să cred ochilor“, a spus Joe DiMaggio, unul dintre marii jucători de baseball.
Un actor celebru, Walter Matthau, a mărturisit că a visat să ajungă ca el. Ca Hank, Walter era evreu, din părinţi veniţi din estul Europei (Lituania şi Ucraina). „M-am înscris în clubul de tenis Beverly Hills doar pentru că Hank Greenberg era membru. Eu nici măcar nu joc tenis“, mărturisea Matthau.
În 1935, Greenberg a fost declarat cel mai valoros jucător din Liga Americană de Baseball. Avea să primească acest titlu şi în 1940. Muncise enorm să depăşească bariera din mintea oamenilor. Se antrena până-i sângerau palmele, dar îşi fortificase nu doar fizicul, ci şi psihicul. Avea 1,90 metri şi 95 kilograme şi ajunsese în stadiul în care îşi intimida adversarul doar privind ţintă la mişcările lui şi intuindu-i-le.
„La baseball, jucătorii sunt pe rând în atac (la bătaie, cu bastonul) sau în apărare, în diverse poziţii, încercând să îl blocheze pe cel aflat la bătaie să marcheze. Când sunt în teren, în apărare, se află în diverse poziţii“, explică Sultănescu.
Hank devenise cel mai de succes evreu al Americii, simbolul comunităţii evreieşti, care în Europa era deja vânată de nazişti. Plecarea lui în război n-a făcut decât să-i sporească aura. În plină glorie, Hank Greenberg renunţă la sport pentru a se înrola pe front. Era primul jucător de baseball care lua această decizie majoră. Pierde patru sezoane de top în perioada 1941-1944, în care ar fi putut bate recordurile absolute ale baseball-ului american stabilite de legendarii Babe Ruth şi Lou Gehrig, pe care le ameninţase serios.
Un al cincilea sezon îl ratează din cauza unei fracturi la încheietură. Se întoarce pe teren la Detroit Tigers, joacă în 1947 un sezon la Pittsburgh Pirates şi se retrage în management. Hank devine acţionar şi conduce echipa Cleveland Indians din 1948 până în 1958, timp în care a fost inclus în Galeria Faimei baseballului, în 1956. Apoi este vicepreşedinte la Chicago White Sox din 1959 până în 1960. Tricoul lui Hank cu numărul 5 a fost retras în 1983, astfel că nimeni nu-l va mai purta pe terenul de la Detroit. „Sunt aşa mândru să ştiu că numele şi numărul meu vor fi pomenite câtă vreme se va juca baseballul în Detroit“, a declarat atunci Hank.
Viaţa personală, după carieră
Cu un an înainte de a încheia cariera competiţională, Hank Greenberg îşi întemeiase o familie. Avea să se căsătorească de două ori, de fiecare dată cu femei divorţate. Prima soţie a fost Caral Gimbel, cu 3 ani mai tânără, moştenitoarea unui mogul al comerţului. Mariajul a durat din 1946 până în 1958 şi a dus la naşterea a 3 copii: Alva, Stephen şi Glenn. A doua soţie a lui Hank a fost Mary Jo Tarola, o actriţă de la Hollywood cu 17 ani mai tânără decât el. Cunoscută pe marele ecran ca Linda Douglas, Mary a devenit doamna Greenberg în 1966. Cei doi au rămas împreună până la finele vieţii.
Hank a murit la 4 septembrie 1986, la vârsta de 75 ani, operat de cancer la rinichi. Trupul l-a trădat dintr-odată, deşi Hank spunea că în fiecare dimineaţă se trezeşte cu un tonus ca la 30 ani. Este înmormântat la Hillside Memorial Park, în Los Angeles, California. I-au supravieţuit soţia Mary Jo, fraţii, copiii şi cei 8 nepoţi. Ea a murit în 2017, iar casa din Beverly Hills în care a locuit cu Hank a fost scoasă la vânzare pentru 9,5 milioane dolari.
Charles, băiatul lui Vasile Stanciu
Tot dintr-o familie cu mai mulţi copii provenea şi Charles Stanceu, fiul unor români din Transilvania. A văzut lumina zilei la 10 ianuarie 1916, în Canton, Ohio, după cum este scris pe piatra sa funerară din cavoul familiei Stanceu, aflat într-un cimitir înverzit, Forest Hill din oraşul natal. Avea un frate mai mare, Nicholas, şi o soră mai mică, Ann. Părinţii erau Vasile şi Lucreţia Stanciu, pe care actele de migrare îi consemnează ca fiind cetăţeni ai Austriei, de naţionalitate română.
Charles s-a însurat cu o fiică de români, Marian Kathryn Coman, fiica lui Teodor şi Miţi Coman. Precum Charles, Marian era născută pe pământ american, iar nunta au făcut-o la 6 octombrie 1942, în timpul unei permisii a mirelui care se înrolase pe front. A luptat până în 1945 şi s-a întors cu o medalie obţinută pentru faptele de vitejie din bătălia de la Rhine-Thome.
Charles şi Marian au avut 3 copii: Anna (născută în 1946) şi gemenii Timothy şi James (născuţi în 1951). Timothy a făcut carieră în magistratură, fiind actualmente judecător-şef al Curţii Americane de Schimburi Internaţionale.
Cu o statură atletică, înălţime de 1,88 metri şi greutate de 86 kilograme, Charles a început să joace la profesionişti în 1934. Debutul la profesionişti l-a avut la 16 aprilie 1941, la New York Yankees, unde a activat până în 1946, când a fost împrumutat la Philadelphia Phillies pentru un sezon. Ultimul meci major l-a avut în 26 septembrie 1946. A mai activat 2 ani în baseball, apoi sl s-a retras din sport şi a preferat o viaţă obişnuită, alături de familia sa. A obţinut un post la o fabrică de cauciucuri din Hartville, Ohio, unde a ajuns manager de personal. În 28 decembrie 1963 a trecut printr-o mare dramă, când casa lor, construită pe terenul unei foste mine, a fost distrusă de prăbuşirea solului. Charles s-a mutat cu familia în zona de nord a oraşului, unde a murit câţiva ani mai târziu, la 3 aprilie 1969, în urma unui infarct. Avea 53 ani.
Moştenirea pasată lui Jackie
Dacă Hank Greenberg a fost primul evreu care a devenit vedetă a baseballului în America, Jackie Robinson a fost primul negru care a spart bariera segregaţiei rasiale în acest sport.
Ca predecesorii săi cu origini româneşti, Jack Roosevelt Robinson era născut tot în ianuarie, la 31 ianuarie 1919, la Cairo, Georgia. Când afro-americanul Jackie a păşit pe terenul Ebbets din Brooklyn, New York, purtând tricoul echipei Brooklyn Dodgers din Liga Americană de Baseball, la 15 aprilie 1947, a fost similar primului pas al Omului pe Lună din istorica dată de 20 iulie 1969. Drumul era deschis altor jucători de culoare în baseballul profesionist.
Din 2004, în preajma acelei zile de 15 aprilie, americanii serbează Ziua Jackie Robinson în care toţi jucătorii de pe teren îmbracă tricoul cu nr. 42 care i-a aparţinut lui Jackie. Robinson a intrat în Galeria Faimei şi s-a stins din viaţă la 24 octombrie 1972. În 2016, oraşul Philadelphia i-a cerut iertare postum lui Jackie Robinson pentru abuzurile îndurate în meciul cu Philadelphia Phillies de la 22 aprilie 1947, primul de după debutul său. „Cioară, mergi înapoi la bumbac“, i-a strigat managerul Ben Chapman de la Phillies, în timp ce adversarii l-au şicanat continuu pe teren. Discriminarea a continuat şi în afara stadionului, când Jackie a fost refuzat la servire la hotelul în care era cazat cu echipa. Rezoluţia adoptată de Philadelphia la 15 aprilie 2016 i-a fost înmânată soţiei lui Jackie, Rachel Isum Robinson, care împlineşte în această vară venerabila vârstă de 96 ani.
Istoria baseballului a consemnat confruntarea dintre Hank Greenberg şi Jackie Robinson. Se întâmpla la 18 septembrie 1947, când pe stadionul din Pittsburgh s-au întrecut echipele Pittsburgh Pirates, unde juca Hank, şi Brooklyn Dodgers, unde juca Jackie. La o ciocnire pe teren, Hank i-a şoptit lui Jackie câteva cuvinte la ureche. Acesta dezvăluia mai târziu ce i-a spus Hank: îl îndemna să depăşească toate obstacolele şi să le înfrângă prin jocul excepţional de pe teren. „A fost primul adversar din Liga Mare care m-a încurajat“, s-a arătat Robinson recunoscător fiului de români.
Hank Greenberg cu părinţii Sarah şi David Sursa hankgreenbergfilm.org
Era ultimul meci al lui Hank Greenberg, care s-a retras din sport ca un cavaler, lăsând o moştenire atât de preţuită astăzi.
Coincidenţa face ca ultima partidă jucată de Charles Stanceu să fie tot împotriva echipei Brooklyn Dodgers, la 26 septembrie 1946. Se întâmpla cu câteva luni înainte de debutul lui Jackie şi de infama primire a acestuia la Philadelphia.
Jackie, serbat la Constanţa
La 70 ani de la momentul intrării lui Jackie în Liga Americană de Baseball, SUA a iniţiat în România Ziua Jackie Robinson. Este singura ţară din afara SUA unde se desfăşoară această competiţie. „România, ca America, este o ţară diversă, aşa că noi am vrut să sărbătorim împreună. Am vrut să împărtăşim această piatră de hotar în istoria Americii cu oamenii din România. Trei foşti jucători profesionişti de baseball au venit atunci în iulie în România, ca fiica lui Jackie, Sharon Robinson, pentru a ajuta la popularizarea moştenirii tatălui său. A fost un succes pe care vrem să-l facem o tradiţie anuală. Prietenii fac multe lucruri împreună. Se joacă împreună, învaţă unul de la altul, se susţin reciproc“, a declarat pentru „Adevărul“ Ron Hawkins, consilier pentru presă şi cultură al Ambasadei SUA.
Anul acesta, SUA a marcat pentru a doua oară în România Ziua Jackie Robinson, la Constanţa. Locul este ales pentru că trupele americane sunt staţionate aici încă din 2005, la Baza militară Mihail Kogălniceanu. Meciul-eveniment a avut loc sâmbătă, 12 mai, pe Stadionul Portul din Constanţa, iar lovitura de începere a fost dată (cu dreapta) de Gheorghe Hagi, Regele fotbalului românesc. În partidă s-au înfruntat echipa SUA formată din militarii americani de la Kogălniceanu şi echipa naţională de baseball a României. Americanii (niciunul jucător profesionist) au fost înfrânţi de români (şi anul acesta), cu scorul de 7-2.
„Am aflat că oina este un fel de strămoş pentru baseball. Deci ar fi firesc ca românii să ne înveţe oina. Baseballul a avut buni jucători româno-americani, precum Charles Stanceu şi Hank Greenberg. Românii americani au contribuit atât de mult la dezvoltarea societăţii noastre, în general. Ne gândim la Nadia Comăneci şi la Ghiţă Mureşan, care fiecare în domeniul lor sportiv, gimnastică, respectiv baschet, au atins vârful performanţei. Suntem foarte mândri de românii americani care au strâns legătura ce uneşte naţiunile noastre“, a mai spus Hawkins.
Unde se joacă baseball în România
În cadrul Federaţiei Române de Baseball şi Softball activează cluburi în Bucureşti, Călăraşi (campionii), Constanţa, Teleorman, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Vâlcea, Botoşani, Suceava, Neamţ, Iaşi, Braşov.
Dan Sultănescu, fost jucător şi arbitru de baseball, actualmente director de dezvoltare al federaţiei de specialitate, a descris pentru „Adevărul“ calităţile şi performanţele tehnice ale celor trei jucători.
Hank Greenberg a jucat la prima bază, dar şi ca ‘outfielder’ (jucător care stă în exteriorul terenului, încercând să oprească loviturile de distanţă). Marele lui talent a fost în atac, având lovituri foarte puternice. A reuşit să revină la un nivel de performanţă remarcabil şi la revenirea de pe front. Performanţă rarisimă, Hank a strălucit în două posturi pe teren: de apărător în prima bază (1935) şi de apărător în zona stângă (1940). A jucat de 4 ori în finala campionatului american, cu Detroit Tigers: a avut un procentaj de lovituri de .313 – o cifră care înseamnă că a lovit mingea în 31% din timpul în care a fost la bătaie (un procentaj de peste 30% pentru întreaga carieră reprezintă un scor foarte bun pentru baseball), a fost ales în echipa sezonului în 1937, 1938 şi 1940.
Charles Stanceu a fost aruncător (pitcher) cu medii importante - cu procentaj de aruncări (ERA) de doar 4.93, o statistică ce reflectă numărul de puncte care se făceau împotriva sa pe parcursul unui meci.
Decebal Făgădău, Gheorghe Hagi şi Hans Klemm, la Ziua Jackie Robinson de la Constanţa Sursa Facebook Federaţia Română de Baseball şi Softball
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
