Misionarul care salvează suflete la malul mării: un preot a lăsat Bucureştiul pentru a avea grijă de nevoiaşii din cartierul social Henri Coandă
0Preotul Constantin Manea şi soţia lui, Florentina, au dat Bucureştiul pe un cartier social din Constanţa. Acolo, tânărul preot a construit o biserică şi slujeşte oamenilor nevoiaşi.
Constantin Manea şi soţia sa, Florentina, au ales să părăsească Bucureştiul, acolo unde el a slujit timp de 6 ani, şi au venit pentru a fi în mijlocul nevoiaşilor din cartierul social Henri Coandă din Constanţa, unde trăiesc peste 3.000 de suflete. Sunt tineri, abia au trecut de 30 de ani, dar au o voinţă de fier şi o dorinţă de a reuşi, cât credinţa lor în Dumnezeu.
Preotul stă în uşa bisericii şi are o vorbă bună pentru fiecare. Ne deschide şi nouă larg poarta bisericii „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ şi apoi a sufletului său.
Spre surprinderea noastră, interiorul nu seamănă cu celelalte biserici: nu e impunătoare, nu simţi că te apasă. Arată mai degrabă ca un cămin. Pereţii sunt luminoşi şi doar pe alocuri câteva icoane ortodoxe. Nu miroase a fum de lumânări şi a tămâie. Prin geamuri se vede cerul.
Nu trece mult şi câte un om din campusul Henri Coandă intră pe uşă să aprindă o lumânare şi să se roage. „Biserica noastră e deschisă tuturor oamenilor, la noi în campus sunt foarte mulţi musulmani care intră în bisericuţă să se roage“, spune el.
În urmă cu câţiva ani, preotul a ales să se înhame la munca de Sisif. Când am ajuns, am găsit doar o grămadă de moloz şi multe suflete care îşi căutau calea“, îşi aminteşte omul în robă.
Cu ajutorul mai multor familii din Constanţa şi din Bucureşti şi a prietenilor a ridicat lăcaşul de cult în 2012, şi un aşezământ socio-cultural în curtea bisericii în 2013, unde se desfăşoară agapele frăţeşti cu familiile şi bătrânii nevoiaşi din campus.
Atât biserica, cât şi aşezământul sunt întreţinute din bani de la credincioşi şi din donaţii. Nu primeşte vreun salariu pentru munca sa, dar nu se plânge. Îşi duce crucea mai departe.
De altfel, Biserica Sfinţii Brâncoveni este singurul lăcaş de cult din ţara noastră unde enoriaşii nu plătesc taxe pentru serviciile religioase sau contribuţia anuală.
Moş Crăciun pentru copii
Casa Domnului este tot timpul deschisă enoriaşilor, iar de Sărbători reuşeşte întotdeauna să le aducă oamenilor o mică bucurie, tot cu ajutorul prietenilor. „Mă ajută foarte mult cu educaţia copiilor cei de la ATOR (Asociaţia Tineretul Ortodox Român). „Noi o considerăm biserica sărmanilor, a copiilor“, spune preotul.
De Sfântul Nicolae şi Moş Crăciun copiii au primit cadouri, iar pentru adulţi a făcut mai multe pomeni. Pe cei mici i-a dus în excursii la mănăstiri din Dobrogea, iar pentru la vară le mai pregăteşte o surpriză: o tabără, la mănăstirea Casian din Dobrogea.
În preajma sărbătorilor de iarnă i-a învăţat colinde şi împreună au plecat să vestească Anul Nou.
Nu numai de sărbători le acordă sprijin, ci zi de zi, atunci când poate. Ne arată un băieţel cu zulufi, cam de doi ani, care a intrat în curtea bisericii să se joace. „Mama lui l-a înţărcat de curând. Cum femeia nu avea cu ce să-i cumpere lapte, am vorbit cu o femeie care îi aduce zilnic o sticlă cu lapte“, dezvăluie preotul.
Învaţă alfabetul la 21 de ani
Mai mult decât atât, îi învaţă să se poarte frumos, să nu mintă şi să nu fure. De curând, a început lecţiile cu 11 copii din campusul social, pe care îi învaţă să scrie şi să citească. „Sunt copii care nu s-au dus niciodată la şcoală. Mai grav este faptul că părinţii nu vor să-i lase nici aici“, mărturiseşte preotul. În mica bisericuţă, se amenajează imediat o sală de clasă: masa pentru pomelnice este pusă în mijloc, iar în jurul ei sunt aduse scaunele credincioşilor. Tot preotul le aduce caiete şi creioane, iar cei mici descoperă entuziasmaţi acum cifrele şi primele litere. La sfârşitul orelor, toţi primesc o răsplată: ceva dulce.
Cel mai mare învăţăcel are 21 de ani. Elvis a ajuns în campusul social în urmă cu câţiva ani. Acum, tânărul este un alt om. Înainte să intre în biserică şi-a dat jos fesul din cap şi s-a închinat. Este îmbrăcat curăţel. Nu ne-a băgat în seamă decât după ce a terminat ritualul de a se închina la icoane şi a se ruga. Apoi ne-a spus povestea sa. Toată copilăria şi-a petrecut-o într-o casă de pe lângă Arhiepiscopie, unde a stat abuziv împreună cu familia sa.
Mergea des la biserică, la început din plictiseală, pentru că se săturase să bată valea portului. Apoi a început să-i placă din ce în ce mai mult. Tot participând la slujbe, a învăţat cântări bisericeşti. I-a plăcut foarte mult, dar a fost ajutat şi de faptul că are ureche muzicală. Preotul îl învaţă să scrie şi să citească şi apoi vrea să-l ia să îl ajute în strană, dat fiind talentul lui.
O viaţă împreună
Preotul Constantin Manea şi Florentina, care l-a urmat în drumul vieţii, se cunosc de când erau copii, fiind amândoi din satul Surani, din Prahova. Sunt căsătoriţi de zece ani. În toată această perioadă, preotul a participat la ridicarea a trei biserici şi a ajutat la consolidarea altor trei. Lăcaşul de cult din Campus este a şaptea biserică unde a trebuit s-o ia de la capăt.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
