FOTO Locul fantastic unde odihneşte inima ultimului prinţ al Austro-Ungariei. Se află aproape de România
0
Un loc formidabil, intrat în Patrimoniul UNESCO, vechi de 1.000 ani, se află în calea turiştilor care traversează Ungaria, în drum spre Viena. Pannonhalma este leagănul creştinismului din Europa Centrală şi izvor de învăţătură pentru poporul maghiar. Aici odihneşte inima ultimului prinţ încoronat al Austro-Ungariei, Otto von Habsburg (20 noiembrie 1912 - 4 iulie 2011), educat de călugării benedictini de la Pannonhalma.
La doar 350 kilometri de Nădlac există un loc surprinzător, unde îţi vei intersecta paşii cu urmele primilor cruciaţi de la finele anilor 1000. Hoinărind prin Ungaria, eventual în drum spre Viena, te poţi opri în drum la Pannonhalma, o abaţie fantastică, veche de un mileniu, ce este declarată Monument de valoare excepţională pentru Patrimoniul Universal UNESCO.
Fortăreaţa care datează din anul 996 este considerată leagănul creştinismului din Europa Centrală şi este reperul cultural şi spiritual al naţiunii maghiare. Printre altele, aici a fost înfiinţată întâia şcoală din Ungaria, iar în biblioteca de basm, desprinsă din cărţile cu Harry Potter, se află la păstrare cel mai vechi document scris în maghiară la 1055.
GALERIE FOTO DE LA ABAŢIA PANNONHALMA DIN UNGARIA
Şi deloc nerelevant, Pannonhalma este locul unde ultimul prinţ moştenitor al Habsburgilor şi-a lăsat inima. Întocmai ca Balcicul Reginei Maria, Pannonhalma adăposteşte în cripta de sub marele altar al basilicii, într-o urnă de argint, inima lui Otto von Habsburg (20 noiembrie 1912 - 4 iulie 2011), fiul lui Carol, ultimul împărat al Casei Regale a Imperiului Austro-Ungar. Prinţul moştenitor al Habsburgilor a fost educat aici, la Pannonhalma, de călugării benedictini. Otto von Habsburg s-a stins la reşedinţa sa din Pöcking, Germania, iar trupul său este înmormântat alături de înaintaşi în Cripta Regală din Viena.
Abaţia veche de 1.023 ani
După un drum monoton prin pusta Panoniei, Ungaria rezervă o mare surpriză călătorilor. Ca o oază în deşert, Pannonhalma apare din neant, la 130 kilometri vest de Budapesta şi la 20 kilometri sud de Györ. O vezi de departe şi te abaţi bucuros de la drumul principal presimţind că locul îţi va oferi o experienţă la care nu te aşteptai. Iar aşteptările îţi vor fi întrecute.
Pannonhalma este un orăşel situat la poalele unui deal pe care tronează abaţia fondată în anul 996. Peisajul este dominat de maiestuoasa mănăstire care te atrage ca un magnet.
Cu 3.600 locuitori, Pannonhalma putea fi o comună oarecare, dar Ungaria i-a rezervat o altă soartă. A creat în jurul ei o regiune de dezvoltare care ajută acum zona să se susţină singură din turism.
De ce ar veni turiştii aici? În primul rând pentru abaţia impresionantă de la care a pornit totul. Aşezarea este exemplul cel mai bun despre cum o mică obşte de călugări poate să creeze o comunitate prosperă, care trăieşte confortabil din turism şi din produsele locale.
Armonia din sânul naturii
La Pannonhalma, peisajul este încântător. Dealul împădurit cu stejari şi cireşi oferă spaţiu pentru practicarea unor sporturi de plăcere, în special ciclism.
Iar câmpul de lavandă din vale este un obiectiv în sine de vizitat. Colina este presărată cu case arătoase şi străzi curate, pentru că locuitorii au grijă de comoara lor cea mai de preţ, datorită căreia există întreaga comunitate.
„Vrem să înflorim în lumina abaţiei, nu în umbra ei“, spun oamenii locului.
Ca să ajungi la abaţie străbaţi un pod de scânduri, suspendat, ce te poartă prin pădurea deasă. Când ajungi sus, pe terasa cetăţii, ai o panoramă care te desfată, în culorile naturii şi ale mâinilor de gospodar. Ici şi colo, înainte de a începe turul abaţiei, sunt aşezate băncuţe din lemn de stejar lăcuit, deschis la culoare, cu feronerie vopsită într-un verde crud.
În lumea Pannohalmei
Mănăstirea Pannonhalma a fost întemeiată de călugări benedictini în anul 996, fiind închinată Sfântului Martin de Tours, una dintre figurile venerate ale creştinătăţii apusene, care a trăit în anii 300. Episcopul celebrat de catolici în ziua de 11 noiembrie s-a născut pe teritoriul actual al Ungariei, la Savaria (Szombathely de astăzi), situată la 112 kilometri de Pannonhalma.
Marele Prinţ Géza al Ungariei (940-997) a sprijinit înfiinţarea abaţiei pe muntele sacru din locurile natale ale Sfântului Martin, astfel că aşezământul şi apoi aşezarea formată în jurul acestuia au primit numele episcopului creştin din Panonia: Saint Martin sau Győrszentmárton. De atunci, de mai bine de 1.000 de ani, abaţia serveşte în continuare ordinului benedictin şi s-a dezvoltat conform vremurilor, fără să-şi uite menirea.
Pentru a ghida oaspeţii prin istoria locului, o recepţie ultramodernă a fost construită la intrarea în complexul monahal. Ca turist, pătrunzi în lumea Pannonhalmei călăuzit de ghidul audio prin încăperile amenajate ca o galerie de artă.
Basilica datează din anul 1224, acesta fiind cel mai vechi edificiu rămas în picioare, dar vestigiile de la 996 sunt încă prezente. Lăcaşul de cult este construit în stil gotic, cu arcade specifice şi coloane groase, cărora le-au fost adăugate elemente baroce. Accesul se face prin Porta Speciosa, poarta de sud, placată cu marmură roşie şi flancată de câte 5 perechi de columne. Sub altar se găseşte cea mai veche parte a bisericii, unde cobori treptele şi ajungi în cripta tăcută unde te rogi în semiîntuneric la mormântul inimii prinţului Otto von Habsburg, cel care putea fi împăratul Habsburg din zilele noastre.
După ce parcurgi câteva pasaje prin curtea abaţiei şi te minunezi de fineţea detaliilor arhitecturale, descoperi biblioteca abaţiei - care îţi taie respiraţia de atâta splendoare. Făcut din lemn masiv şi marmură colorată, cu tavan pictat, spaţiul este depozitar al 400.000 de volume vechi legate în piele, în care s-a strâns înţelepciunea oamenilor de-a lungul timpurilor.
Sala este decorată cu globuri pământeşti uriaşe, statui de regi (Ştefan cel Sfânt şi Ferenc Storno - restauratorul din anii 1800), portrete de filosofi şi oameni de ştiinţă din Panteonul universal şi din cel naţional, vitrine cu obiecte de cult, sticle de vin de colecţie, Biblii şi alte documente protejate, printre care se află carta de fondare a abaţiei de la 1055, primul document scris în maghiară. Tomurile sunt expuse în rafturi de dimensiuni mari, aşezate pe două niveluri susţinute de coloane de marmură. Cele la care vizitatorii pot ajunge sunt protejate de o plasă metalică ce împiedică eventualele curiozităţi, dar şi tentaţiile de răsfoire şi de însuşire a vreunui exemplar rarisim.
Ora et labora
Zona Pannonhalmei nu a fost scutită de tăvălugul istoriei, fiind cucerită, distrusă, abandonată şi depopulată în repetate rânduri, dar a fost reconstruită de fiecare dată. Straturile şi diferenţele de civilizaţie sunt vizibile - spun cunoscătorii, însă rezultatul conservării este oricum uimitor.
Ghidându-se după principiul benedictin „Ora et labora“ („Roagă-te şi munceşte“), călugării au gândit mănăstirea ca un fort între zidurile căruia au ridicat, în timp, basilica, şcoala, biblioteca, capele, monumente, apoi localuri pentru ospătat şi găzduit pelerinii, grădini, parc, teren de sport, cramă, cultură de lavandă, urmate de linii de producţie de vinuri, de produse cosmetice şi alimentare, fabrică de îmbuteliat apă minerală (Vis Vitalis Benedictine), sistem de energie regenerabilă etc. Abaţia dă localnicilor ora exactă, la propriu şi la figurat, căci ceasul turnului este văzut de toată aşezarea.
Sursa pannonhalma.hu
La poalele dealului pe care trăia obştea de monahi s-au adunat oameni ai Panoniei care au îmbrăţişat credinţa creştină. Aici a fost înfiinţată prima şcoală din Ungaria şi graţie izvorului de învăţătură, Pannonhalma a fost un important centru spiritual pentru Europa Centrală. Primul rege al Ungariei, Ştefan cel Sfânt (975-1038), fiul Marelui Prinţ Géza, obişnuia să se retragă deseori la Pannonhalma. Mănăstirea i-a găzduit în vara lui 1096 pe primii cruciaţi, conduşi de cavalerul Godfrey de Bouillon, în drumul lor spre Ţara Sfântă.
La 1500, abaţia servea drept castel, iar satul era un târg de meşteşugari şi negustori, ce avea să fie însă spulberat de stăpânirea otomană. În secolul al 18-lea, odată cu instalarea germanilor şi a slavilor, cărora li s-au alăturat evreii, începe reconstruirea aşezării. Pannonhalma atinge şi chiar depăşeşte, în scurt timp, gloria de altădată, devenind un nod principal de transport, de comerţ, de meşteşuguri.
În anii industrializării, satele erau ameninţate de dispariţie din cauza migraţiei populaţiei atrase de mirajul oraşului. Ca să echilibreze balanţa, maghiarii au schimbat strategia. Au mizat pe cartea ospitalităţii şi, punând preţ pe trecutul naţiunii, au gândit strategii pentru recuperarea istoriei şi pentru valorificarea sa. Pannonhalma, ca întreg, este astăzi un important obiectiv turistic al Ungariei. Continuitatea monahală timp de mai bine de un mileniu, precum şi felul în care a fost păstrată aşezarea au făcut ca Pannonhalma să fie declarată de UNESCO „Monument de valoare universală excepţională“ („Outstanding Universal Value“), fiind inclusă în patrimoniul universal cu abaţia benedictină milenară şi cu împrejurimile sale.
Preţuri mici care încântă turiştii
Abaţia Pannonhalma este recunoscută acum ca marcă a zonei. După ce şi-a recăpătat o parte din podgoria confiscată de comunişti, călugării au început, cu ajutorul unei bănci naţionale, să cultive din nou viţa-de-vie şi au construit o cramă turistică.
Demersul a fost susţinut de autorităţile ungare, care au conceput o regiune pentru producerea vinului (Pannonhalma-Sokoróalja Wine Region), având Pannonhalma drept centru de dezvoltare. Localităţii i-au conferit statut urban, iar proiectele pe termen lung au dus la deschiderea de restaurante, pensiuni, campinguri, cafenele, căutate de turişti. Vizitatorii sunt atraşi şi de evenimentele organizate aici periodic: concerte, spectacole şi festivaluri.
Totul se plăteşte la abaţie. Pentru intrarea în complexul monahal, tariful minim este de 700 forinţi (10 lei) pentru studenţii care vor să participe la liturghie. Vizitatorii pe cont propriu plătesc individual 2.400 forinţi (35 lei).
La terminarea turului, un mic magazin rafinat, plasat strategic înainte de ieşirea din incintă, nu te lasă să pleci fără să cumperi unul dintre produsele făcute la abaţie: săpunuri, parfumuri, vinuri, ciocolată, alte dulciuri, obiecte de suvenir. Ungurii au ştiut să împacheteze atât de bine savoarea locului încât terminarea unui anumit produs declanşează crize de nervi unor turişti care voiau să cumpere tot stocul. Dramele se nasc mai ales la vin, unde occidentalii sunt revoltaţi că vânzătoarele nu înţeleg boabă de engleză.
La cramă se fac tururi programate, ce costă între 1.300 şi 4.500 forinţi/persoană (adică între 19 şi 65 lei), în funcţie de vinurile degustate. Vizitarea grădinii, cu degustare de ciocolată sau apă minerală benedictină, costă de la 700 forinţi (10 lei) în sus.
Singurul edificiu care nu se vizitează este Monumentul Millenium, ridicat în cinstea perenităţii în anul 1896, la 1.000 ani de la fondarea statului ungar. Perioada 896-1896 este înscrisă pe frontispiciul clădirii. La 896, triburile maghiare s-au unit sub conducerea lui Arpad (850–907) şi s-au stabilit în câmpia panonică ducând la formarea Principatului Ungariei. Puternica Pannonhalma s-a născut în 996, după 100 ani de la acel moment, şi continuă să lumineze Ungaria de un mileniu.
Sursa Facebook Pannonhalma Élmény - Experience Pannonhalma
Pleci de la Pannonhalma încărcat de lecţia de tenacitate şi de smerenie a gazdelor al cărui motto te pune pe gânduri: „Suntem toţi oaspeţi în această lume şi în vieţile celorlalţi. Experienţa monahală, care a determinat ospitalitatea benedictină, este specială. Această experienţă a atras atenţia asupra faptului că atât musafirii, cât şi gazdele au nevoie de atenţie şi deschidere pentru a face posibilă întâlnirea. Mănăstirea de la Panonhalma, pe cât este posibil, întâmpină pelerinii, pe aceia care sunt tăcuţi şi pe acei turişti care vor să priceapă înţelesul mai bine, privind trecutul“.
Pe aceeaşi temă:
Cadaques, golful boem de la capătul lumii
Se încarcă comentariile...
