FOTO Cumpăna vieţii din curtea bisericii. Cantina socială unde sunt hrăniţi copiii părintelui Soare
0
OMENIE Copiii nevoiaşilor şi bătrânii din comuna constănţeană Cumpăna primesc zilnic o masă caldă în curtea bisericii din localitatea lovită de sărăcie. Pentru a beneficia de mâncare, copiii trebuie să meargă la şcoală.
Tanti Mioara, o turcoaică vorbăreaţă pe care, de fapt, o cheamă Kerime, este „generalul“ în bucătăria cantinei din curtea Bisericii Sfânta Cuvioasă Parascheva, din comuna Cumpăna, judeţul Constanţa.
Are 70 de ani şi o durere în şold care nu-i dă pace şi, alături de alte gospodine ale satului, pregăteşte zilnic o masă caldă pentru amărâţii din comunitatea afectată de sărăcie, în cantina modernă inaugurată de aproape opt luni în ograda lăcaşului de cult.
„Ani de zile am gătit într-o cămăruţă neîncălzită. Nu aveam de niciunele. Pregăteam mâncare în găleată. Făceam ciorbă din gheare de pui şi oase, la un aragaz mic adus de acasă. Dar tot aveam grijă şi le dădeam de mâncare amărâţilor.
Voiam să mă retrag, dar, anul trecut, când s-a făcut cantina asta nouă şi frumoasă, am zis că mai stau un an. Să apuc şi eu să lucrez în locul la care am visat atâta timp“, spune tanti Mioara.
Cine nu merge la şcoală nu primeşte de mâncare
În cantina socială de la Cumpăna sunt hrăniţi acum 98 de copii din familii sărace şi 10 bătrâni care nu mai au pe nimeni să le poarte de grijă. Majoritatea vin să-şi ia mâncarea la pachet.
Vin cu borcane, caserole şi cu oale. Le e mai comod aşa. Unii vin de departe, de la marginea satului. Îşi iau hrana şi se gospodăresc acasă. Alţii au copii pe care nu-i pot lăsa singuri şi trimit pe cineva din familie, să ia pentru toţi copiii.
Părinţii primesc porţii cu o condiţie esenţială: copiii lor de vârstă şcolară să meargă la ore. Absenţele şi notele proaste le atrag tăierea de pe lista hranei. Până acum au fost câteva cazuri în care beneficiarii au crezut că vor primi de mâncare fără să respecte convenţia, dar au învăţat repede să se supună regulii.
Monitorizarea situaţiei şcolare o fac reprezentanţii Parohiei Cumpăna, ai Asociaţiei de Dezvoltare Comunitară Cumpăna şi ai Liceului Tehnologic Cumpăna. Preşedintele asociaţiei este chiar preotul Ion Soare, parohul bisericii care administrează cantina.
Cansel Opreanu are 13 ani şi vine aici în fiecare zi, iar cantina socială reprezintă pentru ea, mama şi sora ei mai mică o şansă la supravieţuire. În ciuda sărăciei în care trăiesc, copilele sunt cuminţi, ascultătoare şi învaţă bine la şcoală. Preotul Ion Soare este convins că fetele merită tot efortul. „M-au impresionat pentru că se zbat să fie pe calea cea dreaptă, deşi sunt singure şi neajutorate. Noi le susţinem cât putem“, spune preotul Ion Soare.
Porţii la sufertaş
Cea mai numeroasă familie care primeşte mâncare are nouă copii, toţi hrăniţi de comunitate. Mamele vin cu odraslele de mână. Cei mici rămân prin curtea bisericii să se joace, iar femeile merg să ia pachetul cu mâncare caldă. Apoi pleacă târându-i de mână, bucuroase că au ce le pune pe masă.
O tânără slăbuţă îşi cere stingheră porţia la sufertaş. „Te-ai întors? Nu spuseseşi că pleci? De ce nu anunţi că vii, să te trec pe listă? Trebuie să ştim din timp, ca să pregătim porţiile. Altfel, cineva poate să rămână nemâncat“, o ia la întrebări tanti Mioara.
Fata bâiguie ceva ruşinată. S-a mutat de la doamna la care anunţase că se duce ca să o îngrijească. Tanti Mioara nu mai insistă. Situaţia pare mai încurcată decât poate să spună fata. „Îţi dăm astăzi, că avem porţii. Uite, au adus de-ale gurii şi domnii de la Constanţa“, face semn bucătăreasa. „Bogdaproste“, rosteşte fata, „şi vă rog să mă treceţi pe listă, de-acu’ o să vin din nou aici...“
Tanti Mioara dă din mână. „Vai de capul lor! Umblă de colo-colo, să-şi caute un loc unde să se aciueze. Pleacă, îşi caută norocul, pare că l-au găsit pe undeva şi nu mai auzim nimic de ei. Apoi, ne trezim cu ei înapoi. Lumea e rea, viaţa e dură. Nu-i iartă…“, zice ea cu voce joasă.
Proiect început de 13 ani
Preotul Ion Soare, parohul Bisericii Sfânta Cuvioasă Parascheva, ca şi nevoiaşii cărora le dă de mâncare, este fiu de ţăran din Horia, o comună de pe lângă Hârşova. A venit în Cumpăna acum 12 ani. „Să ne iubim aproapele este porunca supremă în Biserica lui Hristos. Cum să aplici cel mai bine preceptul acesta, altfel decât ajutându-i pe năpăstuiţii sorţii?“, spune părintele Soare.
Proiectul cantinei sociale din curtea bisericii părintelui Soare a fost pornit cu sprijinul Fundaţiei World
Vision România. În anul 2001, când organizaţia a început în Cumpăna „Programul de dezvoltare comunitară“, a fost iniţiat şi un mic proiect de prevenire a abandonului şcolar. Practic, aşa s-au pus bazele cantinei, în fosta clădire a Bisericii Sfânta Cuvioasă Parascheva, printr-un parteneriat între World Vision România, Arhiepiscopia Tomisului – Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva, Primăria Cumpăna şi şcoala din Cumpăna.
„Iniţial, am dorit să asigurăm o masă caldă pentru 60 de copii din comunitate. Apoi, din cauza crizei economice, numărul copiilor a crescut la 90, iar acestora li s-au adăugat şi câţiva bătrâni părăsiţi de familii“, arată Corina Iordănescu, managerul de proiect World Vision România.
Bani din Elveţia
Confruntându-se cu numărul mare al celor care aveau nevoie de ajutor, Asociaţia de Dezvoltare Comunitară din Cumpăna a scris în 2012 un proiect pentru o nouă cantină socială. Localnicii şi-au pus visul pe hârtie: voiau un spaţiu mai mare şi mai adecvat, voiau o bucătărie şi o sală de mese utilată, luminoasă şi aerisită.
Proiectul, în valoare de 45.000 de lei, gândit după standardele europene, a fost trimis spre finanţare către
World Vision Elveţia. Elveţienii au găsit un donator local dornic să dea o mână de ajutor. În 2013, lucrările au demarat, astfel că în septembrie, la începutul anului şcolar, cantina socială de la Cumpăna a fost inaugurată.
La început, fundaţia a venit cu alimentele, Primăria a asigurat plata bucătăreselor, iar parohia a acoperit celelalte cheltuieli, dând sprijin misionar pentru copiii cu o situaţie precară. Costul final a depăşit însă valoarea estimată a proiectului.
Ajutor din Cer
„Am avut noroc de oameni cu suflet care ne-au susţinut şi ne-au trimis ajutor de la Constanţa. Dacă nu dădeau bani, ajutau cu materiale de construcţii, cu piese de mobilier, cu produse, cu ce s-a putut“, spune preotul Ion Soare.
Ca să ducă proiectul la capăt, a apelat inclusiv la rudele lui mai înstărite. „Am trecut prin multe momente grele. De multe ori, am zis că nu o mai scot la capăt. Ridicam ochii spre Cer şi ziceam: «Doamne, încotro să o mai apuc?». Dar să ştiţi că de fiecare dată când mă cuprindea deznădejdea, se întâmpla ceva. Ca un făcut, venea un ajutor de undeva, apărea ca din pământ. Nu am fost lăsat niciodată la greu“, mărturiseşte părintele Soare.
„Am vrut să le dăm oamenilor şi undiţa, nu doar peştele“
În comuna sărăcită au început, în timp, să se ridice vile ale orăşenilor care au preferat suburbia. Dar asta nu a ridicat nivelul de trai al sătenilor. Când a fost boom-ul imobiliar, mulţi localnici şi-au vândut terenurile. Atunci, s-a simţit în comună un suflu de bunăstare. Dar banii n-au durat o veşnicie.
Acum, lucrurile au revenit la stadiul dinainte. „În plus, nici noii locatari nu au dorit să investească mai mult, material sau sufleteşte, în localitate. Unii au rămas în legătură cu locul de unde provin. În fond, Constanţa e la cinci kilometri. Alţii, care nu erau nici înainte aşezaţi duhovniceşte, nu s-au apropiat nici acum de noi. Eu nu le bat la uşă nici unora, nici altora. Cine vrea să ajute vine aici. Ştie unde ne găseşte, ştie ce facem, ştie ce nevoi sunt“, spune părintele Soare.
Şi are dreptate preotul. Cine vrea să ajute îi găseşte, de oriunde ar fi. Familii din Constanţa fac acum slujbe de pomenire la biserica din Cumpăna, iar masa o oferă celor care vin la cantină. „Decât să fac masă la vreun local sau să împart pachete vagabonzilor care vând mâncarea pe băutură, mai bine vin aici şi dau de pomană copiilor din Cumpăna. Cred că gestul este mai bine primit“, consideră Cătălin, un constănţean în vârstă de 41 ani, rămas văduv. Anei, soţiei sale, îi plăceau copiii şi şi-ar fi dorit să aibă casa plină. „Ştiu că ea aşa ar fi vrut să facem. Să ajutăm nişte nevoiaşi, mai degrabă decât să mergem la restaurant“, spune el.
De fapt, aşa spune şi Sfânta Evanghelie. Rânduiala se face fără să te gândeşti la obligaţii, ci la cei care au nevoie de ce le oferi tu. „Când faci prânz sau cină, nu-i chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine şi
să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe
orbi şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“ este învăţătura lui Hristos.
Bogăţia din suflet nu are preţ
Văzând că în Casa Domnului creştin şi ortodox primesc ajutor fără să li se ceară nimic în schimb, unii localnici au luat decizii majore: au trecut la ortodoxism. „Avem şi musulmani, şi catolici, şi atei, chiar şi străini căsătoriţi cu localnice, care au dorit să se boteze întru Hristos. Nu i-am forţat, nu am insistat. I-am lăsat să se convingă singuri. I-am chemat la biserică să participe la slujbe. Cei care au rămas neclintiţi în hotărârea lor au fost bine-veniţi“, explică părintele Soare.
Ca proiectul să îşi atingă ţinta, dascălii din Cumpăna au ţinut voluntar ore suplimentare de pregătire cu copiii care aveau o situaţie delicată şi puteau absenta de la şcoală. „Am vrut să oferim localnicilor undiţa pentru pescuit, nu doar peştele. Dacă ei, oamenii din comunitatea locală, vor învăţa să se susţină singuri, unii pe ceilalţi, vor fi mai puternici. La Cumpăna, am găsit o mare deschidere către parteneriate pentru ajutorarea localnicilor. Este meritul primarului Mariana Gâju, colaboratorul nostru de nădejde. Aşa am putut duce la sfârşit cel mai mare proiect de acest gen pe care l-am rea¬lizat în zonă, pentru dezvoltare comunitară“, arată Corina Iordănescu de la World Vision România.
La finele lunii septembrie 2014, organizaţia îşi va încheia misiunea aici. În urma sa, la Cumpăna, vor rămâne faptele şi oamenii pe care i-au învăţat să ajute la rândul lor.
Vă mai recomandăm
Copiii de romi din Eforie, luaţi în grijă de fundaţia World Vision
Primarii constănţeni iau partea edilului demisionar. Se pregăteşte revolta primarilor!
Se încarcă comentariile...
