FOTO Artificiul prin care Dobrogea a ajuns pioniera colectivizării din România. Comuniştii au fentat geografia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Constanţa, 3 aprilie 1958. Dej şi Ceauşescu, la Consfătuirea de ţară din agricultură. Sursa Fototeca online a comunismului românesc Cota 28/1958
Constanţa, 3 aprilie 1958. Dej şi Ceauşescu, la Consfătuirea de ţară din agricultură. Sursa Fototeca online a comunismului românesc Cota 28/1958

Cum în partea de sud-est a ţării se concentrau terenurile cele mai fertile, comuniştii au rearanjat geografia: au inclus în regiunea Constanţa un raion rodnic din Bărăgan, iar pe cel mai sărac raion din Tulcea l-au lăsat Galaţiului.

Acum 60 ani, regimul comunist păşea în Noul An raportând o realizare de proporţii îndeplinită în toamna lui 1957: încheierea colectivizării primei regiuni a României, Dobrogea. La data de 19 octombrie 1957 se constituise în Delta Dunării ultima gospodărie colectivă (GAC), în satul Chilia Veche. De acum, strategia agricolă a partidului putea continua pe bazele modelului de succes din Dobrogea. Acesta fusese importat din URSS, unde fuseseră înfiinţate colhozurile (fermele colective), precum şi sovhozurile (fermele de stat, IAS-urile de la noi) şi tozurile (întovărăşirile colective).

„Răsăritul“ de la Ceamurlia de Jos 

Prima gospodărie agricolă colectivă (viitor CAP) a fost înfiinţată în anul 1949 la Ceamurlia de Jos, în actualul judeţ Tulcea. În această localitate se născuse Vasile Vîlcu, mare ştab comunist, cel mai longeviv prim-secretar de partid al Constanţei. „Moş Vîlcu“, poreclit „Bulgarul“ datorită originii sale, avea doar 7 clase şi era de meserie croitor, dar serviciile aduse sovieticilor şi partidului comunist l-au făcut general de Securitate şi chiar şef al DIE în anii ‘50. Însărcinat anterior cu reprimarea mişcării de rezistenţă dusă de partizanii din Dobrogea, Vasile Vîlcu este considerat artizanul colectivizării din această regiune, pentru c-a dus la sfârşit procesul care se înfăptuia cu dificultate, din cauza opoziţiei oamenilor.

Astfel că primul loc ales nu putea fi decât aşezarea de baştină a liderului de partid - Ceamurlia de Jos. Aici a fost organizată în ’49 GAC „Răsăritul“ (raion Istria), urmată de GAC „Secera şi CIocanul“ din Ion Corvin (raion Adamclisi) şi de GAC „Progresul“ din Făcăeni (raion Feteşti). 

Artificiul geografic: Bărăganul, cuprins în Dobrogea

Regimul comunist apelase la un artificiu administrativ, pentru ca raportările să fie aranjate ca la carte. Fiind un ţinut deosebit de fertil al Bărăganului, Feteştiul fusese inclus în Dobrogea - care se numea scriptic Regiunea Constanţa. Pe lângă faptul că alipiseră Feteştiul Dobrogei, comuniştii scoseseră din calcul Măcinul, cea mai săracă zonă din nordul Tulcei, care fusese alocat Galaţiului, tocmai ca să nu strice socotelile. 

„Enclava socialistă din agricultură“

Prof.univ.dr. Aurel Lup, specialistul în economie agrară care a studiat istoricul agricol al regiunii, numeşte Dobrogea „capul de pod al agriculturii colectiviste în România“ şi chiar „prima enclavă a agriculturii socialiste din România“. 

Prof. Aurel Lup Foto Sînziana Ionescu

image

„Cred că Dobrogea a avut câteva atu-uri, în opinia regimului, pentru care a fost aleasă drept cap de pod al colectivizării. Avea câteva trăsături specifice, care o deosebeau de celalalte regiuni ale ţării. În primul rând era unitatea morfo-geografică cea mai bine conturată şi mai uniformă, din punct de vedere natural, economic, social. Apoi resursa funciară de aici este mai generoasă în raport cu populaţia, astfel că producţia şi veniturile erau mai mari. Exista şi oarecare maleabilitate a populaţiei rurale, ţinând seama de statutul mai vechi de colonist pe care tot statul îl înzestrase cu pământ şi alte bunuri. În plus, etniilor le era favorabilă alinierea la politica puterii. Şi nu în cele din urmă, avea o pondere mare a proprietăţii funciare de stat, care era deja catalogată ca aparţinând sistemului socialist al agriculturii şi care putea influenţa favorabil noua formă de exploatare a pământului“, explică prof. Lup. 

Liberul consimţământ, luat cu forţa

Terenul colectivizării fusese pregătit din timp, cu reforma agrară din 1945 şi cu naţionalizarea din 1948. În prima etapă, moşierii au fost expropriaţi de pământul care a fost dat ţăranilor. Apoi industriaşii au rămas fără uzinele, fabricile şi şantierele în care „burghezii exploatau muncitorimea“. Colectivizarea a înlăturat chiaburii care porniseră să facă avere „tot pe spinarea bieţilor ţărani“.

Maleabilitatea populaţiei Dobrogei a dat, însă, de furcă, celor care voiau să impună noul regim de administrare. Pentru a convinge ţăranii să renunţe la pământurile lor, prin sate au fost racolaţi şi trimişi propagandişti şi agitatori, din toate păturile sociale. Zeci de mii de agitatori. Toţi trebuia să ducă muncă de lămurire pentru ca ţăranii să renunţe la bunurile lor şi să semneze că intră „de bunăvoie“ în noua formă de organizare. Formula era că asocierea se face cu „liberul consimţământ“.

Copiii gospodarilor, trataţi ca duşmani de clasă

Istoricul Marian Cojoc a strâns date despre prigoana iscată pentru vânarea gospodarilor. Oamenii au fost ameninţaţi, bătuţi, amendaţi, arestaţi, închişi. Familiile lor erau terorizate, distruse, iar copiii - excluşi din toate şcolile. Aceştia erau aspru urmăriţi prin toată ţara, dacă încercau să-şi continue studiile. „Este cazul unui elev, Nicolae Cormocan din Cerchezu, care a mers la o şcoală zootehnică din Turda. Consiliul de conducere al GAC Cerchezu a cerut în mod expres clujenilor să-l excludă pe băiat de la şcoală, întrucât nu era demn să ocupe vreo funcţie într-o gospodărie având „origine socială nesănătoasă“. Până şi copiii gospodarilor, chiar minori, erau trataţi ca nişte duşmani de clasă“, consemnează istoricul Marian Cojoc, profesor la Universitatea Ovidius din Constanţa. 

90.000 ţărani, arestaţi pentru că s-au împotrivit colectivizării

Revolte, răscoale, incidente au avut loc în toată ţara, iar numărul ţăranilor arestaţi s-a ridicat la 90.000, după cum rezultă din bilanţul prezentat la Plenara CC din 1961. Pentru că n-au reuşit să producă această tranziţie administrativă cu rezultatele scontate, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a făcut vinovaţi pe responsabila Ana Pauker şi pe mâna ei dreaptă Vasile Luca, care ar fi aplicat prea dur politica partidului în teritoriu. 

Nicolae Ceauşescu, vizită de lucru în judeţul Constanţa, în anii '80 Sursa Fototeca online a comunismului

Vizita de lucru a lui Nicolae Ceauşescu la Întreprinderea agricolă de stat Amzacea - Constanţa (20.VI.1979) Cota 88/1979 Fototeca online a comunismului românesc

Un caz absurd a fost consemnat la Cobadin, unde 19 săteni au fost arestaţi şi amendaţi pentru că nu au ieşit cu atelajele la câmp în ziua de 21 ianuarie 1949. Motivul năucitor era că ţăranii sabotaseră astfel campania agricolă de toamnă din 1948 - la care se rămăsese în urmă, conform cifrelor, dar care se încheiase la finele lui octombrie ‘48. A doua zi, pe un ger de minus 13 grade Celsius, ţăranii au ieşit la câmp, scoşi cu forţa şi speriaţi de represalii, fiind puşi să are un teren îngheţat bocnă. Începuse deja teroarea Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde erau trimise la muncă silnică „elementele nocive ale poporului“.

Încă o istorie fabricată

La finele anului 1957, Dobrogea era doar declarată colectivizată, ca să ofere un exemplu pentru restul ţării. Cercetând ulterior statisticile şi comparând datele, specialiştii în istoria Dobrogei au constatat că la acel moment al raportării existau, de fapt, întovărăşiri agricole pe mai bine de o treime din suprafaţa regiunii.

Forma de întovărăşire agricolă fusese introdusă în 1951, ca etapă intermediară colectivizării, pentru a mai îmblânzi împotrivirea oamenilor. „Aceasta părea a fi mai uşor acceptată de ţăranul român, întrucât nu rupea în mod brutal legătura tradiţională dintre gospodar şi bunurile sale. Ţăranii erau atraşi într-o formă de organizare care le permitea să muncească împreună, păstrând iluzia că nu au pierdut dreptul asupra folosirii proprietăţii“, arată cercetătorii Ion Bălan şi Octavian Roske de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei Române, în „Enciclopedia Regimului Comunist din România 1945-1989“.

În câţiva ani, numărul întovărăşirilor din România l-a depăşit pe cel al GAC-urilor. Ca urmare, în anul 1956, în GAC se înscriseseră 231.600 familii, în timp ce în întovărăşiri - 452.100 familii. Iluzia n-a durat mult. După 1960, întovărăşirile au fost asimilate în GAC.

Celebrul Triţă Făniţă era şeful unei gospodării agricole

Împotrivirea populaţiei din Dobrogea s-a manifestat şi după declararea oficială a încheierii colectivizării din această regiune. La 16 aprilie 1958, ţăranii din Isaccea (Tulcea) s-au revoltat. Mulţimea s-a adunat în faţa Sfatului Popular, oamenii au răsturnat maşina Miliţiei şi au cerut returnarea terenurilor. Revolta a fost înăbuşită rapid de organele de represiune, iar instigatorii au fost arestaţi şi condamnaţi la închisoare de până la 25 ani.

Cu doar câteva zile înainte de revolta de la Isaccea, la 3 aprilie 1958, la Constanţa se strânsese crema partidului ca să marcheze momentul festiv al finalizării colectivizării din Dobrogea. Pentru asta fusese construită special Sala Sporturilor din oraş, ca să găzduiască marea Consfătuire naţională a ţăranilor şi lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii. Peste 2.000 oameni au ascultat apologia reuşitei de la Constanţa, iar unul dintre vorbitori a fost, spre exemplu, viitorul senator PSD Triţă Făniţă, pe atunci directorul GAC Dragalina din raionul Călăraşi - regiunea Bucureşti.

Reorganizarea agricolă a Dobrogei s-a terminat cu 5 ani mai devreme faţă de restul ţării, cu peste 100.000 familii şi 560.000 hectare de pământ intrate în GAC. România a declarat oficial încheiată colectivizarea la data de 27 aprilie 1962. Statistic, fuseseră incluse în GAC: 96% din suprafaţa arabilă a ţării, 93,4% din suprafaţa arabilă şi 3,2 milioane de familii de ţărani. 

Pe aceeaşi temă: 

De ce au eşuat planurile lui Ceauşescu pentru agricultură în Dobrogea. Mituri demontate ale Epocii de Aur: „România era departe de a fi performantă“

Istoria curioasă a României agrare. Planta cu proprietăţi energetice cultivată de orientali, detronată de porumbul adus din America

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite