FOTO 1 Mai cu vikingi. Noaptea Valpurgiei, sărbătoare printre vamaioţii Suediei
0
SCANDINAVIA. Sfârşitul lui aprilie aduce popoarelor Nordului sărbătoarea păgână a sfintei Walpurga. În capitala spirituală a Suediei, Uppsala, festivalul este cea mai mare petrecere studenţească a anului.
Primăvara târzie a Nordului aduce în Europa o sărbătoare păgână ce este dedicată, paradoxal, unei sfinte creştine. Sfânta Walpurga este celebrată la 1 Mai, iar petrecerea care începe din ajun este cea mai cunoscută sărbătoare a popoarelor germanice. În Noaptea Valpurgiei, spiritele se dezlănţuie sălbatic, într-un ritual care celebrează trezirea la viaţă a naturii.
Odată cu natura, se deşteaptă şi scandinavii din placiditate. Ieşiţi din hibernarea cvasipermanentă, oamenii Nordului îşi părăsesc bucuroşi bârlogurile pentru a umple străzile. Ultima zi din aprilie este petrecută cu nesaţ, afară, respirând aerul de primăvară.
În Uppsala, capitala de suflet a Suediei, situată la 70 kilometri de Stockholm, sărbătoarea are o savoare aparte. Atestat din anii 500, oraşul Uppsala este cel mai vechi centru studenţesc al Scandinaviei şi totodată cetatea de scaun a capului Bisericii Suediei, arhiepiscopul luteran.
Spiritul popular se manifestă astfel pe ambele planuri: lumesc şi religios. La sărbătoarea Valpurgiei, oraşul în care bate inima credinţei Suediei are un ritm nebunesc, care pune în mişcare până şi sângele rece de scandinav.
Un oraş ca o sărbătoare
Trenul de Uppsala, care te aduce de la Stockholm, zumzăie de tineri. Veseli, pregătiţi deja de marea petrecere. Tot drumul, în vagoane este un furnicar. „Naşul“ umblă îngăduitor printre călători, perforând biletele de tren, dând informaţii şi zâmbind întruna. A făcut şi el, în tinereţe, drumul de Uppsala pentru fierbintea Noapte a Valpurgiei.
Când debarci în oraşul cu 140.000 locuitori, toate drumurile merg în centru, ca într-un târg de provincie. Chiar te întrebi unde va încăpea mulţimea care vine neîncetat, râuri-râuri, în Uppsala. Pe măsură ce te îndrepţi spre centru, dus de valul de vizitatori, începi să te lămureşti. Tot oraşul este un loc al sărbătorii, astfel că te poţi opri oriunde pe parcurs, pentru că nu rămâi în afara distracţiei.
Toată lumea este pe străzi, ca într-o manifestaţie absolută a primăverii. Băncile, terasele, parcurile, pajiştile şi podeţele sunt pline ochi. Oamenii sunt într-un permanent du-te-vino. Când se satură de plimbat, se aşază direct pe jos, pe borduri. Privesc râul Fyrisån care străbate Uppsala, unde echipajele sportive studenţeşti se întrec pe apă. Oamenii fac poze, mănâncă, beau bere, pălăvrăgesc – dar neapărat cu zâmbetul pe chip. Privind suedezul de rând într-o astfel de zi, îţi dai seama la un moment dat cine e: lipsa de stres în persoană.
La coşurile de gunoi de pe străzi opresc din când în când personaje mai mult sau mai puţin dubioase. Cotrobăie atent, băgând direct mâinile în pungile de plastic care căptuşesc interiorul recipientelor. Scot victorioşi câte o doză de aluminiu de bere. O scutură şi o bagă în propriul coş pe care unii îl cară pe bicicletă. Trecătorii nu le aruncă nicio privire, nimeni nu este scandalizat. Fiecare bănuţ contează pentru oamenii dozelor reciclate, iar suedezii consideră asta un gest firesc.
„L-O-V-E is very-very extraordinary“
Centrul oraşului Uppsala este în ziua de 30 aprilie un mare bâlci. Este plin de tarabe, se vând baloane, îngheţate, vată pe băţ, figurine, suvenire, steguleţe, magneţi. Lumea râde, vorbeşte, se plimbă în grupuri, cu mic, cu mare. Poţi juca şi şotronul dacă vrei, numai să ai loc. Să te fereşti însă când începe Champagnegallopen. Studenţii aleargă de pe dealul universităţii, spre oraş, stropindu-se cu şampanie.
În faţa unei clădiri a universităţii, fondate în 1477, media de vârstă se stabilizează. Mulţimea este trecută de vârsta a doua, dar se distrează mai ceva ca studenţii. O orchestră de estradă cântă de mama focului melodii nemuritoare: „«L» is for the way you look at me/ «O» is for the only one I see/ «V» is very, very extraordinary/ «E» is even more than anyone that you adore and/ Love is all that I can give to you/ Love is more than just a game for two/ Two in love can make it/ Take my heart and please don't break it/ Love was made for me and you“.
Pe celebra piesă „L-O-V-E“ a lui Nat King Cole, seniorii îmbrăcaţi lejer elegant, în culori deschise, dansează perechi-perechi ca în studenţie. Ei îşi conduc partenerele cu mână sigură, le rotesc, le strâng la piept, le ţin de talie. Ele se mişcă cochete, sprintene şi îmbujorate, de parcă ar fi la balul de absolvire.
Încântate, câteva cupluri de tineri lasă filmatul la o parte şi intră în cadenţa de jazz. Când piesa se termină, se aplaudă cu fluierături, iar ei îşi aruncă în aer şepcile alb, semnul distinctiv al studenţimii din Uppsala. Să cânte muzica! Dansatorii abia s-au încins!
Upps!
Dincolo de epoca retro a sărbătorii se întinde iarăşi prezentul. Magazinele sunt asaltate de cumpărători, care scotocesc după haine, tricouri, rochiţe, eşarfe. Le probează, le aruncă pe unde nimeresc, le lasă să cadă pe jos.
Moda nu este, de altfel, punctul forte al suedezilor tineri. Vestimentaţia lor este mai degrabă comună spre ştearsă. Poporul care a dat giganţii H&M şi Ikea nu poate trăi altfel decât comod. Nu se poartă tocuri, nu se poartă platforme, nu se poartă cămăşi la dungă. Parcă nimănui nu-i pasă cum arată. Frumoasele cu chip de porţelan umblă în converşi jerpeliţi, în colanţi, în jeanşi. Încălţămintea de bază este sport, iar pe stradă tinerele umblă direct în şlapi. Rafinamentul întâlnit la generaţiile vârstnice nu este moştenit de juniori.
Tradiţionalul bal de la castelul regal
Pe colinele Uppsalei urcă şiruri de tineri costumaţi de bal. Merg la reuniunea anuală de la castelul fondat în 1549 de regele Gustav Vasa (1496-1560), părintele Suediei moderne. Aici a avut loc ceremonia de abdicare din 1654 a faimoasei regine Christina a Suediei, a cărei mamă făcea parte din familia de Hohenzollern.
Aici este reşedinţa guvernatorului Uppsalei. Urmaşii vikingilor poartă la bal fracuri, colane, rochii lungi din satin. Se fotografiază în faţa castelului, ciocnesc pahare cu şampanie, apoi pătrund perechi-perechi ţinându-se la braţ.
La poalele castelului coboară în trepte parcul şi grădina botanică amenajate de Carol Linnaeus, părintele taxonomiei – ştiinţa care clasifică speciile de vieţuitoare. Carol Linnaeus a fost profesor de botanică la Universitatea Uppsala (1730 – 1744), coleg cu un alt om de ştiinţă celebru – profesorul de astronomie Anders Celsius.
Scala de temperatură creată de Celsius în 1742 a fost desăvârşită de Linnaeus în 1745, la un an de la moartea primului. Anders Celsius, care a studiat şi a predat la Universitatea din Uppsala, odihneşte aici, în oraşul său natal.
Un alt fiu celebru al Uppsalei este regizorul Ingmar Bergman, idol al cinematografiei moderne, model pentru Woody Allen, Francis Ford Coppola, Steven Spielberg şi alţii. El s-a îndepărtat însă de continent, retrăgându-se pe insula Fårö.
Picnic neaoş
Primprejurul castelului, lângă clopotniţa Gunilla Bell, cete de tineri zac pe iarbă, deja amorţiţi de alcool. Se doarme în aer liber, petrecăreţi s-au tolănit la picioarele celor care încă-s la verticală. Statul pe iarbă este de altfel o mare plăcere a suedezilor. Pentru ei, o vreme cu 15 grade fixate de strămoşul lor Celsius este numai bună de plajă. Fetele stau în costum de baie pe iarbă, prin parcurile oraşului, fără teama de a fi agresate nici măcar verbal.
La capitolul picnic, suedezii sunt chiar mai români decât românii. Numai că ei nu lasă mizerie în urma lor. Grătarele se fac pe stradă şi se mănâncă din farfurii aşezate direct pe trotuar. Berile se beau pe loc, fără ameninţarea vreunei amenzi date de jandarmi sau poliţişti.
Cei mai elevaţi au pahare de şampanie din care, după ce se termină vinul spumos, se bea bere. Când li se face somn, petrecăreţii se întind pe bănci. Se acoperă cu pături şi se cuibăresc unii în alţii. Râsetele lor nu-i lasă să adoarmă. Sunt fundalul sonor al zilei dinaintea Nopţii Valpurgiei.
Când te răzbeşte foamea şi nu te înduri să te aşezi pe vine la un grătar pe trotuar, intri într-un local rustic al Uppsalei. Dinăuntru priveşti pe geam cum mersul trecătorilor devine din ce în ce mai rar, mai împleticit. Seara se lasă încet, magazinele trag obloanele devreme, la ora 17, maximum 18.
Sătul de frigăruile din ţară, comanzi peşte sărat şi gustos din Marea Baltică. Îndulcit, afumat, marinat – de care îţi pofteşte inima. Pâinea cu care vine asortat e din partea casei: crocantă, cu seminţe, neagră. Berea suedeză – limpede şi fără fasoane – te face să nu mai simţi frigul pătrunzător de afară. O fi primăvară, dar Polul Nord e cam aproape.
Vamaioţi de pretutindeni, uniţi-vă!
Catedrala din Uppsala, construită în secolul 13, domină oraşul şi împrejurimile. Domkyrka priveşte de la înălţimea turlelor sale, parcă dojenitor, distracţia mult prea pământească a enoriaşilor. Catedrala ignoră şi tunurile castelului regal, îndreptate chiar spre clopotniţe.
Domkyrka este cea mai înaltă biserică din Scandinavia, măsurând 120 metri înălţime. Aici sunt înmormântaţi regele Gustav Vasa, Carl Linnaeus şi alte personalităţi ale naţiei.
La căderea întunericului, Valpurgia şi-a pus deja stăpânirea pe urmaşii vikingilor. Amatorii de tradiţii populare ies în afara oraşului, unde înalţă focuri de tabără, ca simbol al alungării spiritelor rele. Urbanii sunt însă doborâţi de atâta celebrat.
Petrecăreţii se retrag spre gară pentru a prinde trenul spre Stockholm, iar vagoanele sunt arhipline. „Vamaioţii“ suedezilor nu se mai obosesc să caute scaune. Stau claie peste grămadă, cu berile în mână, se aşază direct pe podeaua trenului, cuibăriţi pe sub scaune şi adorm pe loc.
Unii dau să se încaiere. Se măsoară cocoşeşte şi îşi dau seama că nu ar avea niciunul sorţi de izbândă, la cât de nesiguri sunt pe picioare. Încheie conflictul cu o strângere de mână.
„Naşul“ nici nu-şi mai face apariţia. Ar călca pe trupurile întinse sau contorsionate ale călătorilor osteniţi. În gara din Stockholm, din trenul de Uppsala coboară sute de emo, goths, hipsteri. Un trio de sex incert merge îmbrăţişat, fără să îi pese de nimic.
Mergând în urma lor, după o zi petrecută în mijlocul suedezilor detaşaţi de realitate, te încearcă uşor nostalgia. La 3.000 kilometri, la marginea României, în satele pescăreşti de pe malul Mării Negre, oare cum pulsează viaţa?
Preţuri în Uppsala
Prânzul, format dintr-o supă, două specialităţi suedeze (ca fel principal) şi trei beri locale, costă aproape 60 euro.
Transportul pe ruta Stockholm – Uppsala are preţul mediu de 12 euro de persoană.
O bere suedeză costă în medie 5 euro.
Shopping-ul de la brandurile locale este de câteva ori mai ieftin decât în magazinele lor din România. De exemplu: o cămaşă – 3 euro, o jachetă – 5 euro, un pardesiu – 10 euro.
Cazare în Uppsala: hostel – 20 euro/noapte/cameră, hotel – 120 euro/noapte/cameră.
Se încarcă comentariile...
