Fost director din primărie transformat în „îmblânzitor“ de fier: „Nebunia mea a fost să lucrez tradiţional, fără utilaje, doar cu forjă şi nicovală”

Fost director din primărie transformat în „îmblânzitor“ de fier: „Nebunia mea a fost să lucrez tradiţional, fără utilaje, doar cu forjă şi nicovală”

Ştefan Brebene în atelierul său                                                          FOTO Arhiva personală

Forja şi nicovala sunt singurele instrumente pe care un fost director dintr-o primărie le foloseşte pentru a face opere de artă. Sub loviturile repetate de ciocan, fierul înroşit devine expresia creatoare a omului care s-a întors la modul tradiţional de a „îmblânzi” fierul.

Ştefan Brebene, 59 de ani, a descoperit că fierul nu este doar o simplă materie primă pentru porţi, balustrade sau alte construcţii. Dintr-o întâmplare, Ştefan a văzut că din fier se pot face opere de artă, iar pentru aceasta îţi trebuie talent, pasiune şi forţă. La acea vreme era director în primăria Tulcea, un serviciu care n-avea nimic în comun ce ceea ce va urma.

„Am început dintr-o întâmplare, prin anul 2006. Eram la mănăstirea Celic Dere din judeţul Tulcea. Acolo, la un moment dat, la corpul nou de chilii era nevoie de nişte balustrade. Au tot încercat să găsească pe cineva care să le facă, dar în general găseau doar balustrade gata făcute. Mănăstirea are o oarecare arhitectură şi nu se încadrau. După o discuţie cu maica stareţă am zis că o să încerc şi eu. La ferestrele bisericii erau nişte grilaje făcute din metal, un model simplu pe care l-am dezvoltat. Am făcut un metru de balustradă şi s-a dovedit că era ce trebuie pentru acel loc.”

După balustradele de la mănăstire au urmat alte lucrări personalizate pentru diferite persoane, toate acestea nefiind opere de artă ci lucrări cu o anumită utilitate casnică.

„Am făcut iniţial nişte lucrări cu potenţial casnic. Să fie folosite în locuinţe. Apoi am început să fac lucrări artistice. Prima lucrare artistică pe care am făcut-o a fost un Icar, după care am început să avansez. Nebunia mea a fost să lucrez tradiţional, fără utilaje, doar cu forjă şi nicovală”, spune artistul.

                                                           Ştefan Brebene - „Fiara”


Povestea fierului şi a focului

Stefan Brebene a renunţat la munca sa din primăria Tulcea şi a început să lucreze cu fierul. De altfel, pasiunea aceasta a descoperit-o urmărind munca unui fierar bătrân. „Descoperisem fierăria la un bătrân dintr-un sat şi mă fascina povestea fierului şi a focului. Partea interesantă era că lucra cu acel fier roşu pe care-l putea modela”.

Fostul director spune că dintre toate îndemânările artistice, lucrul cu metalul este una dintre cele mai grele. „La fel şi cu piatra, dar aici trebuie să foloseşti nişte ciocane şi asta presupune un mare efort fizic. Dacă fierul se îndoaie prin încălzire, ca să-l deformezi trebuie să-l baţi. Şi acolo se folosesc ciocane, cu cât este mai gros, cu atât îţi trebuie şi forţă mai multă. Am un ciocan de 2 kilograme şi dacă baţi cu el de vreo 50 de ori îţi cam trebuie forţă. Ca să ajungă la o anumită formă, fierul necesită multe treceri prin foc. După câteva minute, fierul înroşit nu mai poate fi prelucrat pentru că se răceşte”, spune Ştefan.

Operele lui se nasc din desene, în urmă cu mai mulţi ani practicând caricatura, din idei care apar pe moment, iar câteodată îl inspiră forma pe care un metal o are. Sunt fiare, spune artistul, care au diferite forme, care la vremea lor au fost obiecte de uz gospodăresc sau altceva. Şi, înglobate sau puţin transformate pot deveni artă. Foloseşte şi metal pe care-l prelucrează el, dar şi diferite metale care au avut o întrebuinţare.”

„Am o lucrare care se numeşte „Fiara” care are capul dintr-un fier de călcat. Cineva pusese în el nişte hârtii şi rămăsese ridicat capacul. Asta m-a dus cu gândul la capul unei reptile”, explică Ştefan Brebene naşterea uneia dintre operele sale.  


                                           Ştefan Brebene-„Capra vecinului”

În funcţie de starea pe care o are, de inspiraţia de moment, o lucrare poate fi făcută într-o zi sau poate să dureze săptămâni, chiar luni de zile până la finalizare. „Sunt lucrări pe care le-am făcut într-o zi şi altele pe care le am în lucru de 6 luni. Am ajuns cu ele într-o anumită fază şi m-am blocat. Nu există un termen strict, tot timpul se poate schimba ceva. De exemplu, lumina este foarte importantă. În fiecare oră a zilei există o altă lumină şi lucrurile se văd altfel. Orele cu lumina bună sunt mai puţine”.

La un pas să renunţare

În anul 2016, Ştefan Brebene decide să se mute în Constanţa. Renunţă la atelierul său din Tulcea unde a creat primele opere din fier. „După ce am plecat din Tulcea am zis că nu o să mai lucrez, că nu mă mai ocup de fiare. Aveam acolo un mic atelier, vândusem toate instrumentele cu care lucram, m-am mutat în Constanţa, într-un oraş în care nu cunoaştem pe nimeni, era prea greu să o iau de la capăt.”

La insistenţele unui prieten desenează o poartă metalică pentru pensiunea acestuia din Delta Dunării, la Dunavăţ. Apoi, acelaşi prieten îl roagă să le execute, iar în cele din urmă Ştefan se reapucă de lucru într-un nou atelier deschis într-o hală unde şi-a amenajat un mic spaţiu. „Aşa s-au născut porţile cu pelicani care mi-au luat cam 4 luni. Nu trece o maşină prin faţă fără să oprească şi să facă o fotografie”.

Acum are patru lucrări ce sunt în diferite etape de executare. Le pregăteşte pentru o viitoare expoziţie pe care o va face în Constanţa, în primăvara anului viitor. Este o provocare şi o curiozitate, spune artistul care s-a întâlnit cu publicul într-o expoziţie similară la Tulcea, în anul 2015. Atunci a expus nouă piese alături de un prieten cioplitor în piatră.


                                                     Ştefan Brebene-„Peisaj dobrogean”

„Prima lucrare artistică pe care am făcut-o a fost un Icar, după care am început să avansez. Aşa am strâns vreo nouă lucrări pe care le-am expus alături de prietenul meu, sculptorul Gheorghe Munteanu, la Casa Avramide. Nu se mai făcuse o expoziţie de sculptură de 30 de ani în Tulcea, de metal niciodată. Eu am vândut 3 lucrări”, îşi aminteşte Ştefan.

Doar din artă nu se poate trăi, spune cel care îmblânzeşte şi modelează fierul. De aceea, artistul se ocupă cu amenajările exterioare. „Să vinzi lucrări de genul acesta e mai greu deoarece sunt oameni puţini care înţeleg sau sunt pasionaţi de metal. Acum se poartă totul lucios, iar metalul brut este mai greu de înţeles şi cadrează doar în anumite locaţii”.

Fierul, o provocare

De doi ani Constanţa a devenit oraşul de adopţie a lui Ştefan Brebene, iar temele pe care artistul vrea să le folosească în viitoarele lucrări sunt influenţate de mare. „O lucrare mai mare, ar fi o temă marină. Sunt fascinat de forma cochiliei de melc, de stelele de mare, de Marea Neagră iarna şi toamna. Îmi place foarte tare Constanţa veche, îmi place să mă plimb pe străzile pe care nu se plimbă nimeni.”

În general, operele ieşite din mâinile artistului nu trebuie întreţinute, ele fiind expuse în interior au fost vopsite şi patinate. Trebuie doar şterse de praf. Acum vrea să nu mai vopsească piesele la care lucrează, de aceea le lasă să prindă puţină rugină, apoi le finisează doar cu ceară de albină. Îi place foarte tare ca metalul să rămână metal, să-şi păstreze nuanţa.

                                                    Ştefan Brebene - „Gâza”


Operele lui Ştefan sunt admirate în general pe reţelele sociale, stârnind curiozitate şi uimire deoarece oamenii sunt obişnuiţi cu fierul din balustrade sau alte obiecte de uz casnic, fără să –şi imagineze că poate fi folosit în alt scop, mai ales artistic.

„Fierul pentru mine reprezintă o provocare, este metalul care a dus la progresul, dar şi la distrugerea lumii. Acum, că din el s-a făcut cam tot ce se putea face, eu vreau să mă întorc la prima lui metodă de prelucrare, cea clasică în care se încălzea şi fiecare îl strâmba după cum îl ducea capul. Mă fascinează chestia asta cu toate că ştiu că aparent este un metal pe care nu dai doi bani. Sunt unii care văd în el doar bani, cum îl găsesc îl duc la fier veci, alţii văd în el forme”, spune Ştefan Brebene.

Pe aceeaşi temă:

Cum arată prima gondolă sub pavilion românesc din istorie. După 20 de ani de plutit pe canalele veneţiene, a fost înregistrată oficial la Marea Neagră

Şef de promoţie fără bani de facultate, angajat consilier personal al unui primar. „Tatăl lui ne-a solicitat o bursă şi i-am oferit această variantă“

 









 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările