Flipper şi-a găsit părinţi. Mai multe persoane au adoptat delfini din Marea Neagră, în cadrul unei campanii a organizaţiei „Mare Nostrum“
0
Delfinii au salvat marinari şi copii pierduţi în valuri şi i-au adus la ţărm. Au arătat calea navelor prin canalul periculos din Noua Zeelandă. Studiile arată că îi ajută pe copiii cu sindrom Down sau cu autism să iasă din lumea lor şi să comunice cu cei din jur. O organizaţie din Constanţa încearcă să-i ajute, la rândul lor, pe delfini, căutându-le părinţi adoptivi.
Ruxandra Dobrescu (47 de ani), o arhitectă din Bucureşti, a devenit din luna mai „mamă adoptivă“ pe viaţă pentru doi delfini şi a mijlocit adoptarea unui alt delfin de către firma la care lucrează. Adopţia unui singur delfin a costat-o 500 de lei, iar pentru cel al firmei s-a plătit suma de 5.000 de lei.
Acest lucru a fost posibil datorită unei campanii a organizaţiei neguvernamentale „Mare Nostrum“ din Constanţa, iar banii strânşi sunt folosiţi pentru salvarea delfinilor aflaţi în pericol.
RAZĂ DE SOARE CĂLĂTOARE ETERNĂ
„M-am tot sucit şi am decis că, pentru moment, îmi permit să adopt doi delfini în nume propriu, iar la firmă am vorbit să adoptăm unul. Deci trei delfini cu totul, adoptaţi pe viaţă. Delfinii «mei» se numesc Thor şi Freya – un băiat şi o fată. Iniţial, am vrut să le pun numele Alpha (Fa) şi Beta (Bi), la fel ca eroii romanului lui Robert Merle (n.r. – „Un animal înzestrat cu raţiune“), dar ei erau doar doi, iar ceilalţi delfini din carte nu au sfârşit prea bine. Aşa că am ales să-i numesc după zeii nordici, care, în primul rând, sunt mai mulţi şi îmi lasă loc de multe alte adopţii, şi pe de altă parte, sunt în majoritate zei cumsecade, iubitori de oameni. Îmi amintesc de simpaticii extratereştri asgarzi din Stargate SG-1“, spune Ruxandra Dobrescu.
Femela delfin care urmează să fie adoptată de firmă are trei nume indiene: Kalinda (rază de soare) Bea (călătoare) Amarra (eternă). Iniţialele coincid cu cele ale firmei la care lucrează Ruxandra. „Întâi, am încercat să anagramez iniţialele noastre – ale asociaţilor şi ale celor care lucrează la noi –, dar rămâneam tot timpul cu câte două consoane stinghere, care nu se potriveau nicăieri. Povestea asta mi-a mâncat multe zile, motiv pentru care am şi întârziat cu adopţia, aşa că, în cele din urmă, am renunţat la idee. Mi-a părut rău, pentru că tuturor ne plac delfinii. Precedent există, în flota firmei avem o maşină argintie, pe care am botezat-o Flipper“, explică Ruxandra.
VARA, PE LITORAL, GRUPURI DE DELFINI
Ruxandra Dobrescu s-a îndrăgostit de delfini după ce a văzut serialul „Flipper“. De mică, i-au plăcut caii, păsările şi vietăţile acvatice. „Cai nu am avut cum să ţin pe lângă casă, aşa că m-am orientat către celelalte: am întotdeauna câte un peruş, unul a trăit unsprezece ani şi jumătate, altul, aproape zece ani. Şi am un acvariu de 200 de litri cu peşti discus. Vietăţile acvatice le iubesc pentru că sunt extraordinar de variate şi de complexe, iar comunicarea între ele şi cu ele mi se pare fascinantă“, povesteşte ea.
Avea 15 ani când un vecin i-a făcut cadou o carte în limba franceză: „Un animal înzestrat cu raţiune“ („Un Animal Doué de Raison“), de Robert Merle, roman ecranizat în 1973 cu titlul „Ziua Delfinului“ („The Day of the Dolphin“).
Legătura dintre ea şi delfini s-a consolidat atunci când, vara, pe litoral, admira grupuri de delfini care urmăreau ambarcaţiunile în larg.
Ruxandra speră ca, prin gestul ei, banii daţi pentru adopţie să ajute la salvarea delfinilor. „Mi s-a acrit în general de atitudinea asta fatalistă: «Păi, de ce să facem? Că tot nu schimbăm nimic!». Ne-am obişnuit aşa, că dacă nu avem rezultate repede, tragem concluzia că e degeaba. Nu sunt de acord! Nici măcar unul dintre cei care au început să construiască marile catedrale nu a trăit să le vadă terminate, dar asta nu i-a împiedicat să-şi continue lucrul. Delfinii ar insista, sunt sigură“, spune mama adoptivă.
FAMILIE MAI MARE, CU PATRU DELFINI
Violeta Ciobanu (51 de ani), din Negru Vodă (judeţul Constanţa), a adoptat şi ea pe viaţă patru delfini: doi sunt ai ei, unul l-a primit soţul în dar şi unul fiica sa. „Le-am dat numele Max (un câine de-al nostru pe care l-am iubit mult), Fulga, Bida şi Blu, pisicuţe de-ale noastre. Unele dintre ele s-au dus, dar au rămas în sufletul nostru“, povesteşte Violeta Ciobanu, de profesie avocat, dar care acum se ocupă de agricultură în Negru Vodă.
Fiica ei, Corina Ciobanu (23 de ani), era plecată la studii în străinătate atunci când mama ei a făcut cererea de adopţie. A fost foarte bucuroasă. „Ni s-a mărit familia“, a spus Violeta entuziasmată.
CUM SE FACE ADOPŢIA
An de an, tot mai mulţi delfini eşuează pe plajele litoralului românesc. De la începutul anului, 12 mamifere au venit la mal să îşi dea sfârşitul. Cei mai mulţi delfini sunt prinşi în plasele pescăreşti, unde se agaţă încercând să se hrănească, sau pier din cauza poluării.
Organizaţia neguvernamentală „Mare Nostrum“, din Constanţa, a demarat la începutul lunii mai o nouă ediţie a campaniei naţionale „Adoptă un delfin“, iniţiată în 2012. Prin acest demers, cei care iubesc delfinii pot să-i adopte la distanţă, achitând suma de 100 de lei, pentru un an, sau de 500 de lei, pe viaţă. Persoanele juridice pot adopta un delfin donând 500 de lei pentru un an şi 5.000 de lei pentru toată viaţa. Părintele adoptiv primeşte un certificat de adopţie şi va sprijini astfel reproducerea acestei specii aflate în dificultate.
În anii precedenţi, 188 de delfini şi-au găsit părinţi adoptivi, 149 dintre ei pentru o perioadă de un an, iar 39, pe viaţă. De la începutul campaniei, din 2012, organizaţia a strâns de la părinţii adoptivi suma de 39.000 de lei. Cei mai mulţi părinţi adoptivi sunt din România, însă, anul trecut, chiar şi o româncă stabilită în Olanda a adoptat un delfin la distanţă.
În 2014, au fost deja adoptaţi 37 de delfini şi s-a prelungit adopţia în două cazuri. Suma strânsă se ridică la 13.400 de lei.
DISPOZITIVE AMPLASATE PE PLAJE PESCĂREŞTI
Cu banii adunaţi până acum s-au achiziţionat 24 de dispozitive acustice, care au fost montate pe plasele pescăreşti. Acestea emit semnale pe care delfinii le percep ca pe nişte obstacole şi, astfel, le este salvată viaţa. În cazul în care femela rămâne prinsă în plase, puiul este şi el sortit pieirii, întrucât nu se poate descurca. Devine dezorientat şi moare de foame. Astfel de tehnici se mai folosesc în Oceanele Atlantic şi Pacific, potrivit Mihaelei Cândea, directoarea organizaţiei „Mare Nostrum“.
„Banii strânşi anul trecut ne-au ajutat să monitorizăm mai eficient litoralul românesc, de la Sulina la Vama Veche, şi să intervenim rapid pentru preluarea delfinilor eşuaţi.
Foarte puţini ajung vii pe plajă, iar în timpul sezonului estival, cadavrele delfinilor sunt un pericol pentru turişti“, completează Mihaela Cândea. Ea spune că delfinii ajung la mal foarte slăbiţi şi plini de boli, când, practic, specialiştii nu mai au cum să îi salveze. „Vin pe plajă să-şi dea sfârşitul. Ei consideră că dacă ajung aproape de mal, pot să respire“, explică ea. Pe parcursul anului 2013, „Mare Nostrum“ a realizat peste 50 de intervenţii rapide pe plaje.
DELFINII SALVATORI
Literatura vorbeşte despre multe cazuri în care delfinii au salvat oameni de la înec sau din colţii rechinilor. În anul 1970, mai mulţi pescari au fost salvaţi de la moarte de doi delfini, după ce nava lor de pescuit s-a scufundat în Pacific, pe coasta vestică a Japoniei. Delfinii i-au încercuit şi i-au condus pe pescari pe ţărmul Peninsulei Kazuza. În cinstea celor doi delfini salvatori s-a ridicat un monument. O altă poveste îl care ca erou pe delfinul Pelorus Jack din Noua Zeelandă. Se spune că el ghida ambarcaţiunile printr-un canal periculos de trei kilometri între două insule ale Noii Zeelande. Delfinul stătea la intrarea în canal până când se apropia o navă, pe care apoi o conducea în siguranţă prin canal. În anul 1904, guvernul Noii Zeelande a dat o lege prin care-l proteja pe delfin. În 1912, însă, Pelorus Jack a dispărut.
În 1982, delfinii au salvat viaţa unui copil de 11 ani, Nick Christides, care a fost dus de valuri în larg în timp ce făcea surf în apropierea Insulelor Cocos din Oceanul Indian. Norocul a făcut ca Nick să-şi găsească un prieten: un delfin care l-a apărat de rechinii care îl pândeau, până când a fost salvat de ambarcaţiunile pornite în căutarea sa.
„Delfinul era tot timpul lângă el, înota alături de copil sau făcând cercuri în jurul lui. Observase, probabil, că băiatul a fost luat de curent şi era în pericol“, le-a relatat reporterilor tatăl băiatului.
Despre delfini se spune că au puteri tămăduitoare asupra copiilor diagnosticaţi cu sindrom Down sau autişti. Nikki, un băieţel de 8 ani, din Miami (SUA), care nu putea să vorbească, a fost supus unei terapii cu delfini. Într-un centru terapeutic, el a înotat o perioadă alături de delfinii vindecători. După trei săptămâni, copilul a început să rostească primele cuvinte. Misionara de naţionalitate engleză Patricia St. John scrie în lucrarea „Mesajul delfinilor“ că ei şi copiii autişti comunică într-un mod aparte. În preajma vieţuitoarelor marine, copiii bolnavi ies treptat din izolare.
65 DE DELFINI AU EŞUAT ANUL TRECUT
Din statisticile furnizate de Programul de monitorizare şi conservare a delfinilor de pe litoralul românesc al Mării Negre, elaborat de organizaţia neguvernamentală „Mare Nostrum“, pe parcursul anului trecut, au fost înregistrate 65 de exemplare de cetacee eşuate la malul Mării Negre. În 2012, numărul lor a fost aproape triplu – 177 de exemplare. Detalii despre cum se poate adopta un delfin pot fi găsite pe site-ul organizaţiei, www.marenostrum.ro.
Vă mai recomandăm:
VIDEO Delfinii au venit să se joace cu turiştii din Vama Veche
Vor putea comunica oamenii şi delfinii vreodată?
Se încarcă comentariile...
