Fiica unui „element dubios“: „Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a şi deja rămasă fără mamă şi fără tată“

Fiica unui „element dubios“: „Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a şi deja rămasă fără mamă şi fără tată“

Voica Potârcă şi fratele său Colecţie Memorialul Sighet

Voica Potârcă, fiica Doinei, arestată în lotul familiilor foştilor demnitari în anul 1952, îşi aminteşte cum a rămas şi fără mamă şi fără tată, după ce au fost arestaţi. Virgil Potârcă a murit la Sighet.

„Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a, deja rămasă fără mamă şi fără tată. În clasa a IV-a nu m-au mai primit la Liceul „Lazăr”, unde făcusem şcoala primară. Ne-a dus bunica, cu chiu, cu vai, la o altă şcoală, „Mihai Vodă”. Din clasa a V-a nu m-au mai primit nicăieri; deci am stat acasă un an întreg. Fiind copii mici (în vârstă de 9 şi 13 ani) eram o greutate pentru bunica noastră, punându-se şi problema întreţinerii noastre. Mergeam la talcioc şi vindeam ce se mai găsea prin casă. Îmi aduc aminte de talcioc.
 
Era o suprafaţă mare în care rudele celor arestaţi, cei alungaţi din case, cei daţi afară din slujbe etalau pe jos, pe pământ, pe ziare sau pe cârpe ceea ce mai aveau în casă: argintărie, cristaluri, tablouri, haine, blănuri, obiecte de artă. Vânzătorii – vechea burghezie prigonită – arătau jalnic şi am fost profund impresionată, îmi venea să las acolo totul aruncat pe pământ şi să fug. În această perioadă, aflând despre situaţia mea, familia unei colege de clasă m-a invitat de mai multe ori acasă la ei pentru o masă mai bună. Le-am rămas recunoscătoare toată viaţa.
 
Mama s-a reîntors; între timp am fost s-o văd la puşcărie, la vorbitor, la Popeşti-Leordeni. Îmi aduc aminte momentul în care fratele meu şi cu mine ne uitam la ea printre zăbrele, iar ea ne privea pierită.. Înainte de asta, când eram în clasa a III-a şi au arestat-o pe mama, ştiu cum a fost, pentru că dormeam toţi trei în aceeaşi cameră; eu, de fapt, n-aveam pat. Punea seara două fotolii cap la cap şi dormeam acolo. Au venit şi au arestat-o. După aceea m-am îmbolnăvit grav. Fratele meu a condus-o până la poartă şi i-a urat să fie tare“, a povestit Voica Potârcă în volumul „Copilăria ca luptă de clasă“, editori Traian Călin Uba şi Ilie Rad, prefaţă de Ana Blandiana, Fundaţia Academia Civică, 2013.
 
 
„Adormeam mergând. Ca soldaţii la război“
 
Dorina Potârcă a fost una dintre victimele închisorii Sighet după arestarea din 14/15 aprilie ’52, în lotul „familiilor foştilor demnitari“. Ea a fost profesoară de limba franceză şi soţia fruntaşului ţărănist Virgil Potârcă, ministru al Justiţiei, al Agriculturii şi al Lucrărilor Publice în mai multe guvernări din perioada interbelică, arestat şi întemniţat la Sighet.
 
Dorina Potârcă a primit o condamnare administrativă de doi ani. A trecut prin lagărele de la Ghencea, Popeşti-Leordeni, Pipera şi închisoarea Dumbrăveni. Despre teroarea de la Popeşti-Leordeni a scris în „Amintirile unui «element dubios»“, publicate de Fundaţia Academia Civică în 2011: „Plecarea din colonie era o tortură. Trebuia să coborâm «Golgota», care era acum îngheţată, lunecoasă… Ningea, pământul era îngheţat bocnă. Noi lucram la diguri. Aşa lucrasem şi vara, aproape tot timpul. Dar de unde atunci ne frigea soarele, praful de pe diguri se lipea de noi şi când ne turnam apă în cap, ea şiruia pe noi şi deveneam un fel de zebre, în aşa hal de murdare eram că ne uitam una la alta şi nu ne mai recunoşteam. Acum îngheţam îndată ce ne opream din muncă. Întâi dădeam zăpada la o parte şi apoi ridicam digul. Miliţienii îşi făceau un foc mare şi stăteau în jurul lui. Din când în când ne duceam şi noi să ne încălzim la foc, dar te perpeleai pe-o parte, îngheţai pe alta – şi reluai munca. Când erai lac de apă şi îţi desfăceai hainele, când erai sloi de gheaţă... La întoarcere, picioarele îngheţau şi se dezgheţau singure de câte 7-8 ori pe rând. Şi adormeam mergând. Ca soldaţii la război“.
 
Dorina Potârcă a fost eliberată la 19 aprilie 1954. Dar după eliberare, nu a mai fost reprimită în învăţământ, fiind nevoită să lucreze ca muncitoare, vânzătoare, funcţionară. Doar trei ani mai târziu a putut să-şi reia profesia, de profesoară suplinitoare.
 
Virgil Potârcă (1888-1954), fruntaş P.N.Ţ., fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, apoi – succesiv – ministru al Justiţiei, al Agriculturii, al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor. A fost arestat la 5/6 mai 1950, a fost închis la Sighet, fără a fi judecat. A murit în penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: