Exerciţiu comun româno-american în zona Insulei Şerpilor, fost pământ românesc

Corveta „Contraamiral Horia Macellariu” (265) participă, în perioada 15-17 octombrie, la un exerciţiu naval, în zona Insulei Şerpilor şi în apele internaţionale ale Mării Negre, împreună cu nava purtătoare de rachete „Pryluky” (Ucraina) şi cu distrugătorul american USS „Porter”.

Exerciţiul contribuie la consolidarea parteneriatului dintre Ucraina şi statele membre NATO, în domeniul forţelor navale, urmărind realizarea interoperabilităţii echipajelor la nivel tactic, prin aplicarea procedurilor de operare la standarde NATO, în domeniul luptei împotriva ameninţărilor la adresa securităţii.

Contribuţia Forţelor Navale Române la implementarea prezenţei aliate adaptate din zona Mării Negre şi participarea la exerciţiile, operaţiile şi misiunile NATO demonstrează faptul că ţara noastră îşi îndeplineşte, fără ezitare, angajamentele asumate în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Insula Şerpilor este acum a Ucrainei, însă între anii 1879 – 1947 a fost pământ românesc. Insula Şerpilor, scria Raul I. Călinescu, în revista Analele Dobrogei din anul 1931, este una din puţinele insule ale Mării Negre. „Această insulă, încă aproape pustie, are o întindere de 17 ha, perimetrul ei neregulat având o lungime de 1.973 m. Insula poate fi abordată prin trei locuri: pe la S, unde se află şi o potecă săpată în stâncă – şi pe de-o parte (E) şi alta (V) a gâtului promontoriului unde ţărmul, format din rocă moale, are forme mai domoale“. 

Autorul spune că în afară de persoanele atrase de mirajul inepuizabil ştiinţific sau arheologic, şi în afară de turişti sau de pescari, ce rămân aici o durată mai lungă sau mai scurtă de timp, populaţia umană a Insulei Şerpilor este formată din personalul farului şi acela al pichetului militar.

Gardieni din cele patru zări

Personalul farului era compus din patru persoane. „Ştefan Petrov, gardianul-şef, de origine ruso-bulgar şi Vasile Iona, de origine grec, sunt de 12 ani pe insulă, în serviciul Comisiei Europene a Dunărei. Al treilea gardian, Dumitru Curteanu, e numai de cinci luni şi a fost trimes de la farul Sf. Gheorghe, unde funcţionase trei ani.Cel de-al patrulea, Rahmi Ilias, de origine turc, este de cinci ani pe insulă“.

De obicei, una din aceste patru persoane este întotdeauna în concediu, prin rotaţie, câte o lună, pentru a-şi vedea familia la Sulina.

Aceşti gardieni locuiau în camere separate, în impunătoarea clădire a farului, reconstruită de C.E.D. în 1992, în care aveau la dispoziţie o mare bucătărie comună, o mare cămară comună cu despărţituri speciale, un atelier magazii, cuptor de pâine.

„În afară de munca oficială de îngrijire şi bună funcţionare a farului, gardienii au destul timp ca să se ocupe şi de-ale gospodăriei, să cultive zarzavaturi (varză, porumb, cartofi, pătrunjel, pătrăgele vinete, roşii, pepeni) în cele două grădini din faţa şi dosul farului, să scoată midii din mare cu ciorpacele (prăjini lungi de 4-5 metri având la capăt un inel de fier cu diametrul de 30 cm, de care inel e legată o reţea groasă, conică), să prindă peşte, să culeagă cele trei rânduri forţate de ouă de pescăruşi, să împuşte sitarii, porumbeii sălbatici şi celelate păsări migratoare comestibile, să cosească iarba şi să facă chiar clăi de fân, ca pe orice moşie particulară din cele 17 ha ale statului, propuse odată a se păstra ca rezervaţie ştiinţifică. 

Restul zilei gardienii şi-l petrec dormind sau făcând câte-o cafea, pentru a se întrema de oboseala nopţii trecute şi a se-ntări pentru aceea a nopţii ce vine.Unii citesc literatură, mai ales în orele lor nocturne de veghe în far, şi printre cărţile lor am găsit şi lucrări mai bunicele“, consemna autorul.

Farul de pe insula Arhivă Analele Dobrogei

Gardienii, oameni inteligenţi

Spune că gardienii farului dela Insula Şerpilor sunt oameni inteligenţi şi capabili, năzuind un viitor mai bun pentru copiii lor ce-nvaţă la şcolile din Sulina, îngrijiţi de mamele rămase acasă.

„Aceşti gardieni, izolaţi de-atâta vreme de lume, evită parcă lumea, vorbesc puţin şi-ncet, fiind mai mult nişte firi meditative şi având adesea nişte gânduri foarte clare despre viaţă“, îi caracteriza Raul Călinescu.

Apa de băut şi de spălat, întrebuinţată atât de personalul farului cât şi de acela al pichetului, era apa de ploaie care se strângea în cisterne, patru la număr, câte una de-o parte şi de alta a peninsulei şi a treia în partea de nors a insulei, sub stâncile pichetului, şi a patra, cea mai importantă, în curtea farului. 

Criminali pe Insula Şerpilor

Personalul Pichetului militar, care era instalat în aripa dreaptă a clădirii farului, era compus dintr-un număr variabil de soldaţi marinari, care aveau însărcinarea de a observa toate navele care trec pe lângă insulă şi direcţia acestora.

„Astfel, în aprilie 1931, când am fost noi pe insulă, personalul Pichetului era constituit dintr-un fruntaş (şeful Pichetului) şi trei soldaţi (în afară de doi pedepsiţi), toţi din Divizia de mare, Baza navală Sulina.

Printre arestaţi se găsesc câteodată chiar criminali ordinari, cari sunt în stare să se fugărească, pentru nimic, cu arma în mână, toată insula, cum s-a întâmplat acum doi ani când, se zice, un soldat ar fi şi înnebunit de groază. De aceia şeful Pichetului are întotdeauna grijă de a ascunde armele soldaţilor la gardienii farului“.