Execuţia mareşalului Ion Antonescu la 1 iunie 1946: „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici măcar cenuşa mea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În urmă cu 73 de ani, la 1 iunie 1946, mareşalul Ion Antonescu a fost executat în închisoarea Jilava, fiind găsit vinovat de crime de război.

Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882, Piteşti - 1 iunie 1946, Jilava), general, apoi mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului. Ion Antonescu este una dintre cele mai controversate personalităţi din istoria României.

A avut o ascensiune fulminantă în ierarhia militară, ajungând şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale. În timpul regimului carlist intră în dizgraţia regelui. Reapare pe scena publică în contextul creat de pierderile teritoriale din vara anului 1940, numit preşedinte al Consiliului de Miniştri şi învestit cu puteri depline. După abdicarea regelui Carol al II-lea, preia efectiv conducerea statului şi formează un guvern alături de Mişcarea Legionară, alăturând România Puterilor Axei, conform enciclopediaromaniei.ro.

După îndepărtarea legionarilor, Antonescu instaurează un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941 România participa alături de Germania la invadarea Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei. Odată cu schimbarea cursului războiului în favoarea Aliaţilor, situaţia României a devenit dramatică, existând posibilitatea ocupaţiei sovietice. Negocierile paralele pentru ieşirea din război demarate pe de o parte pe cale oficială, de guvern, şi pe cale neoficială, de regele Mihai şi opoziţie, nu au adus nici un rezultat concret.

Antonescu nu a dorit să încheie un armistiţiu defavorabil pentru ţara noastră, ceea ce ar fi însemnat capitularea necondiţionată. Regele Mihai, temându-se de o catastrofă naţională l-a demis şi arestat printr-o lovitură de palat. 

Mărturii inedite 

În dosarul- problemă 23 August 1944 publicat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Scurităţii, există declaraţia lui Anton Dumitrescu, ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944). El a fost cel care i-a adus la cunoştinţă lui Ion Antonescu arestarea sa. Iată cum povesteşte el evenimentele care au marcat soarta României: „Mareşalul absorbit de nevoile frontului şi de alte necazuri venea tot mai rar la rege, astfel că în noaptea de 22 august de acord cu cei din jur şi bineînţeles cu ştirea celor de la Cairo se stabileşte ca arestarea, deci ruperea de nemţi să se facă în ziua de 26 august 1944 la Palatul din Bucureşti.

Primesc ordinele de urmare direct de la rege, care mă reţine în casă pentru a nu mai lua contactul nici cu familia mea, care era în incinta palatului. Adjutant de serviciu era col. Ionescu Emilian - generalul Sănătescu în urma celor discutate în 2 cu regele hotărâse ca să aplice lovitura chiar în ziua de 23 august 1944, până la 26 august 1944, se pot întâmpla multe. Zis şi făcut. Sănătescu merge la Preşedinţie unde invită pe Mareşalul I.A. cu vice preşedintele Consiliului de Miniştri şi câţiva miniştri mai importanţi într-un consiliu restrâns la Palat la ora 17.00.

Între timp soseşte la casa regelui col. Dămăcianu, şef Statului Major la Comandamentul Militar al Aapitalei. Este primit imediat de rege şi după câteva minute, pleacă. Îi comunicase cele ce vor urma“.

„Vom da socoteală lui Dumnezeu şi istoriei“

În sufragerie, Regele se întreţinea cu mai multe persoane din anturajul său, iar pe la ora 15.30 – 16.30 când a sosit şi mareşalului Ion Antonescu, care a fost condus de adjutantul de serviciu în sufrageria din casa de locuit. „Aici, mareşalul s-a scuzat că a trebuit să vorbească la telefon cu Clodius, în plus ce am mai putut auzi cu întreruperi despre arma secretă pe care nemţii o vor pune-o în acţiune, după care regele se scoală în picioare la ora 16.59 şi vorbeşte Mareşalului cu emoţie: «Domnule Mareşal, tăvălugul morţii apasă greu asupra Moldovei şi este ameninţată şi restul ţării, amândoi vom da socoteală lui Dumnezeu şi istoriei». Acum Ioaniţiu Mircea îmi face semnul convenit şi eu intru în sufragerie urmat de cei 3 subofiţeri, salut pe Rege şi mă îndrept spre Mareşal spunându-i «Domnule Mareşal, din Înalt Ordin sunteţi arestat», fac semnalul de executare subofiţerilor. În acest moment, regele a ieşit din încăpere.

După ce au trecut peste starea de şoc, Anton Dumitrescu i-a încadrat pe mareşal şi pe cei care-l însoţeau şi i-a scos din sufragerie prin coridorul din faţa biroului. Între timp s-a deschis poarta mare, iar maşinile Mareşalului şi ale lui Ică Antonescu au intrat în curte împreună cu maşinile de escortă. Li s-a dat ordin tuturor să coboare din maşini, iar armamentul şi muniţia au fost predate lângă peretele Palatului, iar personalul militar şi civil au fost duşi sub escortă în subsolul palatului. După citirea proclamaţiei către ţară, au fost eliberaţi.

În tot acest timp, populaţia se plimba prin faţa Palatului fără să ştie ce se petrece înăuntru.

Regele, împreună cu Sănătescu, Ionescu Emilian şi Ioaniţiu au redactat proclamaţia către ţară care a fost imprimată şi trimisă la Societatea de Rdio, unde la opra 9 s-a difuzat.

Între timp au sosit la Palat generalul Anton Constantin cu cpt. Vergoti J, însoţit de un paraşutist american de origine română Ţurcanu, care a fost ascuns de generalul Anton Constanti. Acesta a fost expedit în cursul nopţii la Cairo.

După constituirea Guvernului care a depus jurământul în aceeaşi seară, s-a dat citire mesajului către ţară. Regele a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia)şi începerea tratativelor de armistiţiu cu Aliaţii şi de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

După ce a fost arestat, generalul Antonescu a fost predat gărzilor comuniste ale lui Emil Bodnăraş. Acestea l-au predat armatei sovietice pe 31 august, când au intrat în Bucureşti. Generalul a fost ţinut prizonier în URSS şi ulterior judecat de Tribunalul Poporului din Bucureşti, când a fost condamnat la moarte şi executat la 1 iulie 1946.

    

Antonescu a fost acuzat că în timpul războiului a ordonat asasinarea şi deportarea în Transnistria a zeci de mii de evrei. 

Conform cu raportul oficial aflat în custodia Arhivelor Statului, citat de istoricul Florian Bichir, întrebat despre ultima sa dorinţă, Ion Antonescu a cerut să fie executat de militari şi nu de gardienii închisorii", dar a fost refuzat. „Înainte de execuţie, Ion Antonescu a exclamat: „Iar ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici măcar cenuşa mea". Cenuşa Mareşalului Antonescu a fost răspândită de bolşevici în locuri secrete. 

Vă mai recomandăm:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite