FOTO VIDEO Moştenirea Dianei. Visul frânt al olimpicei a dat naştere unui concurs naţional de engleză
0
IN MEMORIAM. Competiţia este organizată de Şcoala nr. 56 Bucureşti, la iniţiativa părinţilor Dianei-Elena Rotaru, eleva de excepţie care şi-a pierdut viaţa în tabăra de matematică la Buşteni, la începutul anului. Un post de radio fondat la Mangalia poartă amprenta Dianei, care a realizat design-ul şi site-ul Radio Rapana.
La 25 mai, elevii de gimnaziu pasionaţi de limba engleză sunt invitaţi să participe gratuit la concursul „Wings from Diana”, organizat în memoria Dianei-Elena Rotaru.
Olimpica de la Şcoala nr. 56 (Jose Marti) din Bucureşti este celebrată astfel de familia ei extinsă: părinţi, dascăli, colegi, prieteni, cunoscuţi. Laureaţii vor primi cupe, medalii şi premii în bani (locurile I, II si III de la fiecare an de studiu).
Şcoala cu cel mai mare punctaj va primi trofeul concursului numit „Wings from Diana“ (conform regulamentului, clasamentul pe şcoli se va face pe baza punctajului însumat al primilor cinci elevi pe fiecare an de studiu). Festivitatea de premiere va avea loc cel mai probabil la Primăria Sector 2 - Bucuresti, la 26 mai.
Competiţia va fi găzduită de şcoala Dianei, instituţia de învăţământ care în vacanţa de iarnă şi-a pierdut un elev de excepţie, într-un accident absurd. Fata în vârstă de 13 ani se afla în tabăra de matematică de la Buşteni, iar în dimineaţa de 8 ianuarie a fost găsită căzută de la etajul 3.
Era îngheţată, în şoc hipotermic, inconştientă, rănită grav. Ca s-o desprindă din încleştarea morţii, salvatorii au spart gheaţa cu târnăcopul şi i-au tăiat părul. Avea să părăsească această lume 12 ore mai târziu, fără să-şi mai revină din coma profundă. Aşa s-a stins un copil îndrăgostit de viaţă, al cărui motto era o declaraţie entuziastă: „Viaţa e frumoasă! Iubesc viaţa!!“
„A avut VIAŢĂ în fiecare clipă în care i-a bătut inima“
„Diana-Elena era un copil căruia îi plăcea să trăiască din plin toate momentele vieţii, îi placea să trăiască «CU VIAŢĂ». A fost un copil care făcea lucrurile să se întâmple, nu aştepta pur si simplu. «În definitiv, nu anii din viaţă sunt cei care contează, ci viaţa din anii tăi». Abraham Lincoln a spus asta. Diana a avut atâta viaţă în puţinii ei ani, încât noi o să credem în fiecare secundă a existenţei noastre ce spunea Lincoln!
Contează exuberanţa ei, pasiunea pe care apus-o în tot ceea ce făcea, trăirile frumoase, zâmbetele si strigătele ei de fericire, faptul că s-a bucurat de o floare, de vorbe bune, de animale, de toate reuşitele ei, de toate îmbrăţişările pe care le primea şi le dădea. Iar Diana a fost un copil generos cu îmbrăţişările şi spunea oamenilor ca sunt buni, generoşi, frumoşi.
Oricine o cunoştea ştie asta. S-a bucurat de oameni, era fericită cu un zâmbet, cu un ochi îndreptat către ea, s-a bucurat de valurile mării si de foşnetul pădurilor, era fericită la maximum, îi sticleau ochii când era apreciată pentru desenele ei, pentru progresele ei la japoneză sau era fericită când avea note bune la materiile la care ea se estima a nu avea abilităţi, era transpusă când cântam la chitară cu ea.
Punea pasiune în tot şi când desena, şi când învăţa singură să cânte la chitară sau să vorbească japoneză, şi când juca vreun joc la calculator... şi ne îmbrăţişa, şi ne pupa în fiecare zi! Diana s-a bucurat de viaţă şi a avut VIAŢĂ în fiecare clipă în care i-a bătut inima! Asta contează! Restul e tăcere... Aşa a fost Diana-Elena“, o descriu părinţii ei.
Desenul premonitoriu
Devastaţi după pierderea unicului lor copil, Cristina şi Iulian Rotaru şi-au găsit puteri pentru a ajuta alţi copii să-şi urmeze pasiunea. Cum Diana excela la engleză şi matematică, părinţii şi dascălii săi au organizat o nouă competiţie pentru elevii României. Detaliile sunt expuse pe site-ul Dianei, www.der56concurs.ro, unde se găsesc frânturi din viaţa ei: desene, poezii, fotografii, gânduri pentru ea…
Unul dintre desene, făcut în aprilie 2011, atrage însă atenţia. Diana a desenat o fată cu o ghiulea legată de picior, care zboară, într-o noapte albastră. Mesajul: „Oricâte piedici şi încătuşări ar exista, dragostea dă mereu aripi“.
Copilul-minune
Printr-un efort supraomenesc, familia Dianei transformă marea durere în bucuria de a transmite altor copii ceva din spiritul fiicei lor. Drumul ei se anunţa de excepţie, pentru că Diana îşi pregătise cu minuţiozitate fiecare etapă a vieţii. Îşi dorea enorm să studieze matematica la Oxford.
„Era de o curiozitate fantastică, ne asalta cu întrebări şi până nu-i răspundeam în detaliu, nu se lăsa. Era o provocare şi pentru noi“, povestesc părinţii. Inteligenţa sa ieşită din comun uimea dascălii, nu o dată puşi în încurcătură de copilul avid de cunoaştere, care nu se mulţumea cu răspunsuri formale.
Zborul frânt al Dianei este cu atât mai greu de acceptat, date fiind circumstanţele în care s-a produs. Cert este că Diana-Elena Rotaru lipseşte de la apelul elevilor străluciţi ai României, care în aceste zile s-au întors premiaţi de la olimpiade. În dorul lor nestins, părinţii ei se mângâie cu o idee despre absenţa Dianei: „Probabil este la un concurs de matematică despre care nu ştim noi...“
Esenţa vieţii
Un premiu special a fost instituit în memoria Dianei-Elena, la Concursul de Matematică Interjudeţean al Şcolii Gimnaziale Nr. 56 Bucureşti. Acesta s-a desfăşurat în ianuarie, fiind la a XII-a ediţie. Palmaresul Dianei era impresionant: medaliată cu argint la Olimpiada Naţională de Matematică din anul 2012, locul I la Concursul naţional de engleză Cangurul.
Dispariţia ei prematură, la începutul lunii ianuarie, a îndurerat colegii şi profesorii şcolii a cărei elevă a fost. „În orice lucru sau fenomen există un model matematic, deci… matematica este esenţa vieţii…“, a notat Diana în scrierile sale.
Diana şi marea
Un post de radio fondat la Mangalia poartă amprenta Dianei-Elena Rotaru, olimpica îndrăgostită de viaţă. Radio Rapana a fost creat de familia Rotaru şi de un grup de prieteni apropiaţi. Înfiinţarea radioului a fost pusă la cale vara, pe plajă, în timpul unei şedinţe de bronzat.
Diana a gândit designul paginii de web www.radio-rapana.ro şi tot ea a lucrat la programarea site-ului. „Marea îi plăcea Dianei în mod deosebit pentru că stătea cu fetiţa prietenilor noştri din Mangalia, cu care se înţelegea foarte bine. Aici avea prieteni, în curte la ei putea să fotografieze florile, motanul, căţelul, să deseneze“, relatează părinţii ei.
Aceasta este probabil ultima poezie a Dianei, scrisă în decembrie 2012:
Constelaţii
Din seninul adânc al cerului
Cândva, după apusul soarelui,
Ca prin vise de poveste
Luna limpede-a dat veste:
Aştrii toţi cei de pe cer
Să se strângă frumuşel
Grupuri, grupuri ca şi fraţii
Să devină constelaţii.
Nu e taină, ci e ştire
Stele cântă-n fericire!
Amintiri despre Diana
Maria Stănescu, „cea mai buna Mamaie din lume“: „Diana a trăit în 13 ani şi 6 luni cât alţii în 60 ani. Citea Feodor Dostoievski, surorile Bronte, Mark Twain şi Charles Dickens în original, literatura română clasică şi contemporană, romane contemporane ştiinţifico-fantastice, la 6 ani se delecta cu enciclopedii.
Nu adormea până nu citea cateva pagini, uneori multe, multe, a avut o vremea cand, primul lucru inainte de a se trezi (devreme), era tot lectura, în ultima vreme îşi folosea mult timpul pentru rezolvarea problemelor de matematică sau pentru a învăţa SINGURĂ din tainele biologiei sau chimiei, dar nici lectura nu o uitase.
Scria poezii, nuvele, chiar începuturi de roman, în limba română şi în engleză. Îi plăcea să migălească, din câteva foi de hârtie colorate cu foarfeca şi lipici făcea cutii pentru bijuterii, suporturi pentru rechizite. Lucra pe calculator ca un specialist, tricota, cosea goblen.
Diana a fost un «OM MARE într-un trup de copil».Totdeauna îmi spunea că trebuie să învăţ limba engleză, îmi spunea că mă va învăţa ea... În tot ce făcea, punea pasiune şi făcea cu plăcere. Ştia multe glume despre marile personalităţi ale lumii şi ni le spunea cu umor.“
Elena Coman, prietenă: „Adio, suflet drag. Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit. L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci.
Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul.
L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari, l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L-am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece.
Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost.
Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber, fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum, iti simt nerabdarea, te simt frematand. Ai vrea sa ramai, iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi. Imi apartii si iti apartin, ma regasesc in zborul tau, in fiecare bataie de aripa, te regasesc in fiecare lacrima, ne regasim in fiecare vis.
Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu pot ne pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele. Esti tot ce sunt, sunt tot ce esti. Adio, suflet liber de copil, mereu voi fi cu tine. “
Francesca Cristea, prietenă: „Diana era eleva-model a renumitei Şcoli 56 Jose Marti, olimpica medaliata cu argint, prietena, colega care ne va ramane mult timp in gand, in suflet... Am avut onoarea sa o cunosc: era amabila, zambitoare, mereu dorea sa te ajute... Am intalnit-o prima data acum doi ani: era a V-a si cauta o sala in care sa se poata pregati pentru olimpiada de matematica. Ca o ironie a sortii a murit in tabara de matematica...Era desteapta, o adevarata valoare pentru generatia de astazi“
Cristina Rotaru, Mami
Lucruri simple
Mi-e dor de-un zâmbet de copil,
Mi-e dor să-i pregătesc un tost,
Mi-e dor s-o aud «Toate-au un rost?»,
Mi-e dor de-un răspuns dificil.
Mi-e dor de fata mea frumoasă,
Mi-e dor s-o văd privind la flori,
Mi-e dor să o sarut in zori,
Mi-e dor să o aştept acasă.
Mi-e dor să o mai duc la şcoală,
Mi-e dor s-o ştiu la un concurs,
Mi-e dor să-mi ţină un discurs,
Mi-e dor de o viaţă normală.
Mi-e dor de vorba ei nespusă,
Mi-e dor de locuri impreună,
Mi-e dor să-i pun în păr cunună,
Mi-e dor de joaca ei apusă
Mi-e dor de toate şi de tot,
Mi-e dor de ce nu am trăit,
Mi-e dor de ce nu am vorbit,
Mi-e dor să pot ce nu mai pot.
S-o strâng în braţe mult de tot,
Dar doru-mi n-are antidot…
Petro Mag (profesoara Petronela Magdalin-Uzun)
O scrisoare pe aripi de vânt
Draga mami,
Stiu ca te intrebi in fiecare clipa ce fac, cum ma descurc singura, dar pot sa iti spun ca nu sunt deloc singura pentru ca am intregi galaxii care ma insotesc in sederea mea de aici, de aceea m-am hotarat sa iti scriu cateva randuri…
Am prins luna de mana azi noapte si ne-am plimbat… Mi-a zis ea ca o sa aibe grija sa imi deschida toate portile galaxiilor ca sa imi astampere setea de cunoastere. As vrea sa iti descriu ce am vazut in plimbarea mea, dar mai bine astept cuminte sosirea ta aici… Mi-a soptit luna aseara ca va trece doar cat sa fac o plimbare aici si tu vei veni… Pentru ca timpul de aici nu este acelasi cu timpul tau…
Ce pot sa iti spun, doar ca sunt clipe in care eu si cometele ne jucam de-a” v-ati ascunselea” si ma simt atat de fericita atunci cand le gasesc pitite dupa vreo stea . Ele cred ca nu le vad, dar eu dintotdeauna am avut darul special de a vedea dincolo de toate lucrurile…Stii ce-am mai facut?...Le-am cantat dragonilor cu care zbor si au inceput sa danseze… Sa fi vazut ce dans fantastic…iar eu m-am agatat de aripa unuia dintre ei si m-am alaturat dansului lor. Pot sa iti spun sincer, ca dragonii sunt adorabili si caraghiosi atunci cand asculta muzica rock.
Acum doua seri luna m-a luat de mana si m-a dus intr-o galaxie, de care tu sigur nu ai auzit, si am facut matematica cu stelele nou-nascute. Nu stiau algoritmii, si ma suparam pe ele, dar in momentul urmator radeam fericita, pentru ca stelutele imi culeageau raze de soare violet si alergau disperate sa mi le ofere.
Era sa uit sa iti spun ca m-am intalnit si cu “TIMPUL”, un batran adorabil, care statea si numara clipele… Am incercat sa-l incurc in numaratoare povestindu-i din cartile din care am citit, dar el era prea concentrat si continua in numaratoarea lui.
Am prins si vantul de aripi, iar el mi-a spus ca ii sunt tare draga…si mi-a aratat unicornii… Sunt fantastici! Iar ingerii care-i insotesc mi-au daruit si mie o pereche de aripi. Cu ocazia asta am rugat vantul sa iti aduca pe aripile lui aceasta scrisoare.
Am fost si la scoala aici, exista o scoala pentru suflete frumoase…la fel ca al meu, si fiecare suflet are cate-o pereche de aripi ca ale mele. La scoala invatam cat de importanta este iubirea, iertarea… Invatam cum sa devenim ingeri. Eu vreau sa devin ingerul florilor. Mereu florile mi-au fost dragi, asa ca am ales sa le ocrotesc si sa le daruiesc din dragostea mea. Sa te uiti mereu la flori, draga mami si vei vedea o parte din mine…
Iti spun si tie si lui Tati sa nu mai plangeti, pentru ca imi udati aripile pe care le-am primit si nu mai pot sa zbor, iar zborul aici este totul… Sunt mereu alaturi de voi si iubesc viata de aici asa cum am iubit-o pe cea de acolo…
Acum trebuie sa inchei scrisoarea mea pentru ca vantul se grabeste…dar fiti siguri ca o sa il mai prind si altadata de aripi si o sa va mai scriu…
Ingerul florilor si al vostru Midori (alias Diana-Elena)
Videoclipuri realizate de Adriana Pop, verişoara Dianei (primul) şi de Arramia (al doilea), pe versurile sale recitate de Ady Moldovan
Se încarcă comentariile...
