Emoţionanta poveste a celor doi eroi din Războiul de Independenţă de la 1877, un maior şi un soldat, care vor fi repuşi în drepturi
0
Doi eroi români din Războiul de Independenţă de la 1877 vor fi repuşi în drepturi. Maiorul Gheorghe Şonţu şi soldatul Grigore Ion vor sta de strajă în muzeul bulgăresc de la Pordim, ce poartă numele Regelui Carol I.
Ca să-şi recâştige independenţa de stat şi să facă din Dobrogea, din nou, pământ românesc, România a trebuit să intre în războiul ruso-turc din anul 1877. Conflagraţia izbucnise la 24 aprilie 1877, fiind penultima din lungul şir de confruntări armate între imperiile Rus şi Otoman. Alături de aliaţii de la Răsărit, ţara noastră a înregistrat victorii răsunătoare, plătite, însă, cu sânge.
Jertfa de la Griviţa
La bătălia de la Griviţa, trupele româneşti au înregistrat cele mai grele pierderi. În cinstea ostaşilor români căzuţi în război, Regele Carol I a comandat construirea unui mausoleu, în anul 1902. În osuarul de la Griviţa sunt depuse osemintele a 1.300 eroi români, fiind considerat cel mai mare edificiu comemorativ din străinătate dedicat eroilor români.
În total, România a trimis 38.000 oşteni pe frontul de la sud de Dunăre, în nordul Bulgariei. Comparativ, Imperiul Otoman avea 200.000 soldaţi pe câmpul de bătălie, aproape la fel cu forţele ruseşti. Miza era extrem de importantă: trupele aliate ruso-române trebuia să cucerească Plevna, astfel că atacarea redutelor din jur - Griviţa şi Rahova - au pregătit terenul pentru marele asalt ce a durat din iulie până în decembrie 1877.
Pe tot timpul campaniei dunărene din 1877, Regele Carol I a condus oştirea română de la faţa locului. Monarhul s-a instalat în tabăra de război de la Pordim (sau Poradim), o aşezare din nordul Bulgariei, unde se instalase cartierul general ruso-român comandat de Ţarul Alexandru al II-lea, aflat, de asemenea, la Pordim.
Casa în care a trăit Carol I în acele luni a fost făcut muzeu memorial de Guvernul bulgar. În curtea acesteia se aflau 4 tunuri din Războiul de Independenţă şi busturile a doi eroi: maiorul Gheorghe Şonţu şi soldatul Ion Grigore Alucăi. Busturile au fost, însă, furate în anii `90, astfel că autorităţile române au decis să repare memoria eroilor. Pe soclurile rămase goale vor fi aşezate, după 139 ani de la bătălia de la Griviţa, busturile celor doi eroi.
Preşedintele, pe urmele Regelui
Hotărârea a fost luată în luna iunie 2016 şi a coincis cu vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Bulgaria (15-16 iunie). Iohannis a vizitat o serie de locuri emblematice în care ostaşii români s-au jertfit pentru independenţa României şi eliberarea Bulgariei. La Plevna a depus coroane de flori la Mausoleul Sfântul Gheorghe Biruitorul şi la monumentele căpitanului Nicolae Valter Mărăcineanu şi generalului Cristodor Cerchez.
La Griviţa, preşedintele Iohannis a participat la ceremonia depunerii unei coroane de flori la Mausoleul dedicat ostaşilor români, iar în Pordim a vizitat Casa Memorială Regele Carol I şi a participat la ceremonia de inaugurare a monumentelor dedicate maiorului George Şonţu şi sergentului Grigore Ion Alucăi, căzuţi la datorie în Războiul de Independenţă.
Autorităţile locale bulgare intenţionează să reamenajeze corespunzător casa memorială, ce a fost înfiinţată în anii 1905-1907. Casa memorială Regele Carol I face parte din complexul comemorativ de la Poradim, Bulgaria, dedicat eroilor români căzuţi în Războiul de Independenţă. Întreg ansamblul comemorativ este compus dintr-o casă memorială, o anexă administrativă şi curtea de dimensiuni mari în care s-a amenajat un parc. În casa memorială funcţionează o expoziţie permanentă şi o anexă utilată în care a locuit Regele Carol I în timpul campaniei din anul 1877.
Legendarul maior Şonţu
Maiorul-erou Gheorghe Şonţu a căzut la asaltul asupra redutei Griviţa din zilele de 30 august-11 septembrie 1877. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îi face portretul complet. El s-a născut la 5 octombrie 1841 în oraşul Focşani. Anii de şcoală i-a făcut în oraşul natal. La 18 ani intră în Şcoala Militară de ofiţeri din Bucureşti. După terminarea acestei şcoli, sublocotenentul George Şonţu este repartizat în Regimentul 5 infanterie aflat cu subunităţile sale la Brăila şi Galaţi.
La 24 ianuarie 1864 este înaintat la gradul de locotenent, la 2 octombrie 1867 la cel de căpitan, iar la 15 ianuarie 1874 la gradul de maior. O dată cu avansarea este transferat la Regimentul 8 linie care se afla la Galaţi. Ulterior, în anul 1875 maiorul George Şonţu este mutat la Regimentul 6 Dorobanţi Focşani, unde îndeplinea funcţia de comandant de batalion. Conform ordinului nr. 2.981 din 3 septembrie 1877, batalionul I din Regimentul 10 Dorobanţi comandat de maiorul George Şonţu şi batalionul II din acelaşi regiment au început pregătirile pentru participarea la război.
Operaţiunile militare iniţiate de armata română pe frontul din Balcani, în cadrul Războiului de Independenţă, au avut în vedere cucerirea redutei Griviţa şi deschiderea drumului către Plevna (Bulgaria). Astfel, în strategia convenită de părţile române şi ruse, la 29 august/10 septembrie 1877, la Poradim, armatei române îi revenea sarcina de a cuceri reduta Griviţa, considerată elementul de rezistenţă al aliniamentului de la Plevna.
În ziua de 30 august / 11 septembrie 1877, maiorul George Şonţu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3 ce a deschis atacul şi a întreprins primele acţiuni ofensive de cucerire a redutei Griviţa - operaţiuni soldate cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti. Printre cei căzuţi la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat şi bravul ofiţer român, care se aflase în permanenţă în linia întâi a frontului.
Eroismul ostaşilor români în această luptă a fost pe larg oglindit atât în presa internă, cât şi în cea internaţională. Astfel, ziarul „Dorobanţul“ sublinia „maiorul Şonţu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea şi curajul“. De asemenea, „România Liberă“ din 3 septembrie 1877 nota: „S-au luptat ca nişte lei copiii Carpaţilor! (...) Au murit mulţi, dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevărată, pentru dreptatea trecutului glorios al României“.
Cine este soldatul-erou Grigore Ion?
Celălalt erou, soldatul Ion Grigore Alucăi, înaintat la gradul de sergent post-mortem, este subiectul unei controverse. Istoria spune că el a fost ucis după ce a ridicat drapelul de luptă pe reduta Griviţa. În realitate sunt doi soldaţi cu acest nume: Grigore Ion, unul zis Buriaşu, de loc din Dumbrăveşti de Prahova, iar altul zis Alucăi originar din Salcea de Suceava. Ambii distinşi în lupte, cei doi viteji au murit la casele lor: Buriaşu - în 1915, Alucăi - în 1909.
„Fireşte, discuţia interesează pe unii din punct de vedere istoric, pe alţii din alte consideraţiuni. Un fapt însă rămâne: Că acel steag a fost smuls din mânile ostaşilor turci prin vitejia Românilor. Şi acesta este un fapt, cu care se pot mândri generaţiile viitoare. Că cine-i adevăratul cuceritor la ce nе-аm mai bate capul? El a fost un soldat român. Numele puţin interesează. Numească-se el Grigore Ioan sau Grigore al Lucăi, faptul în sine rămâne în aceeaşi strălucitoare glorie“, tranşează dilema ziarul Tribuna din 13/26 ianuarie 1912.
Pe aceeaşi temă:
Un orăşel din Bulgaria are un mic muzeu dedicat Regelui Carol I al României
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial
Se încarcă comentariile...
