Dosarul „Elevii, Securitatea şi Europa Liberă”. Spovedania unui „golan“ exmatriculat, actual profesor renumit la Universitatea de Vest

Mai mulţi elevi au plătit scump în trecut plăcerea nevinovată de a asculta muzică şi de a-şi împărtăşi trăirile împreună cu legenda acelor timpuri – Cornel Chiriac, cel care realiza emisiunea Metronom la postul Europa Liberă. Alţii au fost exmatriculaţi pentru că visau la democraţie.

Pentru un elev din ziua de astăzi este greu de crezut că ascultarea unui post de radio de peste hotare se poate lăsa cu sancţiuni, că trimiterea unei scrisori te poate condamna în faţa colegilor, că pedeapsa pentru punerea unor întrebări despre drepturile constituţionale este exmatricularea. În anii '70, acestea erau cele mai blânde sancţiuni pe care tinerii le puteau primi.

La începutul anilor 70, mai mulţi elevi din Brăila: Silviu Puiu Apostolescu, Marinică Odagiu, Constantin Vintilă, Georgel Odagiu, Alexandru Cuza şi Eugen Mircea, împreună cu alţi colegi de la Şcoala Generală nr. 4 şi Liceul nr. 1 din Brăila au înfiinţat „Clubul Regilor Liberi“. Tinerii se strângeau şi ascultau şi apoi comentau emisiunile difuzate la Europa Liberă. Simţind că îi uneşte mai mult decât muzica, ei au decis să aibă şi o vestimentaţie specifică: bluze galbene şi pantaloni albaştri şi posedau legitimaţii din lemn pe care erau gravate în limba engleză denumirea clubului, pseudonimul şi cuvântul „Hippy“.

Fireşte, la un moment dat, au dorit să împărtăşească trăirile cu cel care le difuza cele mai frumoase piese ale acelor vremuri: Cornel Chiriac. Scrisoarea unui tânăr, trimisă realizatorului de emisiuni de radio, nu a mai ajuns niciodată la destinaţie. Ea a fost descoperite de echipa de cercetare de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii formată din Cristina Anisescu, Florentina Budeancă, Andrei Galiţă şi Felicia Bugnariu în arhivele fostei Securităţi.

Cornel Chiriac, legenda unei întregi generaţii

„S-au dus bărbile şi pletele, s-a dus muzica“

Vă redăm un fragment din scrisoarea tânărului: „La 16 ani sunem majoritatea căliţi atât sufleteşte cât şi trupeşte de viaţa de aici. Când e albă când e neagră, când e caldă, când e rece, dar de puţine ori a fost albă şi caldă viaţa asta ca să ne bucurăm şi noi. Acum, însă, după vestita dată de 7 iulie 71 (n.r. când au apărut tezele de partid prin care s-a instituti revoluţia culturală după modelul comunist), viaţa tinerilor s-a înrăutăţit mult mai mult. S-au dus bărbile şi pletele tinerior, s-a dus muzica. S-au dus toate. Dar câte ceva tot a mai rămas: cozile la carne“. Continua apoi scrisoarea: „Dar cine are curajul să se ridice şi să strige aceste adevăruri? Nimeni! Căci cum «ai dat din aripi» cum te-au şi înhăţat. Şi se abat asupră-ţi pumnii şi bastoanele «sticleţilor» care încearcă pe aceste căi să te facă să gândeşti «ca un adevărat comunist»“.

Evident, fapta tinerilor nu a rămas fără urmări. La 5 ianuarie 1972, s-a decis punerea în discuţie publică a membrilor Clubului Regilor Liberi în şcolile unde aceştia învăţau, iar alţii au fost avertizaţi la sediul Securităţii. Câţiva au fost recrutaţi de Poliţia Politică. „Stigmatizarea publică şi excluderea din UTC nu au fost singurele probleme cu care s-au confruntat elevii. Lor li s-au pus piedici în cariera sportivă pe care voiau s-o urmeze, iar unii au reuşit să-şi finalizeze studiile numai în urma intervenţiilor făcute la persoane sus-puse din judeţ“, dezăluie consilierul CNSAS Cristina Anisescu.

Din alte documente aflate în fondul CNSAS aflăm cum s-au derulat anchetele în ceea ce-i priveşte pe copii.

Elevii, „executaţi“ în faţa colegilor şi a profesorilor

Dintr-o notă depusă la dosarul elevilor anchetaţi, aflăm că pe data de 20 ianuarie 1972, a avut loc o adunare a colectivului Liceului nr. 1 din Brăila, la care au participat 580 de elevi şi 23 cadre didactice.

„Tovarăşul (...), directorul liceului deschide şedinţa, arătând după aceea toate înfăptuirile partidului şi guvernului spre binele poporului nostru, construcţii, uzine, fabrici, viaţa culturală etc.“. Aşa începea nota explicativă primită la Securitate de „rezidentul Georgescu“, probabil un profesor sau un elev, care participase la „execuţia publică a elevilor“.

După cuvântul introductiv, un tovarăş a adus la cunoştinţa tuturor celor prezenţi faptul că anumiţi elevi au „scris la Europa Liberă, un post clandestin,  după care combate cu asprime abaterile acestor elevi. A venit apoi rândul profesorilor să ia cuvântul. Tovarăşul de istorie nu a fost de acord cu atitudinea elevilor, iar un alt profesor a spus că elevii care obişnuiau să asculte Europa Liberă au făcut de râs şi pe colegii lor cinstiţi faţă de patrie. Tovarăşul secretar UTC Brăila a catalogat faptele ca fiind josnice, condamnabile, şi a cerut excluderea elevilor din organizaţie.

O altă sursă, „Sandu Victor“, scria Securităţii că pe data de 20 ianuarie 1972 au avut loc două şedinţe ale UTC pe clasă şi apoi pe liceu, ambele având acceaşi temă: punerea în discuţie a UTC-istului Silviu Puiu Apostolescu, cel care a avut ideea înfiinţării „Clubului Regilor Liberi“ şi identificat ca autor al unei scrisori adresate postului Europa Liberă. În nota dată Securităţii se arată că elevul „şi-a dat seama că a apucat pe un drum greşit şi a promis că va reveni pe drumul cel bun.

Dizidentul dintr-a X-a

Stelian Mihălaş, de 57 de ani, lector la Facultatea de Matematică şi Informatică la Universitatea de Vest din Timişoara, a fost exmatriculat pe vremea în care era elev, în anul 1974, la cel mai bun liceu din Timişoara, „C.D.Loga“. Liceanul de clasa a X-a a întocmit un chestionar cu mai multe întrebări privind politica României, pe care l-a împărţit colegilor. „Îi întrebam cine ar trebui să îl aleagă pe preşedintele ţării, dacă prevederile din Constituţie sunt respectate şi alte asemena întrebări“, îşi aminteşte profesorul de matematică.

A apucat să împartă chestionarul la mai mulţi colegi şi, după ce aceştia au răspuns, a centralizat datele şi le-a prezentat în cadru restrâns. Era spre sfârşitul lunii martie, când iniţiativa sa a ajuns la urechile Securităţii, care imediat a demarat o anchetă. „Colegii mei care au răspuns la întrebări au primit nota 6 la purtare, iar pe mine m-au exmatriculat. Ancheta era condusă de secretarul UTC Valer Mangu, dar şi alte persoane cu funcţii. Au vrut atunci să mă excludă de tot din şcoală, dar Ion Iliescu, la acea vreme secretar pe probleme de propagandă de educaţie, a spus că este suficientă o scurtă perioadă de timp“, rememorează dizidentul dintr-a X-a.

Elevul Stelian Mihălaş nu s-a putut reînscrie la şcoală până când nu a fost reeducat prin muncă. „Câteva luni am lucrat la o fermă de vaci şi în construcţii“, îşi aminteşte el. Clasa a X-a a repetat-o la alt liceu din Timişoara, care acum se numeşte Colegiul Naţional Bănăţean.

În primul an după ce a fost exmatriculat, a luat premiul II pe ţară la Olimpiada de Matematică şi a intrat în lotul pentru Olimpiada Internaţională, unde a câştigat locul III la concursul studenţesc „Traian Lalescu“. Elevul a ajuns apoi la „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti, unde a obţinut doi ani la rând locul I pe ţară la concursurile de matematică.

Nu a fost singurul dosar pe care familia sa l-a avut la Securitate. Bunicul din partea mamei a fost proprietarul unor fabrici de cherestea şi, din cauza originii sale nesănătoase, nu a putut să susţină examen la Liceul de Marină Constanţa.

Cum nu a putut să-şi urmeze visul a dat examen la Facultatea de Matematică din Timişoara. Acum, este lector la Facultatea de Matemamtică şi Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara.

Universul tânărului comunist



Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a deschis pe 17 iunie la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa expoziţia „Tinereţea mea în comunism“.

Aici a fost recreată camera unui tânăr comunist: un pat simplu, un covor de iută, o măsuţă pe care stau două ceşti de cafea cu nechezol. Din expoziţie nu lipseşte Oracolul, caietul în care trebuia să completezi mai multe rubrici: cine eşti, ce muzică asculţi, dar şi de cine îţi place şi ce vei dori să ajungi când vei fi mare. Cravata de pionier, rucsacul de drumeţii şi telefonul cu disc ascultat de Securitate întregesc universul vieţii unui tânăr din perioada comunistă.

Un colţ al camerei este destinat distracţiilor de la acea vreme: discuri de vinil cu muzica lui Phoenix sau Iris, o carte bună împrumutată de la un vecin şi chitara, prietena multor tineri de altădată.

La expoziţie au fost aduse, în premieră, şi câteva aparate de interceptare. Este vorba de un aparat de filmat şi de filaj, un receptor de bandă largă care era folosit pentru interceptarea frecvenţelor postului Europa Liberă. La expoziţia mai sunt două steaguri cu care revoluţionarii au ieşit în stradă pe 21 decembrie 1989.

Vă mai recomandăm:

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie

→

Imaginea 1/8: Tinereţea mea în comunism FOTO Mariana Iancu