Documentul secret al Securităţii despre spionii americani. Cum au fost condamnaţi la moarte paraşutiştii în 1953 şi ce a păţit marele industriaş Auschnit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Lupta anticomunistă a românilor s-a dus şi cu ajutorul spionilor americani, care aduceau în ţară informaţii privind rezistenţa din străinătate. Un document strict secret privind activitatea spionilor americani se află în arhivele CNSAS.

În anul 1954, Securitatea a emis un „material de orientare despre activitatea Serviciului de spionaj american“. Actul strict secret eliberat de Ministerul Administraţiei şi Internelor se află în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 

„În perioada de după război, lupta între lagărul antidemocratic imperialist condus de SUA şi lagărul democratic antiimperialist condus de Uniunea Sovietică, se ascute din ce în ce mai mult. În noile condiţii postbelice, cercurile monopoliste din SUA care s-au îmbogăţit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au început să aplice în mod speculativ un program de folosire a superiorităţii lor economice şi militare asupra ţărilor sărăcite de război, pentru a subjuga şi domina aceste ţări. 

Săgeţile serviciului de spionaj american sunt îndreptate împotriva URSS-lui şi a ţărilor de democraţie populară, împotriva forţelor democratice din întreaga lume. 

Pentru pregătirea cadrelor de spionaj medii şi inferioare, a fost creată în SUA o reţea de şcoli de spionaj dependente mai ales de Ministerul Armatelor de Uscat. O serie de şcoli de spionaj, se spune mai departe, au fost create de americani în Germania, Italia, Franţa, care pregătesc spioni în vederea trimiterii lor pe teritoriul Uniunii Sovietice şi în ţările cu democraţie populară“.

Procesul paraşutiştilor: 14 oameni au fost condamnaţi la moarte

În actul secret se vorbeşte de procesul paraşutiştilor legionari, din octombrie 1953, aceştia fiind pregătiţi în astfel de şcoli. „Aceştia au avut sarcina să creeze în România o serie întreagă de terenurile de paraşutaj şi gazde sigure pentru primirea altor grupe de paraşutişti, să ia legătura cu organizaţiile subversive legionare cu ajutorul cărora să creeze rezidenţi de spionaj pentru transmiterea la centrul de la Paris a informaţiilor militare, politice şi economice“.

Doisprezece români au fost paraşutaţi pe teritoriul ţării între 1951-1952, ei având asupra lor manifeste, aparate de emisie-recepţie, cu tot ce era necesar pentru a supravieţui şi a se apăra. Grupele de paraşutişti purtau nume codificate, „Jacques”, „Carpates” etc., şi erau aşteptate de Securitate, întrucât NKVD – ul avea oameni bine infiltraţi în toate sferele.  

   

image

Presa, despre procesul paraşutiştilor 

Paraşutiştii români au fost răspândiţi în mai multe regiuni muntoase şi mai cu seamă în Apuseni, în partea de nord, spre Baia Mare. Câţiva au murit la aterizare, iar cei care au supravieţuit au fost arestaţi şi apoi ucişi, fiind deconspiraţi. 


Procesul paraşutiştilor a fost judecat în octombrie 1953, la Bucureşti. Au fost condamnaţi la moarte 14 români, iar sentinţa a fost executată pe 31 octombrie 1953, la Jilava.

Spionul Max Auschnit

În actul păstrat în arhiva CNSAS se vorbeşte şi de marele industriaş Max Auschnit, acuzat că „a transmis câţiva ani la rând Misiunii Militare Americane bilanţuri economice, date statistice şi istrucţiuni secrete despre preţul principalelor mărfuri industriale“. 

Marele industriaş Max Auschnit a fost administrator delegat al Uzinelor şi Domeniilor de Fier din Reşiţa, cea mai mare societate pe acţiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist. În decembrie 1934 s-a convertit la religia creştină catolică şi s-a căsătorit cu o româncă, Livia Pordea. În anul 1939 a căzut în dizgraţia regelui Carol al II-lea, cu care era partener de croaziere şi partide de poker, în favoarea rivalului său, Nicolae Malaxa. 

A fost arestat şi dat în judecată şi condamnat la 6 ani închisoare. Întreprinderile sale au fost „românizate” în ultima perioadă a Dictaturii regale şi în timpul dictaturii antonesciene. În 1942 a fost eliberat din închisoare.

În urma comutării sentinţei la muncă în serviciul societăţii, pe care a efectuat-o la fostele sale întreprinderi. După căderea regimului antonescian, procesul său a fost rejudecat şi a fost achitat în toamna anului 1944. Văzând pericolul instalării regimului comunist, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în 1959. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948. 

Cum îşi transmiteau spionii informaţiile

Securitatea informa că serviciul de spionaj american a început să pătrundă activ în România odată cu pătrunderea monopolurilor americane. Totodată, România a fost invadată de spioni, cetăţeni americani care erau trimişi în ţară sub acoperirea de directori de societăţi, membri ai consiliilor de administraţie, ingineri, tehnicieni, ziarişti şi diplomaţi. 

Numărul florilor trimise soţiei diplomatului arăta ora de întâlnire

După 1944, aflăm din actul secret, spionii americani care au lucrat sub diverse acoperiri în România, au întrebuinţat mult timp metoda contactului direct cu agentura. După arestarea câtorva, au fost mai prudenţi, în sensul că îşi fixau întâlnirile în amurg, iar apoi şi-au folosit soţiile. Locurile de întâlnire erau bisericile franceză şi engleză, din Bucureşti. Intrau aici sub motiv că se roagă, însă pe această cale îşi transmiteau informaţii. „Când agenţii observau filajul, nu veneau la întâlnire şi pentru scurt timp întrerupeau contactul cu diplomaţii. Pentru a arăta că nu sunt arestaţi, veneau la anumite zile şi ore într-un loc dinainte stabilit.

Pentru restabilirea legăturii, agentul trimitea prin orice comisionar flori soţiei diplomatului. Numărul florilor arăta la ce oră trebuia să fie întâlnirea de a doua zi“. O altă metodă de legătură era transmiterea materialului în cutia poştală a Legaţiei Americane, în plicuri pe care era scrisă adresa companiei Standard Oil, din New York. 

image

Cerneala simpatică, folosită la scară largă

În 1948, spionii americani au spus că au primit de la americani prafuri pe care, după ce le dizolvau, obţineau cerneală simpatică. Cu această substanţă ei scriau pe hârtie materialele de spionaj procurate, iar pe altă pagină scriau scrisori cu conţinut familiar, pe care le trimiteau în Austria. Alte metode erau microfilmele, introduse în ţigări sau cutii de chibrituri.

„În perioada 1949 – 1954, organele noastre au reţinut următorii curieri trimişi în RPR de diverse centre ale spionajului american din străinătate: Eugen Teodorescu, comandant legionar, agent al CIC-ului Linz, Klokner Rudolf, agent al Gestappou-lui, Zottu Vasile, legionar, Santa Florea, legionar, Pascariu Ciprian, Dragoş Hoinic, Simandan Coriolan, Andreevici Victor, Vancu Ion şi alţii“. 

Informaţii direct la Vatican

În toamna anului 1952, a fost arestată Silvia Placa, fostă translatoare la Serviciul Presei din cadrul Delegaţiei SUA. În timpul anchetei, ea a declarat că activase pentru spionajul american încă din 1945, imediat după angajarea sa la Misiunea Militară Americană. În 1950, ea a luat legătura cu un grup de preoţi catolici din Bucureşti. Aceştia i-au solicitat să le facă legătura cu Vaticanul prin Legaţia SUA, intenţionând să transmită la Vatican diverse informaţii din ţară. Femeia a acceptat şi a început să trimită informaţiile primite de la preoţii catolici lui Williams Murat, fost prim-secretar al Legaţiei amerciane, care le trimitea, mai departe, la Vatican.

Vă mai recomandăm:

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Acţiunea „Missouri”. Minciunile şi mofturile Ceauşeştilor la Casa Albă, la întâlnirea cu Nixon. Dictatorul i-a şocat pe americani cu subiectul privind evreii

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria


Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA: diamantele sintetice, traficul de arme clandestin, numele agenţilor străini
 

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Operaţiunea „Olimp ’72“ – Cum i-a urmărit Securitatea pe sportivii români la Olimpiada de la München. Patzaichin: „Securiştii aveau urme de caschetă“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite