Dobrogea, tărâmul fără seamăn în Europa. Descrierea fabuloasă a unui călător: „Pământul dobrogean este o adevărată arcă a lui Noe“

Dobrogea, tărâmul fără seamăn în Europa. Descrierea fabuloasă a unui călător: „Pământul dobrogean este o adevărată arcă a lui Noe“

Imagine din filmul „Aferim!“ regizat de Radu Jude, turnat în Dobrogea Foto Silviu Gheţie

După documentări de o viaţă, academicianul Ion Simionescu (1873-1944), profesor naturalist la Universitatea din Iaşi, a decis în primăvara lui 1928 să publice o serie de călătorie din România, intitulată „O ţară din poveşti“. Primul volum avea să fie dedicat Dobrogei, tărâmul care l-a fascinat. Fiica academicianului, Cecilia Maria Simionescu, este nimeni alta decât Sanda Marin, faimoasa autoare a cărţii de bucate preferate de români.

„Cel care cunoaşte trecutul istoric al Dobrogei şi a călcat mai îndelung pe pământul ei nu va socoti drept exagerare părerea că ea nu are seamăn în Europa.

Pământul ei este, în miniatură, o adunătură de tot soiul de reliefuri: ici e bolta largă a unui munte de granit, dincolo tronul de porfir al Consulului. Lângă Măcin se ţin munţii şir de şir; cătră margine stau răzleţi ca piramidele egiptene. Pretutindeni e o varietate de forme, de culori, de îmbrăcăminte. (...)

D`apoi variaţia apelor? Marea Neagră mărgineşte spre răsărit Dobrogea cu albastrul valurilor temute; spre apus bătrânul Istru îi mângâie coastele cu lenevitele lui unde; spre nord, delta, pământ ce se naşte, ascunde zvâcniturile unei vieţi nemaipomenit de bogate, iar de jur împrejur se ţine o ghirlandă de lacuri, unele rezervoare naturale de peşti, altele cu mâl tămăduitor.

Spre nord râurile îmbătrânite cur domol în văi largi; spre sud, vremelnice, în brăzdături adânci, miniatura vestitelor văi din Colorado.

Peste tot se întinde un cer mai adeseori senin; când norii nu-l întunecă, soarele înainte de a se culca priveşte lung îndărăt, răspândind mantia de purpură a asfinţitului, nicăeri aşa de frumos ca în Dobrogea“, consemnează academicianul Ion Simionescu în primul volum, „Dobrogea“, din seria „O ţară din poveşti“. O ediţie anastatică a fost scoasă recent de la tipar de Centrul Cultural Judeţean Teodor T. Burada din Constanţa.

Dar ce mai scrie academicianul naturalist care a cutreierat Dobrogea în lung şi-n lat?

„Pământul dobrogean este o adevărată corabie a lui Noe. Mai ales primăvara şi toamna, când păserile călătoare, în pribegia lor ritmică, se abat în deltă, în Dobrogea se află furnicarul cel mai bogat de animale. (...) Şi haina vegetală dă Dobrogei stropi exotici. Liliecii înfloresc pe coasta dealurilor până aproape de Agighiol; smochinii fac brâu catifelat ţărmului dinspre Balcic, iar seminţelor plantelor din Transcaucazia şi Persia au încolţit pe pământul dobrogean, alături de obişnuitele flori de pe meleagurile noastre.

Acelaşi amalgam se observă şi printre oameni. Nu este numai babilonia în spaţiu, dela tătarii în stingere şi găgăuţii cu origine enigmatică, până la puţinii italieni cari îşi menţin vioiciunea lor meridională. E mai ales variaţiunea în timp. În Dobrogea, mai mult decât oriunde, se găsesc suprapuse civilizaţiuni străvechi dela cea a oamenilor primitivi, straturi istorice continuând pe cele geologice. (...)“, arată Simionescu.

După ce a străbătut Dobrogea în toate cele patru puncte cardinale, profesorul care a devenit ulterior preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe (1930), preşedinte al Societăţii de Geologie (1932) şi preşedinte al Academiei Române (1940), ajunge la concluzia de rigoare:

„Dobrogea, cu gurile Dunării şi Portul Constanţa, este fereastra pe unde se aeriseşte cuprinsul ţării. Fără Dobrogea ne-am înăduşi în săul nostru. Ea e prietenia lumei depărtate, ce ne scapă de duşmănia lăsată să se încuibe la hotare de jur împrejur.

Dobrogea este a noastră; trebuie să rămâie a noastră. Glasul vechilor amintiri, prin titulatura lui Mircea, ne-o spune mereu. Fondul curat românesc, ca şi descălecătorii, ciobani din vârful munţilor, ni-l repetă într`una. Sângele celor dela Plevna sau Turtucaia îl întăreşte în conştiinţa noastră.

Prin muncă, prin dragostea cu care vom învălui oamenii şi locurile din ea, resonanţa glasului străvechiu trebuie mărită, pentru ca el să se păstreze în veşnicie. Aceasta este datoria sfântă de azi, a tuturora, faţă de Dobrogea, dar mai ales a celor care-şi duc viaţa în ea“.

Academicianul Ion Simionescu, tatăl faimoasei Sanda Marin Sursa foto wikipedia.org

Pe aceeaşi temă:

Dobrogea în 1880, prima monografie a unei regiuni româneşti: „Păstorii mocani se căsătoresc cu fetele localnicilor şi se aşază aici pentru totdeauna“

Ce a făcut Jules Verne în Dobrogea acum 135 de ani. Istoriile fascinante ale ţinutului intitulat „California României“

Aventura prin Dobrogea a faimosului Hans Christian Andersen. Peripeţiile fascinante, publicate apoi în Danemarca

Călătorie captivantă pe Dunăre de-a lungul Dobrogei, spre Marea Neagră

Ce poţi face în Dobrogea în afară de plajă. Călătorie uimitoare prin tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră

Comoara ascunsă a României. Se află în Dobrogea, pe malul Dunării

Poveştile bunicilor din Primul Război Mondial. Urmaşi sârbi veniţi să vadă unde au luptat înaintaşii în Dobrogea

O călătorie documentară de amploare în Dobrogea anului 1880: „Câmpiile înverzind iute produc deodată iarba cea mai frumoasă“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările