Dobrogea sub stăpânire otomană: „Aceşti otomani îi tratau pe creştini mai rău ca pe câini“, iar poliţaii turci necinsteau femeile

Dobrogea sub stăpânire otomană: „Aceşti otomani îi tratau pe creştini mai rău ca pe câini“, iar poliţaii turci necinsteau femeile

Turci din Dobrogea FOTO Anatole Magrin

Pe lângă faptul că stăpânirea otomană a schimbat numele majorităţii localităţilor din Dobrogea, oamenii vremii au notat buzurile la care erau supuşi românii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ion Ionescu de la Brad a scris despre abuzurile de tot felul la care erau supuşi românii din Dobrogea din partea administraţiei otomane. Informaţiile apar în volumul „Istoria unui sat dobrogean. De la Danachio la Nicolae Bălcescu“, semnat de Dragoş Dumitru Dragomir şi Luigi Frigioiu. 
 
„Aceşti otomani îi tratau pe creştini mai rău ca pe câini“. El arată că la toate angariile tot pe români pică greutatea“. Adaugă că dregătorii locali la toate muncile numai pe români îi au.
 
Românii erau singurii care îndeplineau cu sila diferite munci în interesul personal al dregătorilor locali. Erau obligaţi să lucreze pământurile acestora trei zile la seceră şi trei la coasă, în timp ce bucatele lor rămâneau nestrânse şi se stricau pe câmp. Erau plătiţi doar cu jumătate, adică cinci lei, sau uneori doar cu un sfert (2,5 lei) din preţul unei zile de lucru, care se ridica la 10 lei. 
 
Satele româneşti erau obligate să dea „ficiori pentru plugărie“. De asta se ocupa ciorbagiul (primarul) fiecărui sat, care era un simplu instrument al aianului (termen propriu administraţiei turceşti care s-a păstrat numai în Dobrogea).
 
Ţăranii turci şi tătari nu mergeau niciodată să lucreze la coasă sau la seceră pe pământurile aianilor. 
Abuzuri se făceau şi de poliţai „turci ce stau în sate de mănâncă şi beau degeaba şi necinstesc femeile oamenilor“. În satele cu populaţie mixtă ţăranii turci încălcau terenurile românilor.
Ion Ionescu de la Brad nota că din cauza acestor abuzuri românii din Dobrogea „pe un mântuitor al lor de jafuri l-ar socoti ca pre un Mesia“. 
 
În perioada stăpânirii otomane, oficialităţile unui sat turco-tătar din Dobrogea erau ciorbagiul (primarul), muktarul (ajutorul de primar) şi azale (consilierii). 
 
Războiul de Independenţă din 1877 a readus Dobrogea la sânul României, după aproape 500 ani de stăpânire otomană neîntreruptă. 
 
Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni
 
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie,
Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrara, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.
Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.
Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească.
Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră“.
 
Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei
 
Regele Carol I îşi dorise mult Dobrogea, cu riscul pierderii în urma Războiului de Independenţă de la 1877 a Basarabiei de sud, cu judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad. Era conştient că regiunea va aduce ţării un avantaj strategic şi economic de primă mână: ieşirea la Marea Neagră. Şi mai ştia că o Românie modernă nu se poate construi fără un port la Marea Neagră, fără un pod maiestuos peste Dunăre şi fără un oraş comercial care să valorifice zestrea naturală a litoralului. 
 
Ion Ionescu de la Brad (1818 -1891) a fost un revoluţionar paşoptist român, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut cu numele de Ion Isăcescu, fiind fiu de preot. În cursul vieţii a activat ca agronom, economist, savant şi scriitor; printre personalităţile secolului al XIX-lea care au militat cu energie şi devotament patriotic pentru propăşirea poporului român, numele lui Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste. A studiat în ţară la Academia Mihăileană din Iaşi, apoi a urmat în Franţa agronomia, ştiinţele naturii şi ştiinţele economice.
 

Pe aceeaşi temă:

O mică aşezare din Dobrogea şi rolul ei istoric: tratatul de la Kuciuk-Kainargi, pacea dintre două mari puteri ale lumii

Vizionarul Mircea cel Bătrân. Cum s-a îndeplinit visul voievodului care a alipit Dobrogea de Ţara Românească

Legătura puţin ştiută dintre Familia Regală şi Marea Neagră, care a pus Dobrogea pe harta strategică a României

Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav

Regele Carol I, domnitorul providenţial pentru Dobrogea: „Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc!“

Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei

Cele 15 minuni ale Dobrogei. Câteva motive pentru care este unic tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră

„Constituţia Dobrogei“: cum a vrut administraţia românească de după 1878 să combată „elementul slav“ infiltrat pentru pământ

Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe

Neamul care a adus învăţătura în Dobrogea. Chireştii, românii cărora Regele Carol I le-a mulţumit public pentru dăruirea lor

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările