Detalii din dosarul de la Securitate al lui Petre Ţuţea. „Românii aveau mereu două steaguri: cu Sf. Gheorghe, când treceau ruşii, şi cu semilună, când intrau turcii“

Detalii din dosarul de la Securitate al lui Petre Ţuţea. „Românii aveau mereu două steaguri: cu Sf. Gheorghe, când treceau ruşii, şi cu semilună, când intrau turcii“

Petre Ţuţea, o victimă a tuturor regimurilor

Petre Ţuţea (1902 - 1991), celebrul filosof român, cel supranumit Socrate al României, a fost urmărit toată viaţa, mai întâi fiind acuzat de spionaj în favoarea anglo-americanilor, iar apoi pentru că a fost membru al Mişcării Legionare.

Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot ortodox. A urmat cursul inferior al „Liceului Neagoe Basarab” din Câmpulung şi cursul superior la liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Cluj.
Remarcat de Al. Vaida-Voevod, este trimis să studieze formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin. Între 1933 şi 1935 a îndeplinit funcţia de ajutor al consilierului economic al Legaţiei României din Berlin. Şi-a obţinut titlul de doctor în economie politică şi drept şi, ulterior, întors în ţară, a devenit un discipol al lui Nae Ionescu. 
 
Şef de cuib legionar
 
Începând cu 1935, Petre Ţuţea a fost atras de Mişcarea Legionară. În vara lui 1935, l-a întâlnit  pe Corneliu Zelea Codreanu în tabăra de la Carmen Sylva, din judeţul Constanţa, cea mai mare tabără legionară din România. După instaurarea guvernării legionare la 6 septembrie 1940 Petre Ţuţea a devenit membru cu drepturi depline. În scurt timp, a fost numit, în mod excepţional, şef de cuib: „Am participat la şedinţele de cuib, pe care le-am condus conform instrucţiunilor din Cărticica şefului de cuib. Şedinţele s-au ţinut în locuinţa lui Traian Popescu, însă nu îmi reamintesc pe ce stradă locuia. Am plătit cotizaţii şi am participat la o excursie în pădurea Băneasa, unde s-au discutat diferite probleme cu caracter legionar. În calitatea mea de şef de cuib, am făcut un plan de activitate a cuibului în care prevedeam activitatea educativă a membrilor legionari din cuibul meu şi care consta în lectura în cadrul cuibului a Bibliei şi a întregii literaturi legionare, marşuri.”
 
După 23 august 1944, a avut contacte sporadice cu membri de frunte ai Mişcării Legionare. Astfel, potrivit unei declaraţii a lui Nicolae Pătraşcu din 30 iulie 1957, acesta l-a contactat personal pe Ţuţea în anul 1945 pentru a-l ruga să obţină ca "un grup de legionari capturaţi în Munţii Ciucaş să nu fie condamnaţi la moarte", bazându-se pe prietenia dintre acesta şi Petre Pandrea, cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei de atunci. Informaţii din dosarul lui de Securitate apar în lucrarea „PETRE ŢUŢEA ŞI POLIŢIA POLITICĂ - DE LA ARESTARE LA AVERTIZARE“, semnată de Luminiţa Banu şi publicată în Caietele CNSAS.
 
„Românii aveau întodeauna două steaguri“
 
Spre sfârşitul lunii iulie 1944 Ţuţea s-a întâlnit cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Invitat de Ţuţea la el acasă, în strada Ştirbei Vodă, nr. 164, Pătrăşcanu, deja implicat în negocierile secrete cu Palatul Regal pentru scoaterea României din Axă, i-ar fi spus lui Ţuţea: „Situaţia este dezastruoasă. Nu există decât soluţia ca Palatul să-l înlăture pe Antonescu, dacă nu se retrage. America a intrat în război şi de partea cui este America va fi şi victoria”. 
 
Iată un fragment din dialogul purtat cu Lucreţiu Pătrăşcanu, aşa cum îl rememora Ţuţea: „L.P. Sunteţi pentru lovitură de stat? P.Ţ. Sunt. L.P. Ce părere aveţi despre Antonescu? P.Ţ. E un patriot incontestabil, un mare român, dar s-ar putea să nu fie tot aşa de bun politician. (…) L.P. Participaţi la lovitura de stat? P.Ţ. Nu. L.P. De ce? P.Ţ. Românii au fost dintotdeauna diplomaţi rafinaţi. Scoteau steagul cu Sfântul Gheorghe când treceau ruşii, şi pe cel cu semilună când intrau turcii. Aveau întotdeauna două steaguri. Acum vom avea două echipe: dumneavoastră intraţi slugi la ruşi, pentru conservarea naţiei noastre, iar noi murim pentru panaşul Neamului Românesc”. 
 
Ţuţea era de mult timp în atenţia organelor represive, însă a rămas intangibil cât timp Lucreţiu Pătrăşcanu a fost atotputernic. După ce acesta a fost arestat, şi lui i s-a fabricat un dosar pe baza căria a fost arestat. 
 
De la Jilava la Ocnele Mari
 
Imediat după arestare, a fost încarcerat în arestul Siguranţei, fiind acuzat că a făcut spionaj în favoarea anglo-americanilor, apoi a fost transferat către S.S.I., care l-a anchetat până la 18 iulie 1948. Întrucât, din „probele” de la dosar era evident că acuzaţia nu putea fi susţinută în faţa justiţiei, S.S.I.-ul l-a retrimis pe Ţuţea către arestul din Rahova, unde a rămas până în septembrie. 
 
„Petre Ţuţea a avut legături cu străinătatea, în special cu Anglia, dând diferite informaţii. Petre Ţuţea nu voieşte să recunoască activitatea sa desfăşurată în anii 1946, 1947, 1948, însă această activitate există, deoarece el a luptat contra regimului nostru de democraţie populară, propagând idei legionare. Paralel cu aceasta, sus-numitul a întreţinut şi legături cu fostul P.N.Ţ. Având în vedere activitatea sa şi faptele săvârşite care îl dovedesc ca un element periculos şi ostil regimului nostru, avem onoare a propune încadrarea sa în prevederile Ordinului 5/1948, categoria preventivi”, conform - A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 1.783, vol. 2, f. 200, documentul fiind citat în Caietele CNSAS.
Petre Ţuţea a fost trimis la închisoarea Jilava, unde a rămas până la 23 aprilie 1949, apoi dus la Ocnele Mari. Aici este uitat până în noiembrie 1950 când este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, „pentru activitate legionară”. 
 
Deţinutul Ţuţea Petre a fost eliberat cu o „mică întârziere”: la 27 mai 1953 i se întocmesc formele de eliberare, iar la 29 mai semnează „Angajamentul la eliberarea din închisoare” şi este pus, în sfârşit, în libertate. 
 

 
Brevetele primite de Petre Ţuţea din arhiva CNSAS
 
Acuzat că a participat la întâlniri clandestine unde s-au purtat discuţii duşmănoase împotriva regimului
 
Însă, la scurtă vreme, a fost reţinut alături de membrii organizaţiei contrarevoluţionare «Partidul Naţionalist». În „Ordonanţa de pornire a procesului penal”, datată 20 decembrie 1956, se menţionează: „Eu, lt. Urucu Nicolae, anchetator penal de securitate din Direcţia de Anchete a M.A.I. al R.P.R., având în vedere materialele pe care le deţin organele de securitate din care rezultă că numitul Petre Ţuţea este învinuit pentru faptul că din anul 1955 a început să participe la întâlniri clandestine împreună cu alţi indivizi, unde s-au purtat discuţii duşmănoase împotriva regimului de democraţie-populară din R.P.R., din materialele ce se află la dosarul cauzei rezultă suficiente date cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 327, p. III, C.P.”. 
 
Pe baza acestui act, este emisă „Ordonanţa de reţinere pe timp de 24 de ore”, de la 21 decembrie 1956, orele 0 şi până la 22 decembrie 1956, orele 0, şi, ulterior, „mandatul de arestare nr. 155 din 26 decembrie 1956”, semnat de lt. maj. Cosma Emil, care punea în vedere administratorului arestului „să-l primească şi să-l reţină de la data de 21 decembrie 1956 până la data de 20 ianuarie 1957 pe numitul Ţuţea Petre”. Ulterior, prin 11 adrese ale Procuraturii Militare Bucureşti către Penitenciarul Jilava, se comunica prelungirea succesivă a mandatului de arestare până pe data de 16 decembrie 1957.
 
„Delict de agitaţie“
 
Petre Ţuţea a fost arestat la 22 decembrie 1956 pentru „delictul de agitaţie”. La baza arestării lui Ţuţea au stat, aşa cum menţionează documentele Securităţii, „declaraţiile numitului Iacobescu Paul, element care a participat la întâlnirile clandestine şi unele materiale de la direcţiile informative din care rezultă că sus-numitul a fost în legătură cu o serie de legionari din Bucureşti şi provincie”. 
 
Intuind faptul că „meciul” său cu Securitatea se va prelungi pe termen nedeterminat, Ţuţea cerea, la 2 august 1957, organelor de securitate să i se aducă de la domiciliul său următoarele obiecte de uz personal: „un cojocel, pantaloni groşi, două perechi de izmene de flanel lungi, două cămăşi, două perechi ciorapi de lână, trei perechi ciorapi de bumbac nr. 45, două prosoape, trei batiste, un metru pânză de cârpit, una şapcă, săpun toaletă, pastă de dinţi, perie de dinţi”. 
 
Ancheta s-a prelungit până în 4 decembrie 1957, când lt. maj. Blidaru Gheorghe, anchetator penal de securitate, redacta „Concluziile de învinuire” împotriva numiţilor „Caftangioglu Gh., Popescu Mihai, Dumitrescu Elena, Ţuţea Petre, Popescu Gabriel, Iacobescu Paul, Crinescu Maria, Andriano Constantin, învinuiţi de săvârşirea infracţiunii p.p. de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., făcută prin Decretul nr. 469/1957” care „încă din anul 1948-1949 au iniţiat şi organizat […] organizaţia subversivă de tip fascisto-legionar denumită «Partidul Naţionalist», în frunte cu legionarii Ştefan Petre şi Porsena Nicolae (fugari)”, „având drept scop răsturnarea prin violenţă a regimului democratpopular din R.P.R. şi instaurarea unui regim fascist”. 
 
O nouă condamnare, de 18 ani muncă silnică 
 
Cu unanimitate de voturi, tribunalul l-a condamnat, prin Sentinţa nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Ţuţea, la 10 ani închisoare corecţională şi 5 ani interdicţie corecţională pentru uneltiri contra ordinii sociale, la confiscarea averii şi la plata a 500 lei cheltuieli de judecată. 
 
La 14 iulie 1959 era elaborată o nouă „Ordonanţă de punere sub învinuire”, în care, pe lângă acuzaţiile anterioare, se menţiona: „În perioada de detenţie la penitenciarul Ocnele Mari a intrat în legătură cu legionarii Biloiu Matei, Menciu Paul, Trifănescu Atanasie şi alţii, unde s-au constituit într-o grupare contrarevoluţionară, purtând discuţii legate de trecutul organizaţiei legionare în scopul menţinerii moralului legionar”. Este trecut din nou prin purgatoriul anchetei. 
 
În 29 septembrie 1959, Colegiul de fond al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare îl condamnă pe Ţuţea Petre la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică pentru infracţiunile p.p. de art. 209, pct. 1, C.P. Petre Ţuţea şi-a executat pedeapsa în penitenciarul Aiud, fiind graţiat prin Decretul nr. 411/1964.   
 
Petre Ţuţea a murit la 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!“
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: