De unde vine expresia „a bate în lemn“ - explicaţiile specialiştilor. Cum cheamă oamenii spiritele zeilor pentru a alunga o nenorocire

De unde vine expresia „a bate în lemn“ - explicaţiile specialiştilor. Cum cheamă oamenii spiritele zeilor pentru a alunga o nenorocire

Atunci când vrem să alungăm o nenorocire, batem în lemn FOTO www.dan-caragea.ro

Românii sunt oameni superstiţioşi. Cine nu a bătut în lemn atunci când a încercat să alunge spiritele rele? Dar de unde vine această expresie?

Ştiri pe aceeaşi temă

Istorii spun că vechii greci credeau că în scorburile copacilor din pădure sălăşluiesc nimfe. Pentru a le vedea, oamenii băteau în scoarţa copacilor, însă foarte rar, nimfele păşeau printre muritori. Iar atunci când îşi făceau apariţia, ele urau fericire călătorilor. De aici, oamenii au ajuns să ciocănească în lemn pentru a scăpa de o posibilă nenorocire.

Vechii druizi considerau că arborii sunt casa zeilor şi atunci când venea peste ei o nenorocire obişnuiau să meargă la rădăcina unui copac şi să implore zeii pentru a-i scăpa de cele rele sau pentru viaţă veşnică.

Copacul - sălaşul spiritelor

Alţi etnologi cred că oamenii consideră lemnul un element sfânt, de vreme ce Iisus Hristos a fost răstignit pe o cruce din lemn.

În credinţa populară, nimfele locuiesc în păduri, în trunchiuri de copaci, dar şi în preajma izvoarelor şi a lacurilor, scrie Irina Ghinescu, de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj în lucrarea sa „Nimfe-iele- studiu comparativ“.

Legăturile dintre români şi natură sunt mult mai strânse. „Am aflat dintr-o carte de mitologie că totemul satului era sculptat în trunchiul unui copac. Acest copac era ales, evident, din pădure, dar mai întâi era tăiat un altul, pentru ca acesta să nu suporte ulterior durerea. Cu alte cuvinte, ei credeau că în arbori sălăşluiesc spirite“, ne spune Doina Mitrica, profesoară de Limba şi literatura română de la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa.

Literatura, spune dascălul, abundă de astfel de exemple. Indienii cred că fiecare obiect sau animal este însufleţit, fiind vorba de o reîncarnare a unui spirit care nu a ajuns în al şaptelea cer, ca în „Maitreyi“ de Mircea Eliade, unde Maitreyi îşi bea ceaiul cu un copac.

În nuvela fantastică „La ţigănci“, semnată tot de Mircea Eliade, nucul e Axis mundi, un semn al relaţiei dintre terestru şi ceruri, dintre lumea viilor şi a morţilor.

Vă mai recomandăm:

Anatole Magrin, primul care a surprins Constanţa în imagini. Istoria fascinantă a celui care a fost fotograful regelui Carol I

Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav

FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei

VIDEO Dobrogea, peisaj de secol XIX. Căutarea sclavului Carfin din „Aferim!“, pe ecranul Festivalului de la Berlin

FOTO VIDEO Vacanţă în România. În Dobrogea, ca-n Jurassic Parc. Aventură prin nordul judeţului dintre Dunăre şi Marea Neagră

Povestea unui ziarist de modă veche. Jurnalistul de la „Adevărul“ care a dat numele bibliotecii, a unei străzi şi a unei şcoli din Constanţa

Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: