De ce recomandă teologii folosirea termenului de „Paşti” pentru sărbătoarea Învierii Domnului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De fiecare dată când ne apropiem de sărbătoarea Învierii Domnului, în spaţiul public începe dezbaterea pe tema folosirii corecte a cuvântului „Paşti” sau Paşte”.

De la bun început trebuie precizat că Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române (ediţia a II-a, revizuită şi adăugită) spune că ambele forme – Paşte/ Paşti – sunt acceptate ca fiind corecte.

Doar că teologii recomandă folosirea termenului de „Paşti” atunci când ne referim la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea lui Iisus Hristos.

„Cuvântul Paşti (folosit de obicei la forma de plural lat. Paschae) e de origine ebraică (Pesah-trecere) şi era folosit pentru sărbătoarea azimilor (Pascha), sărbătoare anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie, când s-au eliberat din robia egipteană (Ieşire 12, 27), la 14 Nisan (prima lună plină de după echinocţiul de primăvară).”, se arată în „Dicţionarul de cunoştinţe religioase”, scris de preotul profesor Ene Branişte şi profesorul Ecaterina Branişte.

Autorii menţionează şi unele opinii după care cuvintele „paşti” şi „pascha” ar fi de origine egipteană (în Ib. egipteană Paşeh = trecere). În timpul robiei în Egipt se sărbătoarea, în valea Nilului, ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală (nordic), ca zi a biruinţei luminii asupra întunericului. „Evreii au păstrat denumirea şi serbarea, dându-i însă un sens religios şi naţional. Din Iimba ebraică, cuvântul a fost preluat de creştini, fără a fi vreo legătură, decât de nume, între sărbătoarea creştină a Paştilor şi vechea sărbătoare iudaică”, arată sursa menţionată.

Preluarea de către creştini a cuvântului „paşti” a fost facilitată de suprapunerea patimilor şi Învierii Domnului cu sărbătoarea evreiască Pascha. Deşi fiecare au o altă semnificaţie, au păstrat totuşi acelaşi nume.

„Numirea de Paşti s-a dat la început de primii creştini comemorării anuale a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan, adică în joia dinaintea Duminicii Învierii. Denumirea de „Paşti” a trecut însă la creştini, de la come¬morarea Cinci la comemorarea morţii Domnului. Mielul care era jertfit şi mâncat la masa pascală a evreilor (în amintirea mielului pascal din ultima noapte a robiei din Egipt, când Moise i-a trecut Marea Roşie şi i-a eliberat), era considerat ca imagine sau preînchipuire a Mântuitorului, Care S-a jertfit ca un miel, pentru răscumpărarea păcatelor noastre (Isaia 53, 7; Ioan 1, 29 s.a.)”, se arată în „Dicţionarul de cunoştinţe religioase”.

Cu timpul, înţelesul cuvântului „Paşti” s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii.

Cu privire la dilema folosirii cuvintelor „Paşti” sau ”Paşte”, lingvistul George Pruteanu nota:

„Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paşti sau Paşte. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică „pesah” – şi acea azimioară numită pască (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de „pască”).

La plural, acest cuvînt face „paşti”: o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: „să pască, să paşti” sau a naşte: „să nască, să naşti” etc.

Aşadar, Paşti e pluralul de la pască.

Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul „Paşte”, spunîndu-se, firesc, fie „sărbătorile de Paşti”, fie „sărbătoarea Paştelui”.

Amîndouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă.”

Pe aceeaşi temă:

Care este rolul „cununiilor” în ritualul nunţii. Ce simbolizează punerea lor pe capul mirilor

Ce este „Molitfa Paştilor”, obiceiul cu care preotul vine la casele oamenilor în Postul Mare

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite