De ce se „prăjesc creierii“ consumatorilor de droguri. Un medic psihiatru explică transformările ireversibile ale minţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sursa Shutterstock
Sursa Shutterstock

Un medic psihiatru cu experienţă considerabilă explică ceea ce se întâmplă în organism când consumi droguri şi arată care sunt efectele devastatoare ale stupefiantelor.

Medicul psihiatru Diana Cîrjaliu relatează pe site-ul său de ce expresia „a ţi se prăji creierii“ este perfect justificată în cazul consumatorilor de droguri. În termeni de specialitate, doctorul de la Constanţa explică transformările ireversibile ale organismului, care nu îşi mai poate reveni total, în ciuda abstinenţei. Întreaga argumentaţie a psihiatrului o găsiţi aici. 

Prezentăm spicuiri din postarea doctorului psihiatru care împărtăşeşte din experienţa sa: 

„Cum dai de dracu când consumi droguri - Caz clinic

Vorbeam de curând cu un tânăr psiholog al cărui frate consumă droguri. A tot citit despre psihoterapia indicată în aceste cazuri, a căutat structuri şi instituţii implicate în ajutorarea consumatorilor şi m-a întrebat decepţionat de ce nu se poate face mai mult în cazurile astea. I-am răspuns că de cele mai multe ori e prea târziu, pentru că drogurile produc modificări neurobiochimice pînă la distrugeri neuronale ireversibile care, asociate cu problemele de personalitate premorbide conduc la eşecul oricărui demers. 

A fost uimit de această explicaţie biologizantă şi mi-a spus că nu a întâlnit-o în literatura de specialitate şi tinerii nu ştiu asta. Probabil că dacă ar şti cum stau lucrurile şi la ce se ajunge, s-ar feri de droguri.

Aşa că m-am gândit să fac o faptă bună şi am ales special titlul asta provocator ca să-i sperii pe consumatorii de droguri. Toţi ştiu că nu e bine să consumi droguri, dar asta nu are nicio valoare, pentru că, deşi au tovarăşi care au înnebunit de la droguri, fiecare gândeşte că n-o să i se întâmple tocmai lui. Precum cei care, tremurând că o piftie în sevraj alcoolic, afirmă că ei nu beau că alţii.

Când e vorba despre droguri, expresia <a-ţi prăji creierii> exprimă cât se poate de fidel realitatea. Asta se întâmplă în general după 4-5 ani de consum şi, când se întâmplă, e deja prea târziu că să se mai recupereze mare lucru. După ce ai pierdut 5 ani cu drogurile, mai pierzi vreo 5 numai că să redevii cât de cât funcţional. Adică s-au dus anii în care aveai şansa şi era timpul să-ţi construieşti viaţa.

Nu voi vorbi despre mafia politică care a pledat pentru legalizarea <drogurilor uşoare> într-o perioadă în care nici dracu’ nu auzise de droguri România, cu atât mai puţin să le simtă lipsa. Nu voi vorbi nici despre problemele socio-economice, migraţia forţei de muncă, destrămarea familiilor, privarea afectivă a copiilor rămaşi fără sprijinul şi supravegherea parentală, degradarea educaţiei, personalitate şi alte vulnerabilităţi. Sunt evidente.

(...) Deseori, dat fiind faptul că pacienţii neagă cu vehemenţă consumul de droguri şi refuză testarea, sunt diagnosticaţi cu schizofrenie paranoidă, cu ale cărei simptome sunt identice.

Totuşi, în psihoza indusă de amfetamine predomină halucinaţiile sau iluziile vizuale, care lipsesc în schizofrenie, sunt pregnante halucinaţiile tactile (senzaţie de furnici care circulă pe sub piele şi produc zgâriere cu excoriaţii întinse), debutul este mult mai acut ca în schizofrenie şi marcat de agitaţie, confuzie, incoerenţă şi tulburări amnezice de fixare cu amnezie ulterioară, anxietate extremă, marcată labilitate emoţională, care nu sunt specifice schizofreniei.

De asemenea, remisiunea rapidă a simptomelor şi evoluţia favorabilă pe termen lung ar trebui să pledeze retroactiv pentru o tulburare psihotică indusă de droguri. În practică, acest criteriu este aproape imposibil de luat în calcul, pentru că, imediat ce simptomele se atenuează, uneori concomitent cu tratamentul antipsihotic, pacienţii reiau consumul. 

Datorită sensibilizării receptorale, chiar dacă drogul este reutilizat după luni de zile de abstinenţă, va produce imediat o nouă decompensare psihotică. Ca de obicei, consumatorii vor nega un nou consum, fie pentru că nu consideră o unică doză (<aşa, ca să văd dacă mai simt ceva…. eram cu prietenii… au fost doar câteva fumuri…>) drept recădere, fie pentru că au consumat alte psihostimulante, cum ar fi câteva doze de sucuri energizante sau substanţe anabolizante, pe care nu le consideră periculoase.

Uzul cronic de amfetamine asociază întotdeauna disfuncţii sexuale pînă la impotenţă, iar după întreruperea consumului apar hipersomnie, coşmaruri şi marcată inhibiţie psihomotorie diurnă, ce pot dura luni sau ani de zile.

Un alt fenomen persistent pe termen nelimitat este reprezentat de flashbacks-uri, care sunt retrăirea unor experienţe halucinatorii avute poate cu mult timp în urmă, într-un moment de intoxicaţie cu amfetamine. Aceste fenomene nu trebuie confundate cu un nou episod psihotic, în ciudă faptului că pacientul, din cauza amneziei lacunare a episodului psihotic, nu îşi aminteşte să fi trăit vreodată acel conţinut halucinator şi nu îl recunoaşte că făcând parte din bagajul memoriei sale. 

Consumul de droguri la nivelul populaţiei a crescut cu aproape 3 procente în doar trei ani

Sursa Shutterstock

droguri consumatori FOTO Shutterstock

Ca să vă exemplific toate astea şi să vă sperii atât cât aş vrea, o să vă povestesc un caz recent.

15.08.2019 Andra a intrat în cabinet cu tatăl ei. Era extrem de slabă şi avea un mutism opoziţionist şi defensiv; îmbrăcată îngrijit, frumoasă, speriată, mă privea urât, cu suspiciune. Tatăl părea mulţumit fie şi numai pentru că a reuşit performanţă de a o aduce la cabinet (şi avea dreptate, pentru că sunt foarte mulţi cei care acceptă la un moment dat să fie programaţi de vreun membru al familiei pentru că, în cele din urmă, să fugă din faţă clădirii sau chiar din faţă uşii).

Andra nu zice nimic şi refuză să mă privească. Tatăl povesteşte că îi e frică de ei, că e convinsă că părinţii şi toţi membrii familiei vor să o schingiuiască, dacă nu ei personal, măcar prin intermediul altora, că pedeapsă că nu e bună de nimic şi nu-şi găseşte serviciu. A terminat facultatea acum un an şi jumătate şi a lucrat 4 luni într-o firmă care a colaborat la organizarea festivalurilor Untold şi Never Şea. Tatăl bănuieşte că a consumat droguri pînă prin mai 2019, dar nu ştie nimic sigur, pentru că Andra nu a recunoscut niciodată şi a locuit pînă în ianuarie 2019 în oraşul în care a făcut facultatea. În decembrie 2018 a plecat să petreacă revelionul în Bulgaria, cu prietenii. După trei zile, tatăl a fost sunat de o persoană necunoscută, care s-a prezentat a fi taximetrist, şi rugat din partea ei să vină să o ia. Convinsă că va fi omorâtă, sărise de la etajul 3 al hotelului şi îşi fracturase calcaneul şi un braţ. În lunile următoare şi-a dat demisia de la două locuri de muncă, convinsă că şefii îi vor răul şi vor să scape de ea.

Acum intervine numai pentru a-l contrazice pe alocuri pe tata. Afirmă că părinţii discută între ei telepatic şi la fel şi străinii, care îi pot cîţi gândurile, dovadă fiind că exprimă cu voce tare exact ce gândeşte ea. Prezintă halucinaţii auditive- aude clar vocile din jurul blocului, care discută despre ea. Este convinsă că tatăl o urmăreşte prin camere de luat vederi şi mijloace audio, motiv pentru care a scos din priză toate aparatele electrice. Între somn şi veghe aude în jurul ei voci. Se trezeşte de mai multe ori pe noapte şi sare din pat din teamă de a nu fi omorâtă în somn de către părinţi. Pînă la urmă s-a baricadat în cameră şi a a refuzat să discute pînă şi cu bunicii sau prietenii, care nu vroiau decât să facă mişto de ea. Într-un fel le dă dreptate şi se învinovăţeşte, pentru că de mult timp chiar ea se consideră o handicapată, din moment ce nu înţelege ce spun ceilalţi, nu poate fi atentă, nu e productivă, nu se poate concentra. Uneori îi este teamă că persoanele care au încercat să o omoare în Bulgaria vor veni după ea. Mult timp a fost convinsă, cu disperare, că are diabet şi paradontoză, pentru că este foarte slabă. Dar teamă aceea a fost umbrită de frică mai recentă că va fi omorâtă în chinuri.

La întrebările mele legate de droguri, răspunde scurt: <Nu vreau să discut despre asta!>. Ok, dar spune-mi măcar când ai consumat ultima dată. <Nu cred că are relevanţă>

Tatăl bănuieşte că în urmă cu vreo 6 luni, când a fost singură în Austria. S-ar putea să aibă dreptate, după aplombul cu care parează ea orice întrebare despre droguri. În mod sigur nu a consumat recent, doar că se înşeală imaginându-şi că drogurile de pînă acum 6 luni nu pot să mai producă efecte acum.

Nu e cazul să-i ţin lecţii de morală şi îi spun numai că se va vindeca dacă ia tratamentul şi, evident, nu va mai consumă droguri, pentru că este o tulburare psihotică indusă de droguri. Îi scriu reţeta, îi fac schema şi îi povestesc ce şi cum va fi de la o zi la altă. Pleacă uşor mai relaxată, parcă nevenindu-i să creadă că a scăpat încă o dată cu viaţă.

2.09.2019 Revine peste 17 zile. Nu mai pare neliniştită şi speriată că prima data, ci are un aer de renunţare, supunere şi uşoară vinovăţie, pe care mi-l traduce imediat tatăl. La 6 zile după prima vizită la cabinet a înghiţit mai multe tablete o dată, într-o tentativă suicidară. A fost internată la psihiatrie şi după 7 zile tatăl a solicitat externarea pe propria răspundere, bineînţeles la dorinţa ei. Încă are convingerea că părinţii vor să o omoare, deşi admite că nu prea se potriveşte cu faptul i-au cerut externarea. Refuză în continuare să discute despre consumul de droguri. Tatăl spune: <cocktail de amfetamine, marijuana şi altele; de 1 an am observat la ea tot felul de ciudăţenii, dar nu puteam fi siguri; când nu vroia, nu ne răspundea la telefon; ne sună ea, probabil când era bine>.

Andra este mai cooperantă ca prima dată. Nu-l mai contrazice, e deprimată şi mă întreabă dacă aşa o să doarmă toată viaţa. Credeam că se referă la sedarea din timpul internării, dar nu, de luni de zile este somnolenţă, iar când e trează nu se poate concentra deloc. Apoi îmi arată biletul de externare. Diagnosticul era de schizofrenie paranoidă. De data asta am stat mult cu ea de vorbă şi i-am spus de ce nu e schizofrenie. Nu prea m-a crezut. Şi ca să nu mai facă vreo tâmpenie, i-am dat o singură pastilă seară, pe care să o ia sub ochii părinţilor.

2.10.2019 Andra e o scumpă şi începe să înflorească. Nu mai are nici pe dracu şi când i-am redus doza la jumătate a crezut că am chef de glumă; iar când i-am zis că mai înjumătăţim şi luna viitoare, apoi oprim tratamentul, a făcut ochii cât cepele. M-a întrebat dacă nu va trebui să ia tratament toată viaţă; credea în continuare că i-am ascuns diagnosticul de schizofrenie ca s-o menajez.

Asta e partea clinică, pentru că din punct de vedere psihologic mai sunt probleme. Părinţii au divorţat când era puberă, aici nu mai are prieteni (ceea ce nici nu e prea rău) şi oraşul nu-i spune nimic. Mai e de lucru, dar ea are potenţial, mi-e dragă şi va reuşi. 

21.10.2019 Diana Cirjaliu“ 

Pe aceeaşi temă: 

OFICIAL Mario Iorgulescu avea o concentraţie de 1,96 g/l alcool pur în sânge şi a fost depistat pozitiv pentru cocaină

VIDEO Sportivii vorbesc cu liceenii bucureşteni despre droguri: Nu eşti mai tare dacă eşti consumator de droguri, ci viaţa ţi se sfârşeşte mult mai repede

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite