De ce este Liturghia principala slujbă a ortodocşilor. Cum se transformă pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Iisus

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Liturghia este slujba centrală a cultului ortodox deoarece în cadrul ei are loc transformarea pâinii şi vinului în trupul şi sângele lui Iisus Hristos. De-a lungul timpului, slujba a suferit unele modificări până să ajungă la forma actuală.

Cu mici excepţii, în fiecare zi în bisericile şi, mai ales, mănăstirile ortodoxe se oficiază Sfânta Liturghie, ca slujbă principală a cultului. Conform Catehismului Ortodox (Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă) Liturghia a fost instaurată chiar de Iisus Hristos la Cina cea de Taină, în joia mare. Atunci, Iisus fiind la masă cu apostolii săi a transformat pentru prima dată pâinea şi vinul în trupul şi sângele său.

„Iisus luând pâinea şi binecuvântând a frânt şi a dat ucenicilor Săi, zicând: „Luaţi, mâncaţi acesta este Trupul Meu". Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor zicând: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 26-28).

Astfel, spun teologii, în locul jertfelor sângeroase de animale din Vechiul Testament, Iisus Hristos a adus o nouă jertfă, nesângeroasă. „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!", le-a mai spus Mântuitorul apostolilor Săi. Prin aceste cuvinte a fost întemeiată jertfa liturgică, iar apostolii au devenit primii săvârşitori ai Liturghiei, rânduială transmisă apoi ucenicilor şi preoţilor hirotoniţi de ei.

La început, Liturghia a avut alte denumiri: frângerea pâinii, Masa sau Cina Domnului, Euharistie (mulţumire). „Mai pe urmă, această sfântă slujbă a primit numele de Liturghie, sub care o cunoaştem azi şi care înseamnă: lucrare sau slujbă publică, obştească, rânduială şi săvârşită spre folosul tuturor”, se arată în Catehismul Ortodox.

Liturghia cuprinde o serie de rugăciuni rostite de către preot, cântări bisericeşti şi unele acte ritualice pe care tot preotul sau episcopul le oficiază. În centrul Liturghiei stă momentul epiclezei euharistice, adică momentul în care preotul invocă Duhul Sfânt pentru prefacerea pâinii şi vinului în trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos.La invocarea Sfântului Duh, preotul ridică mâinile în sus, apoi face trei închinăciuni până la pământ şi cheamă pe Sfântul Duh, zicând: „Doamne, Cela ce pe Preasfântul Tău Duh L-ai trimis în ceasul al treilea Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la mine, ci Îl înnoieşte întru noi care ne rugăm Ţie”. Apoi face o închinăciune până la pământ şi iar ridică mâinile şi cheamă Preasfântul Duh, de trei ori. Şi când termină această chemare a Sfântului Duh, el arată spre dumnezeiescul Agneţ şi Sfântul Potir şi zice: „Şi fă, Doamne, pâinea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tău. Amin. Iar ce este în acest Sfânt Potir, preascump Sângele Hristosului Tău. Amin”. Şi, binecuvântându-le, zice: „Prefăcându-le pe ele cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin!”. Apoi preotul stă în genunchi şi se roagă împreună cu tot poporul, pentru întreaga lume.

Prima parte a acestei slujbe se numeşte „liturghia catehumenilor”, adică a celor chemaţi să se boteze. În primele secole creştine mulţi dintre cei care veneau la slujbă erau nebotezaţi. Ei puteau asista doar la această parte din Liturghie care se încheia atunci când preotul rostea: „câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână”. După acest moment, în biserică rămâneau doar cei botezaţi, cei care se puteau împărtăşi cu trupul şi sângele Mântuitorului.

Pe parcursul liturghiei sunt rememorate momente importante din viaţa şi activitatea lui Iisus Hristos: ieşirea la propovăduire, jertfa, învierea şi altele.

Liturghia poate fi oficiată numai de preoţi şi arhierei hirotoniţi conform rânduielii Bisericii Ortodoxe. Alături de preot poate sluji şi diaconul care are mai puţine atribuţii şi responsabilităţi cultice. De asemenea, această slujbă se face numai în biserică sau în paraclise sau capele sfinţite şi întotdeauna cu antimisul pe masă.

Biserica a stabilit câteva zile în care nu se poate oficia Liturghia, fiind momente de post şi ajunare:

a)    Vinerea Patimilor (fiind zi de întristare şi de post negru, ziua în care Domnul a fost răstignit pe Cruce şi îngropat);
b)    Luni şi marţi în prima săptămâna din Postul Paştilor (fiind primele zile de post, cu ajunare deplină).
c)   Miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei (fiind zile premergătoare şi pregătitoare pentru Postul Paresimilor, cu ajunare şi metanii);
e) Vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, când aceste două sărbători cad duminică sau lunea (pentru că atunci se ajunează).

Pe aceeaşi temă:

Cum ajung oamenii obişnuiţi călugări. Cele trei condiţii esenţiale pentru a fi acceptaţi în lumea monahală

De ce nu se fac nunţi în post. Ce spune Biserica despre căsătoriile făcute în luna mai

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite