Daniela Vlădescu: „Cine are interesul ca un oraş de talia Constanţei să fie ţinut în ignoranţă?“

Daniela Vlădescu: „Cine are interesul ca un oraş de talia Constanţei să fie ţinut în ignoranţă?“

Daniela Vlădescu deplânge soarta culturii din Constanţa Sursă foto TNOB

Soprana Daniela Vlădescu, directoarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski, lăcrimează când relatează prigoana artiştilor din Constanţa. „Cum să ţii un oraş de talia Constanţei în ignoranţă?

Prigoana a început la venirea lui Nicuşor Constantinescu la conducerea Consiliului Judeţean. În 2004, preşedintele CJC a dat semnalul desfiinţării vieţii culturale din judeţ. Reorganizare, concediere, tăiere de bugete, neplata salariilor.

Primind lovitură după lovitură, artiştii au fost reduşi la nivelul salarial al unui muncitor necalificat dintr-un domeniu oarecare. Aşa s-a ajuns ca absolvenţi de Conservator, oameni cu talent şi o viaţă dedicată studiului muzicii, să aibă salarii între 800 şi 1.600 lei. Maeştri ai baghetei precum dirijorii Radu Ciorei şi Gheorghe Stanciu au, după 35 ani vechime în muncă, o remuneraţie de doar 1.400 lei.

Distrugerea sistematică a culturii

„Teatrul a trecut prin foarte-foarte-foarte multe încercări. În 2004, «noul Consiliu Judeţean» ales a decis închiderea tuturor instituţiilor de spectacol muzical. I se spunea reorganizare, dar a însemnat o concediere colectivă, care a lovit 5 instituţii.

La Operă, Filarmonică şi la Compania de balet «Oleg Danovski» erau 500 angajaţi. După unificarea instituţiilor, au rămas doar 300, în acea fază.

A fost prima şi singura dată în România când s-au închis practic instituţii de cultură, făcându-se o concediere fără drept de apel. Teatrul a funcţionat din în ce mai puţin bugetat şi îngrijit, fără fonduri pentru investiţii, reparaţii, instrumente, sunet sau lumini. Bugetul era atât de redus, încât abia ajungea pentru plata salariilor. Apoi mai plăteam lumina, apa, încălzirea şi nu rămânea mai nimic. Nu au fost bani de producţii, de reparaţii, de achiziţii.

Nicuşor Constantinescu, preşedintele anticultură

Şase ani am dus-o aşa, într-un ritm foarte încet al realizărilor foarte bune. Nu poţi face nimic fără bani. Un teatru are nevoie de tehnologie specială, de interpreţi noi, de invitaţi speciali. Publicul doreşte o noutate, şi vrea o noutate de calitate. Noi nu am oferit niciodată nimic mai mult decât aceiaşi solişti, aceiaşi regizori, aceiaşi scenografi, care nu că nu ar fi oferit calitate, dar... intervine monotonia şi apoi dezinteresul publicului“, descrie situaţia directoarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski.

La începutul anului 2010, CJC a dat ordin ca bugetul să fie tăiat cu 30% faţă de anul precedent. Se întâmpla înainte de ordonanţa care a tăiat bugetarilor 25% din salarii. Şi cum bugetul teatrului însemna, de fapt, asigurarea salariilor, reducerea a presupus tăierea salariilor.

„A fost singura dată când o instituţie de cultură din România a intrat 3 luni în şomaj tehnic pentru a putea continua. Şomajul s-a luat pe compartimente, pe bucăţele. Când orchestra era în şomaj, intrau soliştii cu recitaluri şi baletul. Şi tot aşa. Doar să nu rămână scena goală.

În iulie am fost răsplătiţi cu decizia de închidere a instituţiei. Bugetul ni-l drămuisem în aşa fel încât să ne rămână bani până la finele anului. Aveam 30 miliarde de lei vechi, buget care în aceeaşi şedinţă de desfiinţare a teatrului, a fost alocat Fundaţiei Fantasio, o fundaţie care nu-şi avea sensul din moment ce existau instituţii de cultură ale oraşului, unice în Dobrogea. Astfel, într-o singură şedinţă, s-a distrus viaţa culturală a oraşului“, arată Daniela Vlădescu.

2010, anul relelor

Pentru teatrul muzical al Constanţei, marea şansă a fost ministrul Kelemen Hunor, pe care Daniela Vlădescu îl descrie ca fiind profund implicat în dezvoltarea culturii din România.

„Acest om de calitate a analizat toată situaţia Dobrogei şi a decis preluarea instituţiei noastre la Ministerul Culturii. Am avut norocul că prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a dat în judecată CJC şi a contestat decizia de desfiinţare, astfel încât până la finalizarea procesului, am putut rămâne în funcţiune. Ministerul a avut astfel ce să preia, altfel nu mai avea ce.

Kelemen Hunor, salvator al teatrului de la Constanţa

Între timp, CJC a refuzat să ne mai plătească salariile. A mai făcut o concediere colectivă de 100 oameni. Când s-a dat Ordonanţa de Urgenţă prin care trebuia micşorat numărul de funcţionari publici, deşi premierul Emil Boc emisese o circulară în favoarea păstrării artiştilor, Nicuşor Constantinescu a făcut un lucru nepermis şi ne-a considerat pe noi funcţionari publici. Nu s-a atins de angajaţi din aparatul administrativ, ci tot pe noi ne-a prigonit.

CJC a refuzat să ne plătească salariile, astfel că 3 luni am stat neplătiţi, după cele 3 luni de şomaj tehnic. Aşa am făcut stagiune, premieră, festival. Oameni şi-au dat şi ultimul bănuţ pe transport, să vină la muncă. La finele lui 2010 am fost preluaţi de Ministerul Culturii, dar am rămas toţi cu foarte multe sechele psihice şi morale. Şi am primit încă un cadou. În decembrie, CJC i-a dat afară pe angajaţii cu locuinţe de serviciu. În 2010 s-au întâmplat toate relele“, relatează Daniela Vlădescu.

CJC a privat artiştii şi de sporul cuvenit (de muncă grea şi de teatru muzical), astfel că salariile artiştilor din Constanţa se compune din salariul de bază, plus sporul de vechime. Per total, este mai mic cu 30-55% decât în ţară. În prezent, cu organigramă învechită şi salarii blocate, cu doar 137 posturi pentru 3 instituţii, dintre care sunt ocupate 127, teatrul funcţionează la cota de avarie. Astfel că o muncă mai complexă, la standarde tot mai ridicate, se face cu oameni tot mai puţini.

În mod normal, o Operă funcţionează cu minimum 240 angajaţi, o Filarmonică are 150 angajaţi, iar Baletul – 80. Teatrul din Constanţa are 127 angajaţi în total, la care se adaugă colaboratorii în număr de 90. Fără aceştia din urmă, care activează în toate compartimentele instituţiei, activitatea teatrului ar fi paralizată“, spune Daniela Vlădescu.

Umilinţa de a fi artist la Constanţa

În 2013, Ministerul Culturii venea cu propunerea asimilării teatrului din Constanţa de către Opera din Bucureşti. Ideea surprinzătoare venea într-un an în care la Constanţa se crease o atmosferă de emulaţie, graţie şi unei promovări susţinute făcute de agenţia de marketing cultural Groove Hour.

„Asimilarea suna foarte frumos la modul de a ţine de Opera din Bucureşti, dar în substrat însemna desfiinţarea acestui teatru, care s-ar fi transformat într-un teatru de proiecte, teatru-şcolară sau gazdă pentru vară. Propunerea a venit într-un an în care avusesem o activitate meritorie şi lăudabilă, în care ne depăşisem veniturile propriii cu 2,7 miliarde lei. Ni s-a tăiat iar avântul.

Anul 2014 a adus o bugetare şi mai austeră. Deja suntem obosiţi de atâta nedreptate. Iar în 2015, spre surprinderea noastră, bugetul ne-a fost tăiat cu 1,5 milioane de lei, ajungând la nici 6 milioane de lei. Înseamnă că nu mai putem avea producţii, nici colaboratori permanenţi, soluţie la care apelasem pentru a putea funcţiona. Am înţeles că este buget mai mic pentru toată lumea, dar nouă ni s-a tăiat din ce n-aveam, nu din prisos. Este ca şi cum ai tăia cuiva doza de oxigen, nu este acelaşi lucru cu a lua altcuiva o maşină dintre cele 10 din faţa casei.

Chiar nu se cunoaşte situaţia noastră la minister? Foarte rău dacă nu se cunoaşte. Eu nu-mi permit să las deoparte vreun aspect din activitatea teatrului pe care o cunosc. Este datoria mea! De ce suntem trataţi astfel, nu am suferit destul?

În 2011 am făcut 7 premiere cu 2 croitori şi un tâmplar. Teatrul nu are un bibliotecar muzical. Nu are tehnicieni, nu are ateliere, Orchestra are doar 27 angajaţi, iar baletul - 19 angajaţi. Numai ansamblul de lebede din actul 2 din «Lacul lebedelor» are 22 interprete. Cum să putem face un spectacol?

Şi totuşi, ei fac o muncă fabuloasă. O muncă plătită cu salarii minime. Un balerin are 800 lei, un prim-solist 1.400 lei maximum. Un corist are de la 800 la 1.600 lei. Un solist are între 1.000 şi 1.600 lei. Iar un dirijor cu 25 ani vechime, aşa cum sunt maeştrii Radu Ciorei sau Gheorghe Stanciu, au salariu 1.400 lei.

Facem premiere cu cherestea şi cu decoruri cu pânză pictată. Nu avem structuri de aluminiu şi montări moderne. Avem câteva microfoane şi 3 reflectoare. Este nemeritat ce ni se întâmplă. Este o jignire adusă populaţiei educate a unui oraş atât de mare, pe care o consideră nemeritând a avea acces la cultură şi frumos. O populaţie pe care noi o apreciem, o respectăm, pentru care am făcut eforturi supraomeneşti“, arată directoarea teatrului muzical.

„De ce să aibă Constanţa o viaţă de subprodus? De ce?“

„Constanţa este oraşul cel mai vechi din România. Portul Constanţa este cel de-al patrulea port din Europa. Judeţul Constanţa are 756.000 de locuitori şi este cel mai mare contribuabil, alături de Timiş, la bugetul ţării. Este un oraş de seamă. Pe aceste meleaguri a păşit Ovidius, deci Tomisul a cunoscut cultura din cele mai vechi timpuri.

Viaţa culturală a oraşului a început profesionist în anul 1957, când a fost înfiinţat Teatrul Muzical, care a devenit Teatrul Liric, apoi Opera. În 1978 a fost creată Compania de balet clasic şi contemporan condusă de Oleg Danovski, iar în 1979 a fost înfiinţată Filarmonica Marea Neagră. Aceste instituţii de cultură au reprezentat România pe plan internaţional, fiind printre cele mai valoroase din Europa.

Oraşul acesta mare şi frumos are o populaţie care merită acces la cultură. Cultura acestui oraş este furnizată 80% de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet«Oleg Danovski», singurul teatru de spectacol muzical din toată Dobrogea. Iar acum este a patra oară când trecem prin asta, prin umilinţe nemeritate. Este o cruce îngrozitoare pe care o duce Constanţa.

Arta ne face mai buni, mai frumoşi pe dinăuntru, mai toleranţi. De ce să aibă Constanţa o viaţă de subprodus, neelevată? De ce? Aici sunt oameni cu aspiraţii pentru o viaţă frumoasă şi mai bună. Publicul are nevoie de artişti, aşa cum şi artiştii au nevoie de public. Pentru mândria de a trăi într-un oraş civilizat, să ne luptăm pentru existenţa instituţiilor de cultură, pentru viaţă culturală, pentru civilizaţie până la urmă!“, îndeamnă Daniela Vlădescu, directoarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet„Oleg Danovski“ din Constanţa.

Ministerul Culturii a promis, la insistenţele conducerii teatrului constănţean, că va analiza situaţia şi la rectificarea bugetului instituţiilor din subordine, va acorda Constanţei şansa la continuarea activităţii muzicală a profesioniştilor de la „Oleg Danovski“.

Vă mai recomandăm

Daniela Vlădescu, directoarea Operei din Constanţa, despre accidentul mortal în care a fost implicat autocarul cu artişti: „Am avut mare noroc că am scăpat teferi“

„Constănţenii au nevoie de alt viitor, iar Constanţa - de un alt fel de primar. Oraşul trebuie să-şi recapete prestigiul“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările