Cum este sărbătorită Ziua Culturii Naţionale la Constanţa. Activităţile încep de la Kilometrul zero al culturii în vechiul Tomis

Cum este sărbătorită Ziua Culturii Naţionale la Constanţa. Activităţile încep de la Kilometrul zero al culturii în vechiul Tomis

Statuia lui Ovidius

La 15 ianuarie, de ziua naşterii marelui poet Mihai Eminescu, se celebrează Ziua Culturii Naţionale, prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010.

Ştiri pe aceeaşi temă

Asociaţia „Casa Mării Negre“ propune autorităţilor locale şi comunităţii culturale tomitane o serie de manifestări publice, care să înceapă de la “Kilometrul zero” al culturii la Tomis – Peninsula, spaţiu simbolic al celor două figuri culturale emblematice care străjuiesc ieşirea noastră la mare, Mihai Eminescu şi Publius Ovidius Naso.
Punctul nodal al celebrării Culturii Naţionale îl va reprezenta desfăşurarea unei dezbateri libere, oneste, poate chiar dureroase, despre cultura Tomisului, cu participarea oamenilor de cultură din Cetate, spune dr. Dorin Popescu, preşedintele asociaţiei. 
 
Temele de reflecţie la care este invitată să răspundă elita culturală a Tomisului în cadrul dezbaterii reflectă îngrijorarea noastră că există o lene ancestrală a culturii la Tomis care se perpetuează din inerţie şi îndepărtează Cetatea de fenomene culturale de amplitudine ce să încăpăţânează să se producă în restul Ţării: Sunt reale izolarea, provincialismul, natura periferică a culturii tomitane comparativ cu dinamica vieţii culturale a Bucureştiului sau a periferiilor emancipate? Este Tomisul un spaţiu al eşecului cultural/spiritual, al formelor rudimentare de cultură şi spiritualitate? Există o comunitate culturală locală conştientă de sine? Care este profilul acesteia, care sunt urgenţele ei consensuale? Există o resursă culturală locală, omologată la nivel naţional/internaţional? Cât de departe este Constanţa de proiectul transformării polis-ului actual în oraş european al culturii? Foloseşte Tomisul în plan cultural avantajul rarisim al bunei poziţionări geopolitice? Care sunt pârghiile şi instrumentele comunităţii culturale locale de a-şi depăşi inhibiţiile periferice, de a-şi valorifica şi consolida resursa culturală locală? Sunt şanse ale culturii tomitane de a exista în 2019, se prevăd şanse paradigmatice ale culturii tomitane de a-şi construi un profil cultural/spiritual pe termen lung? 
 
Programul acţiunilor organizate de către Asociaţia „Casa Mării Negre“
 
Ora 10.00: Întâlnire publică în faţa statuii lui Mihai Eminescu de pe faleza municipiului. Toţi participanţii sunt invitaţi să aducă o floare pentru a fi depusă la monument. Autorităţile locale şi instituţiile publice (muzee, teatre, biblioteci etc.) pot aduce coroane de flori.
10.00-10.10: depuneri de flori.
10.10-10.20: moment liric.
Ora 10.30: Întâlnire publică în faţa statuii lui Publius Ovidius Naso din Piaţa Ovidiu. Toţi participanţii sunt invitaţi să aducă o floare pentru a fi depusă la monument. Autorităţile locale şi instituţiile publice (muzee, teatre, biblioteci etc.) pot aduce coroane de flori.
11.00-11.10: depuneri de flori.
11.10-11.20: moment liric.
Ora 12.00: Masă rotundă informală cu tema „Există forme evoluate de viaţă culturală la Tomis? Este conectată Cetatea tomitană la proiectele culturale majore din România?“ (ediţia a doua) – la sediul Asociaţiei, Bd. Mamaia nr. 203, et 4, birou 7 (vis-a-vis de sediul ANAF). 
 
Poetul exilat La Tomis
 
Publius Ovidius Naso s-a născut la 20 martie 43 î.Hr la Sulmona şi a murit în anul 17 d. Hr la Constanţa, în vechiul Tomis. În anul 8 î.HR, pe când poetul se afla pe insula Elba, împăratul Octavian Augustus a semnat actul de exilare a lui Ovidius. A fost îmbarcat pe o corabie şi a părăsit Roma, plecând spre marginea Imperiului Roman, la Pontul Euxin. Nu avea să se mai întoarcă niciodată.
 
Ovidius nu avea să dezvăluie niciodată motivul exilului său. Romanticii spun că iubirea lui faţă de Iulia, fiica împăratului, i-a atras mânia lui Augustus. Criticii moravurilor de la curtea imperială sunt de părere că poetul ar fi văzut ceea ce nu trebuia să vadă – incestul împăratului cu fiica sa. 
 
Când a murit Ovidius, oraşul Tomis era foarte mic. „O cetate la marginea lumii“, spune muzeograful Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă al Constanţei. „Tomisul nu era colonie romană, ci doar un centru de comerţ. La vremea aceea, mai importantă era Histria“, spune ea.
 
Misterul Tomisului: mormântul lui Ovidius
 
Un om de vază, aşa cum era Ovidius, ar fi trebuit să fie înmormântat în apropierea zidului de incintă al cetăţii. În acea vreme, zidul cetăţii era la nord de piaţa Ovidiu de astăzi. Însă Tomisul a evoluat spectaculos în secolele următoare, iar în perioada romană, zidurile sale ajungeau până la intersecţia străzilor Mircea cu bulevardul Ferdinand şi până în apropiere de poarta 3 a Portului Constanţa. Astfel, există pericolul ca mormântul să fi dispărut, sunt de părere arheologii. 
 
În semn de cinstire, dobrogenii i-au ridicat o statuie în piaţa care îi poartă numele. A fost realizată din bronz de italianul Ettore Ferrari, în 1887. La dezvelirea ei a participat cel dintâi prefect al Constanţei, Remus Opreanu, cel care iniţiase „Comitetul pentru statuia lui Ovidiu“. 
 
Serbarea a fost prezidată de ministrul Instrucţiunii Publice, Dimitrie Sturdza. La inaugurare au fost de faţă autorităţi locale, deputaţi şi senatori, intelectuali din toate părţile ţării, precum şi locuitori ai Constanţei, care au umplut până la refuz Piaţa Independenţei. 
 
Filmul „Muzica rănilor de război“ la Constanţa 
 
Centrul Cultural Judeţean Constanţa ”Teodor T. Burada” cu sprijinul Muzeului Militar Regele
Ferdinand I filiala Constanţa si în colaborare cu Asociaţia pentru Educaţie şi Sănătate MENS SANA invită constănţenii la filmul „Muzica rănilor de război“. Filmul documentar  prezintă personalitatea lui George Enescu într-o ipostază inedită.
La reuşita documentarului şi-a adus contribuţia şi violonistul Sabin Penea, cel care a interpretat melodiile din coloana sonoră a filmului, cântând pe vioara Paul Kaul, care a aparţinut marelui George Enescu, aflată în patrimoniul muzeului ce îi poartă numele, din Capitală.
Filmul va fi proiectat, în premieră, la 15 ianuarie, de la ora 17.00. Intrarea este liberă.
 
Mihai Eminescu, despre Constanţa: „Kustenge, un oraş mic, dar îngrijit“
 
Era anul 1882 când Mihai Eminescu, care avea 32 de ani, a venit la mare să se trateze de o boală a picioarelor, ca să se „curarisească“. Se luase după publicitatea care se făcea localităţii Kustenge în presa din Bucureşti: „Marea face bine la tot“.
 
Ca să ajungi în acele vremuri la mare nu era uşor. De la Bucureşti la Giurgiu Mihai Eminescu a mers cu trenul, apoi a luat vaporul până la Cernavodă. Prima cursă a piedut-o aşa că o noapte a dormit la un prieten de-al său. A doua zi de dimineaţă, s-a urcat din nou în tren la Cernavodă şi a ajuns, într-un sfârşit, la Constanţa. Podul de la Cernavodă, care făcea legătura între Dobrogea şi restul ţării, a fost inaugurat abia în 1985.
 
Pe perioada cât a stat la Constanţa, Mihai Eminescu s-a cazat la mansarda fostului Hotel D`Angleterre din zona istorică a oraşului, pe locul căruia se află astăzi Hotelul Intim. Hotelul la care a stat Eminescu a fost construit înainte de anul 1878 de către compania engleză care a construit şi calea ferată Cernavodă – Constanţa şi apoi Portul Constanţa, aşa cum ne povesteşte Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanţa.
 
„Kustange, un oraş mic, dar îngrijit“
 
Pe perioada şederii la mare, Luceafărul poeziei româneşti i-a scris trei scrisori Veronică Micle. „Scrisorile au o mare însemnătate pentru oraşul nostru, pentru că, pe lângă faptul că aici găsim evocată dragostea lui pentru Veronica Micle, este o dovadă că Eminescu a locuit, o perioadă, în oraşul de la malul mării. El spunea despre Kustenge, veche denumire a Constanţe, că este un oraş mic, dar îngrijit, iar casele au un aspect plăcut“, spune Doina Păuleanu.
 
Eminescu vorbeşte în scrisorile sale şi despre precursorul Cazinoului, Kursaal. A fost  construit în anul 1880, în aceeaşi zonă a peninsulei, mai exact lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal (sală de relaxare) şi era construit din lemn şi paiantă.
 
Pe terasa cazinoului
 
„Eminescu s-a plimbat pe bulevardul Elisabeta şi vorbeşte în scrisorile sale despre o terasă înaltă deasupra mării, care nu putea fi alta decât ce a cazinoului“, spune Doina Păuleanu.
Pe lângă faptul că a încercat să-şi trateze trupul, poetul nostru nepereche şi-a îngrijit şi sufletul. El descria o mare veşnic schimbătoare, pe care ar fi vrut să plutească alături de Veronica Micle.
 
Dar nu au apucat să se bucure împreună de întinderea nesfârşită. În 1989, când Eminescu a murit, Veronica a aşezat pe pieptul lui o cunună de „nu-mă-uita“. La scurt timp, ea s-a retras la Mănăstirea Văratec. După 50 de zile, s-a sinucis cu arsenic.
 
Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, Muzeul de Artă Constanţa organizează o expoziţie de tapiserie, colaj Cella Neamţu şi pictură Costin Neamţu, reputaţi artişti vizuali din Bucureşti. Vernisajul va avea loc marţi, 15 ianuarie a.c., orele 14. Tot la muzeu va fi amenajată expoziţia elevilor Şcolii Spectrum din Constanţa – pictură, grafică, colaj – profesor Ana Roşoga, însoţită de un recital de muzică şi poezie. Vernisajul va avea loc miercuri, 16 ianuarie a.c., orele 15. 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: